Misterele „şcolii de coaching”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Legende circulă destule. Ba c-o fi hipnoză, ba că şarlatanie, ba că-i un fel de psihologie fără diplomă sau terapie cu îmbrăţişări. Sau vreo academie de vrăjitoare, mai ştii... :-) De fapt, nu-i vorba despre nimic din toate astea. Şcoala de coaching este un sistem de învăţare, la fel ca toate celelalte, a principiilor şi tehnicilor folosite de un coach în munca lui.

Pentru cei familiarizaţi cu preocupările mele actuale, faptul că urmez o şcoală de coaching a fost un bun prilej de investigare precaută: şi ce faceţi acolo? Şi ce reţete de succes aveţi? Spune-mi şi mie, cum să fac să... (Ştiţi, ca în situaţia ciudată în care te întâlneşti cu dentistul pe stradă şi deschizi gura, să-i arăţi ce te doare). În fine, am primit atât de multe întrebări, încât am înţeles că, dacă lucrurile s-au mai limpezit un pic referitor la coaching în sine, şcoala care te pregăteşte pentru asta rămâne, totuşi, un mister, aruncând, inevitabil, o umbră de neîncredere şi asupra procesului în sine.

Adevărul este că legendele despre care vorbeam au fost alimentate de prezenţa celor care îşi spun „coach”, fără să fi urmat însă un program de pregătire şi fără să facă, de fapt, coaching - dar asupra acestui subiect nu voi mai insista, au spus alţii, înaintea mea, lucrurilor pe nume.  

Pe scurt, iată ce înseamnă şcoala de coaching. Se adună câţiva oameni (pot fi cinci, pot fi cincisprezece) interesaţi să înţeleagă coachingul şi să se specializeze (eventual să se certifice) şi participă, timp de mai multe zile, la câteva module de formare, în care un coach certificat/experimentat explică anumite concepte, principii de lucru, iniţiază exerciţii, role-playinguri, răspunde la întrebări şi lămureşte neclarităţi. Ca în oricare altă şcoală. Între module au loc sesiuni unu-la-unu de pregătire, cu sesiuni de coaching între participanţi, în care aceştia să experimenteze ceea ce au învăţat la curs.

Însă, dincolo de aspectul formal care nu diferă cu mult de al oricărui program de formare, şcoala de coaching mai are ceva. Iar „ceva”-ul ăsta este relaţia specială care se creează între participanţi, legătura sudată între ei prin onestitatea alegerii subiectelor de coaching, faptul că te încrezi în celălalt, să-i spui despre lucrurile care te frământă sau despre îndoielile pe care le ai şi alegerile pe care trebuie să le faci... Legătura asta are ceva al ei. Se creează nici nu-ţi dai seama când, te trezeşti cu ea gata făcută, într-o zi-două. Este foarte interesant să vezi cum se schimbă energia sălii: dintr-o dimineaţă obişnuită, la o zi de curs, nişte necunoscuţi care atunci se văd pentru prima dată, parcurg împreună un drum şi se regăsesc la sfârşitul zilei schimbaţi, uniţi, o idee mai înţelepţi şi mai buni unul cu celălalt. Nu pentru că au accesat vreo energie cosmică sau au intrat în vreo transă intergalactică, ci doar pentru că şi-au lăsat deoparte scuturile şi platoşele sociale şi s-au arătat aşa cum sunt, cu bune şi cu rele, nu s-au judecat, s-au acceptat şi sprijinit reciproc. E ca un pelerinaj în tine însuţi, care te schimbă pe nesimţite, prin experienţă şi prin răspunsurile pe care le găseşti.

Dincolo de învăţătură, şcoala de coaching aduce conectare şi, în acelaşi timp, detaşare. Conectare cu oamenii şi detaşare faţă de prejudecăţi, alături de prezenţă – dar pentru celălalt. Ăsta este, probabil, cel mai important câştig, dincolo de teorie şi practică. Este, de altfel, şi esenţa coachingului, care nu poate fi învăţată. Dar poate fi obţinută, prin zeci de sesiuni lucrate, zeci de ore petrecute alături de clienţi, prin înţelegerea şi exersarea stării şi a prezenţei şi printr-un bun mentorat.

În şcoala de coaching pe care o urmez eu (sunt mai multe, trebuie s-o căutaţi pe cea care vi se potriveşte) unul dintre beneficiile de top pe care le-am primit a fost faptul că sesiunile de lucru între participanţi  completate cu sesiuni de lucru cu clienţi reali, doritori să treacă printr-un proces de coau fostaching şi să ne susţină şi pe noi, cei aflaţi în procesul de pregătire. În plus, am văzut demo-uri „live” ale unor Master Certificate Coach (cel mai înalt nivel de certificare din industrie, la nivel internaţional), români şi străini, dispuşi să ne arate din culisele meseriei şi să răspundă celor mai stranii sau dificile întrebări.

Aşadar, dacă v-aţi întrebat vreodată cum se pregăteşte un coach certificat, răspunsul este „temeinic şi serios”. Puteţi avea încredere că nu-i şarlatan, vrăjitor sau păcălici, ci un profesionist care a învăţat zile şi săptămâni ca să vă însoţească pe drumul vostru, în obiectivele voastre.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite