Răspunsul M.E.N. la legea Bacalaureatului Internaţional: „Cuţitul în spate”. Studiu de caz

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Întrebare de un milion de puncte. Ce asemănare este între Cristian Adomniţei (PNL), Ecaterina Andronescu (PSD), Andrei Marga (PNŢCD), Mircea Miclea (PD), Daniel Funeriu (PDL), Mihail Hărdău (PDL), Liviu Pop (PSD)..şi, acum, Remus Pricopie (PSD, mai de alaltăieri)? Dacă nu ghiciţi numele asemănării, parcurgeţi acest studiu de caz despre rezistenţa halucinantă a Educaţiei publice la alternativa educaţională IB (International Baccalaureate).

Iar dacă vă gândiţi că toţi au fost sau sunt miniştri ai Educaţiei, sunteţi pe pista eronată. Altul este răspunsul corect. Dar să derulăm împreună tristul film, cu MEN. în rol de showstopper – adică, frânar.

Faptele, în orizontul apropiat: septembrie-decembrie 2013

  • În toamna 2013, dra deputat Cătălina Ştefănescu, coordonând o echipă curajoasă de tineri profesionişti din Parlamentul României, purcede la elaborarea proiectului „Legii privind organizarea programelor de bacalaureat internaţional din România”. Iată textul legii:

Legea IB - Varianta de Lucru

  • În 24.11.2013, sub auspiciile prestigioase ale Ambasadei Marii Britanii la Bucureşti şi British Council, în cadrul evenimentului Education UK Exibition, are loc dezbaterea publică a proiectului legii sus-menţionate. Iată agenda activităţii:


UK Invitation

Şi iată participanţii – puteţi recunoaşte uşor profesioniştii de calibru greu prezenţi la dezbatere:

UK Confirmations

  • În 30.12.2013, Ministerul Educaţiei Naţionale transmite acest răspuns aiuritor la interpelarea drei deputat Cătălina Ştefănescu – iată-l:

Raspuns MEN

Pe scurt: Nu se poate.

Un „nu se poate” îmbrobodit ridicol în propria neputinţă, dovedită în fapt, a sistemului public al Educaţiei şi instituită drept fals referenţial, ilustrare de clasă a zicalei populare „prostul nu e prost destul, până nu e şi fudul”. Citiţi şi vă minunaţi (greşelile de punctuaţie aparţin orginalului):

„[…] menţionăm faptul că, (sic!... virgula nu are ce căuta aici) modificarea structurală a formelor de evaluare sumativă – (sic!... linia de despărţire nu are ce căuta aici) a examenului de bacalaureat, trebuie (sic!... uuuh, urât-urât: virgula nu are ce căuta între subiect şi predicat, uuuh!) coroborată cu restructurarea (sic!... uuuh, urât: cacofonie scăpată într-un mesaj oficial al Ministerului Educaţiei către Parlamentul României, uuuuh!...) curriculară, care implică modificarea actelor normative, a politicilor educaţionale, a metodelor şi strategiilor de evaluare şi a formării cadrelor didactice (pregătirea acestora de a preda într-o limbă străină şi pentru a se adapta unor programe noi).

În plus, implementarea acestui tip de bacalaureat presupune şi anumite etape organizatorice, cum ar fi: acreditarea ARACIP, coroborarea curriculei naţionale cu cea a bacalaureatului internaţional, coroborarea diplomelor şi recunoaşterea unitară a acestora de către universităţi (ultimul enunţ este o minciună: România recunoaşte Diploma IB din 1998).

În concluzie, în absenţa unui cadru legal metodologic pentru pentru finanţarea şi organizarea, la nivel de sistem naţional, a mai multor forme de evaluare sumativă – tip (sic!... uuuh: linia de despărţire nu are ce căuta aici) bacalaureat, implementarea acestora nu se poate face decât ... „bla-bla-bla...”

Cu alte cuvinte, doamnă deputat Cătălina Ştefănescu, membru al Parlamentului României, cum îndrăzniţi să ne puneţi pe noi să facem – aşa, că v-a venit dumneavoastră brusc!... - restructurare curriculară, să modificăm acte normative şi politici educaţionale, metode şi strategii de evaluare şi de formare a cadrelor didactice (care, aoleu, tre' să mai şi predea într-o limbă străină şi să se adapteze unor programe noi)!...

Uuuuh – cum îndrăzniţi să cereţi aşa ceva?! Noi, care de douăzeci şi mai bine de ani ţinem cu ferocitate piciorul apăsat la blană pe frâna transformării Şcolii ca sistem, că doar n-o să renunţăm aşa cu una-cu două la statutul, dobândit cu sudoare, de a fi ruşinea Europei (penultimii, în 2012) şi a lumii (în ultima treime, tot în 2012) ca sistem public al Educaţiei!...

Bine că vii dumneata acum şi ne strici jucăria – nouă, „rinocerilor Şcolii de lemn”, nouă, „încremeniţilor în proiect”, ridicoli fără măsură, într-atât încât şi nouă ne e ruşine să ne privim pe noi înşine în ochi, în oglindă! Nu înţelegi o dată pentru totdeauna că Bacalaureatul Internaţional în şcolile publice din România nu se poate, şi basta?!... Ce naibii!

