Vor meserii prin care să atragă atenţia

Băieţii de la şcoala primară spun că vor să ajungă fotbaliști, iar fetele să defileze pe podium. Cei mici învaţă la Şcoala Copiilor din Bucureşti despre avantajele şi dezavantajele profesiilor pe care vor să le aibă când vor fi mari.

Irina este elevă în clasa a II-a în Ploieşti şi ştie de pe acum ce vrea să se facă în viitor. Ea visează la o carieră în modeling. „Îmi doresc să fiu fotomodel pentru că îmi place să fiu în centrul atenţiei, ador să mă joc de-a prinţesele şi să mă îmbrac în rochiile mamei. Îmi doresc să ajung în Franţa şi să port creaţiile celor mai vestiţi creatori de modă", spune Irina.

Şi Marian vrea să fie în centrul atenţiei şi s-a gândit să se facă fotbalist. „Tata mi-a cumpărat o minge adevărată de fotbal şi, dacă aş putea, m-aş juca toată ziua. Îmi place când reuşesc să fac fente în faţa celor cu care joc. Colegii mei de echipă sunt şi ei foarte buni. Cred că alături de ei voi deveni campion", spune Marian Roşu (9 ani).

"În copilărie, căutarea atenţiei este prioritară. La aceasta se adaugă şi faptul că astăzi grădiniţa încurajează mult programul de divertisment cu finalitate pe scenă, aşa încât copiii practic primesc mesajul: ,,Este în regulă să fii pe scenă, să fii în centrul atenţiei, să primeşti aplauze", spune psihologul Ramona Covrig.

Copiii nu vor să fie patroni

Gabriela Ionescu, directoarea Şcolii Copiilor arată că o altă meserie foarte căutată de cei mici este cea de ecologist pentru că „este la modă, iar copiii vor să facă un bine naturii". La aceste cursuri, elevii fac cunoştinţă cu persoane din profesia preferată, care le prezintă avantajele şi dezavantajele meseriei.

Pe de altă parte, copiii din clasele primare nu mai vor să fie poliţişti, pompieri, directori sau patroni. Băieţii care sunt la grădiniţă vor să devină şoferi, însă nu-şi mai păstrează această preferinţă şi la şcoala primară.

„Când sunt mici, elevii îşi aleg o meserie în care să fie în centrul atenţiei şi în care să câştige aprecierea celorlalţi, iar când mai cresc se gândesc la bani şi la renume. Când cresc, copiii vor meserii mai serioase, nu mai vor să fie vedete, dar îşi păstrează pasiunea pentru medicină", arată Gabriela Ionescu, director la Şcoala Copiilor. Ea mai arată că elevii îşi schimbă preferinţele odată cu vârsta: „Elevii mai mari, între 12 şi 14 ani sunt mai în cunoştinţă de cauză. Ei nu se mai gândesc la ce vor să se facă, ci la ce liceu vor să dea. Când sunt mici se gândesc mai departe, când cresc se gândesc la prezent".

Familia nu trebuie să impună meseria

Gabriela Ionescu mai precizează că părinţii nu ar trebui să impună copiilor ce meserie să aibă în viitor. „Părintele trebuie să-l sprijine pe copil şi să-l îndrume", arată directoarea Şcolii Copiilor.

„Unii pacienţi aflaţi în terapie îmi spun că nu au putut să-şi aleagă singuri destinul în profesie şi au făcut o facultate aleasă în principal de unul dintre părinţi. Abia după cinci - şase ani de la terminarea cursurilor au avut curajul să facă o facultate şi pentru ei, alegându-şi destinul singuri", arată Ramona Covrig în motivarea faptului că un părinte nu ar trebui să aleagă meseria copilului.

Opinia specialistului: Copiii au nevoie de un model

Maria-Antoaneta Stanciu, Consilier psihopedagogic

Copiii preferă la vârstele mici anumite meserii precum doctor, aviator, vedetă deoarece ei încearcă să se identifice cu un model pe care, la început, îl găsesc în familie, ca mai apoi, odată cu dezvoltarea intelectuală socio-culturală, să-şi aleagă un idol cu un statut bine definit în societate. Este foarte important să-i oferim copilului un model de orientare adecvat, conform cu aspiraţiile şi dezvoltarea sa.

Părinţii le impun copiilor anumite meserii pe fundalul unor neîmplinirii proprii sau datorită sentimentului frustrării ce are la bază alegerea unei meserii de către copil care nu este în conformitate cu statutul şi standardele lor socio-culturale. Pentru formarea identităţii vocaţionale, copilul trebuie implicat în cât mai multe activităţi atât şcolare, cât şi extraşcolare pentru ca astfel copilul să îşi poată „şlefui" vocaţia. Pentru realizarea acestui lucru este nevoie de implicarea celor trei factori importanţi în decizia privind cariera copilului : şcoala, familia şi copilul, însă decizia îi aparţine celui din urmă.