Ponta Victor. Tânăr şi incompetent? Pseudo-pamflet

Educaţia în România, 2013: "The Tipping Point"

Până la un punct, ca prim-ministru poţi face ce vor muşchii tăi, dacă electoratul care te-a girat nu dă la timp cu tine de pământ şi continui să te manifeşti la fel în viaţa politică, tânăr şi incompetent (încă nu pun în discuţie tema imposturii, adică a unui comportament politic canalizat conştient într-un fel anume, ştiind prea bine că lucrurile stau fix pe dos).

Poţi da de gard, la greu, cu Oltchim sau cu CFR Marfă, de pildă. Sau cu non-viziunea Guvernului pe care îl păstoreşti despre cum ar trebui să arate România anilor 2014-2020 pusă în mişcare prin fonduri europene vitale pentru noi ca aerul, non-viziune făcută praf de o mie de ori până acum de meseriaşii de la Bruxelles. Nu sunt domeniile mele, nu comentez. Când vine, însă, vorba despre Educaţie, am căderea să formulez o opinie avizată: vorbim de un „cartof foarte fierbinte”, pasat laş de colo-colo din ’90 încoace, doar-doar s-o răci de la sine!... Vă spun eu: nu se răceşte de la sine – dimpotrivă: devine mai fierbinte pe zi ce trece, până va exploda direct în faţa clasei politice, dacă nu face cu el ceea ce are de făcut!...

Mai ţineţi minte TEDx Calea Victoriei, 28 mai 2013 ?

"Eu am decis că-mi pasă. Şi am decis că nu doresc să fiu nici cuminte, nici corect din punct de vedere politic, iar ’oala îmi fierbe’ rău de tot (trimitere la sintagma ’nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala’ – n.m.)!"

Tocmai asta fac prin textul de faţă: îmi bag nasul exact unde îmi fierbe oala.

Încă o menţiune necesară. Din respect faţă de poziţiile de autoritate formală în stat trebuie să folosesc apelativele “domnule prim-ministru” şi, respectiv, “doamnă senator”, împreună cu adresările la persoana a II-a plural, “dumneavoastră, sunteţi, faceţi, dregeţi...” etc. O fac, repet, exclusiv din respectul de cetăţean faţă de instituţiile statului meu – atât, şi nimic mai mult.

Aşadar, domnule prim-ministru al Guvernului României, am citit cu atenţie declaraţiile dumneavoastră de la Sibiu, făcute cu ocazia participării la ceremonialul avansării în grad a tinerilor studenţi ai Academiei Forţelor Terestre. Ca profesionist, care am pe agendă tema critică a schimbării paradigmei Educaţiei în România, am reţinut cel mai relevant anunţ (în opinia mea) făcut de dumneavoastră:

Ponta a menţionat că nu respinge ideea introducerii examenului de admitere la liceu, dar respinge "ideea de a vorbi iar de reforme uriaşe şi radicale".

Alte enunţuri conexe sunt următoarele:

"Sunt în primul rând adeptul ideii de a nu mai face reforme în fiecare an. Cred că cel mai rău lucru este că în fiecare an se mai face o reformă. De 20 de ani, în fiecare an facem o reformă, de nu mai înţelege nimeni nimic şi nu mai are încredere. În al doilea rând, sigur că se pot face ajustări, să găsim soluţii mai bune, însă vreau să gândim mult înainte, să analizăm toate consecinţele pozitive şi negative şi, când luăm decizii, să le luăm pe termen lung", a precizat premierul, citat de Mediafax. Şi a adăugat: "Atâtea reforme am făcut (în Educaţie - n.r.) de aproape am distrus sistemul".

Şi , încă:

"Hai să-l aşezăm pe baze solide şi să aibă predictibilitate, să ştiu şi eu. O să-mi meargă copilul anul viitor în clasa I. Vreau să ştiu şi eu cum termină clasa a XII-a, nu în fiecare an vine alt Guvern, alt ministru şi iar se schimbă ceva", a declarat premierul.

Domnule prim-ministru, cele de mai sus sunt chiar convingerile dumneavoastră profunde, în care credeţi tare-tare-tare, ca şef al Guvernului? Dacă da, atunci aveţi o problemă în materia competenţei strategice referitoare la Educaţia în România.

Sau sunt convingerile doamnei senator, Preşedintă a Comisiei de resort din Senatul României, pe care le-aţi adoptat şi emis public tale quale? Dacă da, atunci aveţi o problemă şi mai mare, respectiv cea legată de discernământul strategic minim necesar pentru a decela adevărul de minciună, în ceea ce primiţi ca referinţe “de specialitate” pentru domeniile pe care le păstoriţi ca şef al Guvernului – în cazul de faţă, Educaţia.

