Eu vara nu dorm

„Eu vara nu dorm, vara nu dorm/ Nu am somn, nu am somn/ Zorii zilei mă prind cum pe plaja mă plimb/ Pentru că vara nu dorm.” (Connect-R, Vara nu dorm)

Deja mă retrăgeam la garaj sau la bază, cum aş fi spus, dacă nu eram în concediu, apa bună, valuri uşor măreţe, prea puţină lume prin zonă, ca să am repere de adîncime şi vreo eventuală mînă de ajutor pe care să contez, în caz de probleme acvatice şi, dimineaţa pe la şapte şi cîteva minute, după vreo juma’ de oră de bălăceală, în lipsa altor preocupări măcar vizuale, cu obiectivul matinal deja bifat, mergeam alene lipăind urmele lăsate de apă pe nisip. O zonă cu scoici sparte mă face să fiu puţin mai atent, sînt suficient de tăioase, tălpile mele se cer ocrotite, deci micşorez pasul. Găsesc şi cîteva cochilii uşor interesante, le mut în buzunar, da, ştiu, mai am suficiente acasă în cîteva pungi şi punguţe, însă poate i le dau Estelei, măcar aşa, ca o simbolică atenţie. Din loc în loc, după ce se retrage apa, pentru cîteva secunde apar nişte bulbuci care dispar rapid, lăsînd cîte o găurică în nisip. Urmăresc de cîteva ori rapida metamorfoză dintre două valuri, cînd, la un moment dat, o altă mişcare îmi atrage atenţia. Focalizez; un mic peşte se zbătea condenscendent aproape de mal. Frumuşel, nu zic nu. Adică nu era nasol, ca orice hamsie hapsînă. Mă aplec rapid, îl iau în căuşul palmei, mă întorc spre mare cu un gest amplu, ca pentru a-l arăta unei dudui bine de prin preajma, deşi mai impresionate ar fi fost fetiţele ei, dar vai!, nimeni nu e atent şi îl arunc cu boltă cît mai departe. Ca să nu-l aducă valurile înapoi, îmi zic din interiorul sufletului meu caritabil.

Dar bine, măi băiete, ce dracu’, tu nu gîndeşti?

Unde ai mai văzut tu azvîrlitură de-asta, de-altfel una chiar bună, de te-ai fi calificat măcar la campionatul balcanic, sigur i-ai oferit numai un şoc care i-a spart toate organele. Doar ai văzut cum făceau băieţii ăia deştepţi de la Pescar hoinar, o emisiune de pe TVR 2 cu oameni miloşi, care-şi eliberează rapid prada dîndu-i drumul cu grijă în apa de lîngă mal. Cum s-ar zice, am făcut rahatul praf, iar stima mea de sine a coborît vertiginos şi asta numai pentru că eram perturbat, încă de la prima oră de una pe WhatsApp. Că nu merit ca să vină la mare pentru una sau două nopţi, că nu ştiu ce n-am făcut în ultimii patru ani de cînd ne cunoaştem sau că prea am făcut în cei trei de după ce ne-am cam certat. Bine, chiar şi în cele mai ideale condiţii, peşticul ar fi devenit, în secunda doi hrană pentru un pescăruş ori altă vieţuitoare acvatică cu aere de tiran, îmi spuneam pe interior cu obstinenţă. Iar eu credeam complect elocvent în acest destin nefericit.

Vara nu dorm - Connect-R

Treaba asta de mai sus am scris-o ostentativ, în timpul unei mese de seară, în timp ce contemplam meditativo-vizionar viitoare dorite muze din imediata mea vecinătate, doar comesene deocamdată. Bineînţeles aranjat, spilcuit, bărbierit şi parfumat, pantaloni albi, trăznind decent a un vischiu bun, Dichiseanu m-ar fi invidiat sincer, ba chiar şi-ar fi amintit de epopeea lui din tinereţe cu Sara Montiel. Adevărul e că la ce ţăran sînt, la masă nu pot merge decît în sandale, cum naiba în şlapi, şi alea de la Zara. E drept, luate la reducere, Nu mai tîrziu de iarna trecută, atunci cînd m-am întîlnit cu Cora la Sibiu.

(Amintiri dintr-o copilărie, adică zece iulie, prima zi de după concediu)

*

Cezar Pârlog este publicist şi scriitor. Ultimele cărţi apărute sînt „Ce mult te-am iubit!“, Editura Libris Editorial, 2018 şi „Facts of life“, Editura Junimea, 2018.

Citiţi şi:

- De Sîn' Andrei
- Copaci. Amintiri (III)
- SMS naţionale. Nelimitat
- Muzică, dragoste, genealogie
- De-o ciorbă
- Ciorile lu' Nea Nicu