Reducerea numărului de ore din planurile cadru, măsură necesară, dar nu suficientă

De salutat măsura votată în Comisia de Învăţământ a Senatului, semnată şi de ministrul Andronescu, de a reduce cu două ore planurile cadru la învăţământul primar şi cu nouă ore la gimnaziu. Atunci când s-au aprobat actualele planuri cadru, am făcut parte din Grupul de Inovare Curriculară, înfiinţat de ministrul Adrian Curaj. Nimic din ce a propus acest grup nu a contat. „Specialiştii” din minister au decis ce-au crezut ei.

Aşa am ajuns într-o situaţie în care n-am mai fost niciodată. În prezent, elevii de clasa a V-a au 26-28 de ore pe săptămână, elevii de clasa a VI-a au 28-30 de ore pe săptămână, elevii de clasa a VII-a au 31-33 de ore, iar clasa a VIII-a are 31-34 ore pe săptămână. Adică 6-7 ore pe zi. Cine-şi imaginează că elevii de gimnaziu stau 7 ore la şcoală? Practic, 1-2 ore nu se fac niciodată, dar sunt plătite profesorilor. Iar dacă s-ar face, cu încă 4 ore de pregătire a temelor pentru acasă, ajungem la  10 ore pe zi de muncă pentru elevi de 11-14 ani. Mai mult decât adulţii! Din păcate, ministrul Adrian Curaj a înghiţit fără să clipească aceste aberaţii şi le-a aprobat prin OM.

Reducerea numărului de ore, cu aceeaşi programă, o aberaţie

Ne lipseşte un Cadru de Referinţă Curriculară, un document de filosofie, pedagogie, metodică curriculară. Plecând de la profilul absolventului de gimnaziu, de la aşteptările societăţii, de la cele opt competenţe cheie acceptate în UE, ar fi trebuit să organizăm o dezbatere largă în rândul cadrelor didactice şi al specialiştilor. Un exemplu de astfel de dezbatere aici. Nu putem accepta ca decizia să aparţină exclusiv „dinozaurilor”  din minister şi din alte instituţii subordonate ministerului.

Iată ce au produs aceşti „specialişti” în manualul de biologie de clasa a V-a, aprobat de minister. Lista conceptelor pe care trebuie să le înveţe într-un an elevi de 10-11 ani: biom, apă salmastră, eclozare, poichiloterme, homeoterme, fotosinteză, lanţuri trofice, reţele trofice, categorii trofice, descompunatorii, simbioză, camuflajul, mimetismul, crustacee, polenizare, substanţe organice, germinare, larvă, nutrienţi, graminee, moluşte, virusuri, protozoare, humus, artropode, endemic, angiosperme, acicular, gimnosperme, plancton, canibalism, debit, planarie, relict, submers, troglobionte, troglofile, calcar, fosile, plaur, grind, fitoplancton, zooplancton, detritus, epifite, prehensil, heterotrofă, autotrof, saprofite, agent patogen, protiste, euglenă, pigment clorofilian, hife, miceliu, ruginile, tăciunii, malurile, rizoizi, rizom, cormofite, spongieri, celenterate, cefalopode, artropode, chitină, monotreme, pinipede, placentare, marsupiale, heterotrofe, saprofite.

Şi nu este singurul exemplu. Ce facem, obligăm  elevii să înveţe aceste noţiuni, dar într-un program cu 9 ore mai mic? În acest exemplu se vede aberaţia din modificarea propusă. Inainte de a reduce numărul de ore trebuie să stabilim exact de ce are nevoie elevul de gimnaziu să înveţe, să eliminăm materia inutilă, suprapunerile, să aducem şi noi Curricula românească la nivelul ţărilor cu un învăţământ performant.

Ideile esenţiale dintr-un document de filosofie curriculară

Şcoala noastră actuală nu se pliază pe nevoile, interesele şi talentele elevilor, ci exact invers. Elevii intră în şcoală ca într-un malaxor, ca într-un pat al lui Procust, din care scapă cine poate. Cam 25-30%. Restul de elevi ies aproape cum au intrat. De aici forţa de muncă nepregătită pentru provocările etapei pe care o traversăm. Pentru că o şcoală nu este bună sau rea în sine. Este bună doar dacă răspunde nevoilor societăţii aflată într-o anumită etapă a evoluţiei sale.

Pe scurt, iată câteva idei, concentrate la dimensiunile unui articol

• În Germania, filiera tehnologică se desparte de filiera teoretică din clasa a V-a. Aşa trebuie să procedăm şi noi
• Şcoala trebui să se sprijine pe 4 piloni: a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună. Noi avem doar primul pilon.
• Curricula şcolară trebuie să conţină 4 dimensiuni: teoretic-conceptuala, aplicativ-practica, inter şi transdisciplinara, generatoare de învăţare continuă. Noi avem doar primă dimensiune.
• Curricula noastră este încărcată cu tot felul de concepte, un balast inutil, care omoară curiozitatea elevilor. În schimb, la liceu nu se face gramatica limbii române. Se neglijează componentă de comunicare, esenţială în viaţa cotidiană.
• Formarea profesională este aproape total neglijată. Abia reaparute, şcolile profesionale nu reuşesc să atragă elevi, am ajuns să importăm forţă de muncă din alte ţări.
• Profesorii şi şcolile nu au suficiente grade de libertate, pentru a-şi  adapta demersul didactic la cerintele comunităţii pe care o deservesc. De exemplu, 30% din ore să rămână la dispoziţia şcolilor, pentru CDŞ (Curriculum la Dispoziţia Şcolii).
• Nu avem un sistem standardizat de evaluare, unitar la nivelul ţării, bazat pe aplicaţii informatice, pentru a avea imaginea reală a nivelului educaţiei. Nu influenţată de interesele profesorilor şi sindicatelor.
• Părinţii să aibă un cuvânt greu de spus în şcoală, să formeze majoritatea în Consiliile de Administraţie. Ei plătesc serviciile educaţionale, ei să decidă.
• Selecţia profesorilor şi a managerilor  să rămână la Consiliile de Administraţie, dominate de părinţi, pentru a-şi apăra interesele şcolii şi comunităţii pe care o deservesc. Nu la dispoziţia politicului pntru a-şi plasa clintela.
• Să existe în curriculă un segment important  dedicat  Orientării Şcolare şi Profesionale, iar decizia specialistilor să devină obligatorie pentru elevi şi părinţi.
• Să fie introduse discipline agregat, ştiinţele vieţii, ştiinţele mediului, educaţie pentru societate şi altele, care asigură un sistem coerent de cunoştinţe şi competenţe absolvenţilor.

Sunt multe alte idei, expuse în articole dedicate educaţiei, inclusiv pe acest blog. Doar că nimeni nu se apleacă asupra lor. Cei care decid soarta învăţământului şi a ţării, se cred mai deştepţi decât restul populaţiei, iau decizii care implică soarta a 20 milioane de cetăţeni, doar după capul şi pregătirea lor. Adeseori precară.