Acum vine partea cu pseudo-pamfletul – unde îl parafrazez pe nenea Iancu, etern precum fascinanta şi mioritica noastră situare în pilda nătângă a drobului de sare. El, drobul, ne cade în cap. Noi – nimic, nene!... Stăm în uşă până ni se face zob în creştet şi pe urmă ne dăm de ceasul morţii, că n-am avut noroc pe lume!....

Deci, vorba lui Caragiale: la plebicist! Deci, vin şi zic: curat-murdar, “coane” Victore!... Curat-murdar, “coană” Ecaterino!... Zău aşa, parol!...

Care “baze solide“?

Locul 49 din 65, în 2009, la testele PISA? Locul 25 din 25, în 2010, la indicele european de învăţare pe tot parcurusl vieţii? (Mai mult de) jumătate din absolvenţi, în 2011, 2012 şi 2013, respinşi la examenul naţional de bacalaureat? Jumătate din candidaţi respinşi la examenul naţional de definitivare? 30% rată de abandon şcolar la trecerea din clasa a VIII-a într-a IX-a? 44,2% din populaţie cu nivel scăzut de educaţie a populaţiei, conform recensământului 2011? 3%, sau mai puţin, procent P.I.B. alocat Educaţiei în 2013?!...

Şi care “predictibilitate“?

Predictibilitatea “sindromului Bolintineanu” - adică, mai pe româneşte, corupţie dovedită în fapt, cu implicarea... Serviciului Român de Informaţii (wooow)?!... Predictibilitatea politizării letale a Şcolii ca sistem? Predictibilitatea încremenirii într-un sistem educaţional anacronic, peticit tembel ici şi colo, de ochii lumii, aşa cum fac drumarii care azi cârpesc ieftin şoselele, ca mâine aceleaşi găuri să explodeze din nou sub roţile şoferilor, rupându-le maşinile? Predictibilitatea uriaşului "elefant" din încăperea Educaţiei, pe care dumneavoastră şi doamna senator sus-amintită, în solidară complicitate cu tot restul clasei noastre politice, refuzaţi acerb să-l vedeţi şi să-l daţi afară, o dată pentru totdeauna?!...

Despre ce baze solide şi despre ce predictibilitate vorbiţi?

Domnule prim-ministru, am o veste pentru dumneavoastră. Timpurile pe care le trăim acum sunt - nici mai mult, nici mai puţin - timpurile nevoii strategice a României de o reformă ”uriaşă şi radicală” în Educaţie, indiferent dacă dumneavoastră ori doamna senator sus-amintită  ziceţi fix pe dos.

O reformă uriaşă şi radicală, cum a făcut Spriu Haret, în anii 1890-1900.

O reformă uriaşă şi radicală, cum au făcut comuniştii în anii ’50 – una de încă ţine până acum, la, hăt, aproape douăzeci şi cinci de ani de la căderea formală a comunismului în toată Europa de Est, nu doar (?) în România. E posibil aşa ceva?!...

O reformă uriaşă şi radicală, aşa cum niciun Guvern post-1989 n-a avut vână să facă. Frică? Impostură? Ineptocraţie? Cauza reală mă interesează prea puţin. Foarte mult, în schimb, mă preocupă schimbarea urgentă a stării de fapt. Şi e problema dumneavoastră, a amândurora, ce declaraţi public, dar cu soarta ţării pe care o guvernaţi nu aveţi voie să vă jucaţi.

Problema fundamentală a României este schimbarea paradigmei comuniste a Educaţiei şi trecerea “uriaşă şi radicală” a Şcolii ca sistem în secolul XXI, nu încremenirea ei nătângă în proiectul croit în secolul trecut, aşa cum e acum. Chiar nu vedeţi că starea de fapt curentă e depăşită de mult de realitate? Chiar nu vedeţi că, prin urmare, manifestările specifice ale acestei stări (inadmisibil de multe discipline pe semestru, curriculum depăşit, admiteri, examene, bacalaureate,demotivare, subfinanţare dezonorantă pentru decidenţii politici, şi câte şi mai câte...) au devenit cât se poate de nefaste pentru societate? Chiar nu vedeţi că România are nevoie, pur şi simplu, de un alt fel de Şcoală?!... Cât vreţi să mai ţineţi bolnav organismul educaţional, până să îndrăzniţi să daţi lumină verde însănătoşirii sale “uriaşe şi radicale”, devenind dumneavoastră înşivă exemplu pentru singura conduită politică viabilă în actuala stare de lucruri: curaj, asumare, acţiune transformaţională autentică?!...