Istoria: 2007-2011

La 15 iunie 2009, printr-un superb efort de echipă fără precedent, Colegiul Naţional „Barbu Ştirbei” din Călăraşi face istorie în educaţia din România şi, cu sprijinul excepţional al companiei TENARIS Silcotub, devine prima şcoală publică românească autorizată să ofere un program IB. Iată dovada:

image

În paralel şi în sprijin, am facilitat un proces necesar, de legiferare a alternativei educaţionale IB, documentat minuţios aici. Evident, în buna tradiţie a eternei şi fascinantei noastre mioritice, mâlul politic fetid a îngălat în bună măsură munca noastră, tărăgănând perfid şi pervers cursul firesc al lucrurilor, irosind timp şi bani, alienând oameni şi instituţii onorabile. Asta e: aşa funcţionează la noi politicienii şi sistemele publice controlate politic, anti-cetăţeni şi anti-primenire. Vestea proastă pentru "rinoceri" e că n-am ieşit din joc, dimpotrivă: jucăm şi, cu certitudine, câştigăm!

În textul citat, semnalam un răspuns al MECTS din iulie 2011. Iată-l:

MECTS

Citind cele două răspunsuri ale MECTS / MEN, formulate la doi ani unul de altul, veţi identifica o asemănare izbitoare: Nu se poate.

Evident, nu-uri justificate "solid", cu argumente "tehnice" pe care, la o lectură onestă şi deschisă autentic spre transformare, nici măcar cei care le-aţi semnat (în 2011, autorii de drept; în 2013: decidentul politic, girând regretabil textul autorului de drept) nu le credeţi! Ştiţi mai bine decât mine că puteţi da fără probleme "lumină verde" introducerii alternativei educaţionale IB în şcolile publice din România, şi că programele IB oferă modele foarte valoroase de bune practici educaţionale, pe toată plaja argumentelor de specialitate: curriculum; evaluare; dezvoltarea profesională a personalului didactic; standarde solide; apartenenţa la o comunitate educaţională de clasă, recunoscută la nivel mondial etc.

Şi atunci, de ce nu? Nu-mi vorbiţi, vă rog, de "inexistenţa bazei legale pentru finanţarea, din bugetul public, a pilotării sau organizării bacalaureatului internaţional", căci nu vă cred deloc! Tocmai acest lucru vi-l cer de la început, să sprijiniţi crearea bazei legale pentru pilotarea şi organizarea bacalaureatului internaţional, deoarece aveţi această prerogativă, ca Minister al Educaţiei şi ca Parlament al României!

În 15 februarie 2010, la Bruxelles, Daniel Funeriu m-a minţit, senin, în faţă, în public: Domnule Staş, aveţi cuvântul meu de onoare, băgăm IB-ul în Legea Educaţiei! L-am crezut pe cuvânt: era ministru plin. Sincer, atunci nu mi-aş fi închipuit să mintă fără să clipească, îngroşând galeria tuturor celor asemenea lui. Ruşine!

Morala

În ceea ce mă priveşte, voi continua să acţionez public pentru a pune în fapt acest proiect frumos – cu garnitura politică aflată acum la putere, ori cu alta. Până acum, am interacţionat cu patru tandemuri ministeriale, toate otova. M-aş bucura enorm ca echipa Cătălinei Ştefănescu să facă diferenţa. Mai devreme sau mai târziu, o legislaţie corect scrisă, cu adevărat pentru elevi, pentru profesori şi pentru şcoli va deschide calea alternativei educaţionale IB, una incontestabil performantă şi excelent model de bună practică – aşa cum este firesc într-un sistem educaţional normal, nu unul precum cel actual, al nostru, „lanternă roşie” a Europei.

You can fool all the people some of the time, and some of the people all the time, but you cannot fool all the people all the time.” - „Îi poţi prosti pe toţi un timp, îi poţi prosti pe unii tot timpul, dar nu-i poţi prosti pe toţi tot timpul”, Abraham Lincoln

Revin la întrebarea de început. Ce asemănare este între Cristian Adomniţei (PNL), Ecaterina Andronescu (PSD), Andrei Marga (PNŢCD), Daniel Funeriu (PDL), Mircea Miclea (PDL), Mihail Hărdău (PDL), Liviu Pop (PSD), ..., şi, acum, Remus Pricopie (PSD, de alaltăieri)?

Răspuns corect: celebra (şi, vai!, eterna...) „doamnă dirigintă”, aşa cum impecabil a numit-o ministrul Pricopie anul trecut, la CongreSUL Educaţiei, care „decât din” anii `96-`98 ţine cu străşnicie blocat jocul IB, în mod inexplicabil în termeni raţionali. Numele „doamnei diriginte”? Vă las (ne)plăcerea să-l aflaţi singuri.

Domnule ministru Remus Pricopie, vă cer să refaceţi răspunsul M.E.N. către Parlamentul Romîniei şi să daţi „undă verde” introducerii programelor IB în învăţământul public din România, aşa cum e normal, în semn de minim respect pentru munca onestă de ani şi ani a multor profesionişti din Educaţie!

 În context, vă reamintesc faptul că „vremea dirigenţiei” a apus – e din filmul comunist al secolului trecut. Când starea sistemului public al Educaţiei este ameninţare pe faţă pentru siguranţa naţională a României, soluţia nu e „mai multă dirigenţie”. Soluţia e „sânge adevărat”, pe care dumneavoastră aveţi a-l pompa cu forţă în „instalaţia politică”! Soluţia înseamnă curaj, asumare, integritate şi acţiune. Soluţia înseamnă schimbarea paradigmei Educaţiei, nu încremenirea nătângă în proiect, ca acum.

Soluţia înseamnă leadership, domnule ministru Remus Pricopie.

Leadership, nu „dirigenţie”!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite