Traversaţi nămeţii, elevii mei!

Ninge pe cărările ce duc spre şcoală. Gheaţa şlefuieşte drumul. Gerul stă aninat de ferestre şi-şi perie barba cu toţi mărăcinii găsiţi în drum. Iarna e indiscutabil un idilic tablou.

Câtă vreme iarna e blândă, ea oferă un laborator extraordinar pentru copii. Pornind de la fulgii de nea şi de la gheaţă, copiii pot învăţa lucruri despre stările de agregare ale materiei, despre anotimpuri, despre particularităţile apei, pot învăţa poezii, pot realiza lucrări de artă plastică. Posibilităţile de utilizare a iernii ca material didactic sunt infinite.
 
Tabloul acesta idilic are însă un mare defect: oricum l-ai lua, nu e practic. Ca să te aventurezi într-un asemenea tablou cu un puişor de om, trebuie să-l înfofoleşti ca pe ceapă cu mai multe foiţe de lână. Trebuie să te asiguri că şcoala e deschisă, că mijloacele de transport circulă şi că nu vei rămâne blocat ore întregi undeva aiurea între doi nămeţi şi o trupă întreagă de şoferi nervoşi. La asta adaugi modul în care vei prevenii accidentele, căzăturile, degerăturile, şi toate micile riscuri ce te aşteaptă la ieşirea din casă. Cine e întru totul pregătit pentru aventură?
 
Desigur, bunicii noştri traversau nămeţii, desigur, mergeau pe jos ore întregi până a ajunge la o şcoală. Desigur. Dar în vremea bunicilor cunoştinţele noastre despre impactul frigului asupra sănătăţii erau sumare iar mortalitatea infantilă ridicată.
 
Ne luăm, totuşi, inima în dinţi, copilul sub o aripă şi traversăm infernul alb. Ne spunem pe bună dreptate că e util pentru copil să înveţe să înfrunte obstacolele vieţii, să nu se dea bătut în faţa unei piedici. Ne spunem că în momente ca acestea clădim un caracter puternic, că în momente ca acestea suntem un exemplu pentru copil.

Şcoala este un cadru care asigură copilului siguranţa şi condiţiile adecvate pentru a învăţa.

Ne spunem că e vital pentru copil să fie zi de zi la şcoală. E vital să înveţe de mic să fie responsabil, să respecte o anumită disciplină, să fie punctual, să pună şcoala şi învăţatul pe primul plan.
 
Răsuflăm uşuraţi când ajungem în faţa clădirii cu geamuri mari. Am ajuns fără accidente şi blocaje la şcoală. Aici însă e punctul în care ne înşelăm.
 
Şcoala e ceva mai mult decât o clădire, un buchet de bănci şi o stivă de caiete, creioane şi manuale. Faptul că un copil se află în clădirea unei „şcoli“, cumincior în banca lui, nu înseamnă că în mod automat ştiinţa îi plouă în cap inundându-i cu lumină tot creierul.

Şcoala este un cadru care asigură copilului siguranţa şi condiţiile adecvate pentru a învăţa. Dacă în clasă este prea frig, dacă dascălul este bolnav, dacă copiii ajung cu ţârâita şi întrerup regulat cursul, dacă se plâng de dureri de cap şi îşi trag regulat şi zgomotos mucii la deal, şcoala încetează să mai fie şcoală. Ea devine o încropeală măiastră de cărămizi completată de orare ciuntite şi manuale servite cu lopata. Cât şi ce vor reuşi să înveţe copiii în astfel de condiţii?

Înainte de a bulgării verbal părinţi, dascăli şi copiii şi a le trânti sub nas pozele bunicilor traversând nămeţi, să cântărim cu mai multă atenţie riscurile şi beneficiile „şcolii“ în condiţii de iarnă extreme.

Şcoala e un ritm între concentrare şi destindere. Un ritm între momentele în care copilul ascultă, încearcă să înţeleagă, digeră în felul său informaţia şi o aşează undeva în valijoara sa de cunoştinţe şi momentele în care îşi reîncarcă mintea şi simţurile prin joacă. Curtea de recreaţie e la fel de importantă ca sala de clasă. Dacă un copil nu poate ieşi în recreaţie să se joace, dacă nu va avea momentele acelea de libertate, capacitatea lui de concentrare va scădea, motivaţia lui va scădea şi orele de curs vor deveni dificile. În condiţiile de frig extrem, de viscol şi gheaţă curtea şcolii devine de multe ori impracticabilă. Şcoala încetează să mai fie un ritm între concentrare şi destindere şi devine un sunet ascuţit şi continuu. Mic detaliu pentru unii. Problemă majoră pentru dascălii care vor ca în fiecare zi copiii să se întoarcă acasă bucuroşi şi cu cât mai multe lucruri noi învăţate.
 
Da, e util pentru copil să înveţe să înfrunte obstacolele vieţii, să nu se dea bătut în faţa unei piedici. Da, e vital pentru copil să meargă în fiecare zi la şcoală şi să pună învăţatul pe primul plan. Dar la fel de util şi vital este ca drumul spre şcoală să fie lipsit de riscuri majore, iar şcoala la care îl trimitem să îi poată asigura condiţiile materiale şi psihologice pentru a învăţa. Înainte de a bulgării verbal părinţi, dascăli şi copiii şi a le trânti sub nas pozele bunicilor traversând nămeţi, să cântărim cu mai multă atenţie riscurile şi beneficiile „şcolii“ în condiţii de iarnă extreme.