Vă pun la dispoziţie palierele strategice şi tactic-operaţionale ale celui mai important proiect public al României pentru următorii zece ani, cu toate subiectele şi cu toate predicatele. Iată-le:

• Numirea stării curente a Educaţiei drept vulnerabilitatea fundamentală la adresa siguranţei naţionale şi a statului de drept (argumentul e simplu: cohortele de absolvenţi inepţi de azi pot deveni conducătorii inepţi ai României de mâine): http://adevarul.ro/educatie/scoala/IncremenireaScolii-proiectul-comunist-vulnerabilitatea-strategica-romanieisecolului-xxi-1_5145872f00f5182b851a42e3/index.html
• Diagnoza de sistem, din perspectiva nevoii de ieşire din negare a clasei politice: http://adevarul.ro/educatie/scoala/Imparatul-elefantul-1_51ae4068c7b855ff565a1819/index.html
• Cele două proiecte critice pentru iniţierea schimbării paradigmei educaţiei – o nouă arhitectură curriculară în învăţămîntul preuniversitar, şi un model de strategide resurse umane centrat pe opţiuni orizontale de carieră: http://adevarul.ro/educatie/scoala/carierA-didacticA-modernapentru-arhitecturA-curricularA-descentralizata-nu-raman-profesorii-pe-drumuri-elevii-studiaza-8discipline-semestru-loc-17-1_515b365300f5182b8579c73f/index.html
• În fine, ca să nu uităm câte zile vom avea toţi de-acum încolo, caracterizarea “sindromului Bolintineanu” drept punct de inflexiune pentru ieşirea din negare şi iniţierea reformei ”uriaşe şi radicale” pe care dumneavoastră refuzaţi să o acceptaţi, deşi această nevoie e... uriaşă cât elefantul din încăpere: http://adevarul.ro/educatie/scoala/sindromul-bolintineanu-inceputul-sfarsitului-the-tipping-point-1_51d5c74cc7b855ff560229b2/index.html !...

Aici sunteţi acum. Iar faptul că, prin declaraţiile dumneavoastră, respingeţi viziunea transformării fundamentale a Şcolii ca sistem vă poziţionează, pur şi simplu, în contrasens cu o temă naţională svitală. Ceea ce aţi declarat la Sibiu este greşit principial, ca nevoie de leadership real pentru România. Drept pentru care vă invit să vă reconsideraţi “uriaş şi radical” punctul de vedere şi să purcedeţi degrabă la ceea ce, necesarmente strategic, aveţi de făcut în Educaţie. Să ştiţi că nu scăpaţi de mine până nu constatăm împreună, specific şi măsurabil în fapt, contrariul nefericitei luări de poziţie pe tema Educaţiei.

Şi încă un lucru elementar, pe care l-am mai scris de vreo câteva ori, dar cred că nu l-aţi realizat încă, în adevărata sa gravitate politică – voi, cei aflaţi la putere acum: măi fraţilor, eu v-am votat anul trecut, cu arme şi bagaje, ca să scoateţi şcoala din comunism şi s-o aduceţi în secolul XXI, nu ca să ţineţi piciorul pe frână şi să debitaţi nerozii la foc automat!... Încă nu vă este clar mesajul contractului nostru şi al cecului în alb, pe care vi l-am dat conştient, ca să faceţi ce aveţi de făcut pe bune, şi nu să mimaţi şmecherii ieftine? Jucaţi-vă în continuare cu Educaţia, şi veţi avea parte de acelaşi mesaj “politically incorrect” din parte-mi.

Asta e.

Salutări de la Harvard!

p.s. În mod deliberat, în textul de mai sus nu am menţionat numele Remus Pricopie şi Mhnea Costoiu. Nu sunt sigur că ele contează cu adevărat acum în ecuaţia Educaţiei, atât timp cât doamna senator “garantată care este” încă îşi mai proiectează, trist, umbra anacronică peste şcoala românească. Păcat!...

p.p.s. Domnilor miniştri Remus Pricopie şi Mhnea Costoiu, eu cred totuşi că mult mai bine ar fi să lucrăm împreună în echipă, în loc să primiţi mereu feedback public precum cel anterior. Am discutat chestiunea pe îndelete, şi sunt convins că o ştiţi cât se poate de clar. În acest ciclu politic, 2012-2016, covârşitor de majoritar în favoarea dumneavoastră (şi la care eu am contribuit în mod conştient, acordându-vă votul meu), singurul lucru pe care îl aveţi de făcut în Educaţie e unul şi numai unul: iniţierea transformării profunde, de sistem, prin schimbarea paradigmei sale. Aparţineţi unei alte generaţii de diriguitori ai Educaţiei, care îşi poate asuma curajos această misiune istorică. Eu sunt convins că puteţi, dacă vreţi cu adevărat!...

p.p.p.s. Corect gramatical, substantivele proprii nu primesc articol la declinarea în cazul vocativ. Am folosit sintagma “curat-murdar, coane Victore!...” (ca şi pe cealaltă, de altminteri) cu bună-ştiinţă, pentru a nuanţa, în tuşe mai intense, natura reală a contextului luării mele de poziţie.