„Din culisele cinematografiei“. Cum a fost acuzat Liviu Ciulei de „sabotaj ideologic în problema realizării filmelor artistice“
0
Regizorul filmului „Valurile Dunării“ a fost luat în vizor de anchetatorii din Direcţia Generală a Securităţii Statului, pe motiv că ar fi evidenţiat mai mult personajul jucat de el, timonierul Mihai, în dauna comunistului Toma, care pe deasupra mai era interpretat şi de către un fost activist.
„Valurile Dunării“, cel de-al doilea film din cariera regizorală a lui Liviu Ciulei, a avut premiera la 24 mai 1960 şi a reuşit să câştige Premiul I la Festivalul Internaţional de Film de la Karlovy Vary, în acelaşi an. Pelicula a fost primită cu entuziasm şi în ţară, atât de spectatori, cât şi de critica de specialitate, însă pe de altă parte i-a provocat destule insomnii regizorului.
Prin intermediul informatorilor din echipa de filmare, Direcţia Generală a Securităţii Statului era la curent cu tot ce se întâmpla pe platouri, iar originea „burgheză“ a cineastului a determinat o sporire a „vigilenţei“ anchetatorilor. Pentru că a modificat scenariul iniţial instituţia l-a suspectat de „sabotaj ideologic“ pe Liviu Ciulei.
„Liviu Ciulei acţionează conştient în direcţia diversiunii“
Concret, în motivarea deschiderii acţiunii informative „Arhitectul“, la data de 31 ianuarie 1961, în urma preschimbării dosarului de verificare nr. 4.088, se arăta că: „În anul 1959 a intrat în productie, la Studioul Cinematografic «Bucureşti», filmul «Valurile Dunării», inspirat din unele evenimente petrecute în timpul insurecţiei armate din august 1944. Regia filmului şi unul din rolurile principale au fost încredinţate lui Liviu Ciulei, aflat la începuturile creaţiei sale cinematografice ca regizor de film. Suspiciunile au pornit de la unele sesizări şi materiale informative care arătau că Liviu Ciulei, folosindu-se de calitatea de regizor al filmului, căuta să evidenţieze pe ecran personajul interpretat de el (cârmaciul Mihai), în defavoarea personajului principal (comunistul Toma), interpretat de actorul Lazăr Vrabie. Se mai arăta că Liviu Ciulei plasează în acţiunea filmului scene inexistente în scenariu (cum ar fi căsătoria cârmaciului) şi care aduc cheltuieli suplimentare de producţie. În acelaşi timp, secvenţele care tratau acţiunile comunistului Toma erau apreciate ca insuficiente în comparaţie cu altele, considerate ca laterale, inutile. În concluzie, în motivele de deschidere a acţiunii de verificare se menţiona că Liviu Ciulei acţionează conştient în direcţia diversiunii şi sabotajului ideologic, în problema realizării filmelor artistice româneşti“.
Ciulei: „Azi aş face filmul numai cu barbaţi“
Filmul „Valurile Dunării“ spune povestea a doi bărbaţi şi o femeie care călătoresc pe un şlep încărcat cu armament, în preajma zilei de 23 August 1944, i-a avut ca protagonişti pe Liviu Ciulei, în rolul timonierului şlepului, pe Irina Petrescu, ca debutantă, în rolul soţiei acestuia, şi pe Lazăr Vrabie, în rolul unui luptător antifascist, îmbarcat sub aparenţa unui deţinut de drept comun, a cărui misiune este aceea de a împiedica încărcătura de arme şi muniţii de pe şlep să ajungă în mâna nemţilor. În alte roluri au mai apărut Ştefan Ciobotăraşu, Ernest Maftei, Lucian Pintilie, Benedict Dabija, Ion Bodeanu, Mircea Şeptilici, Nucu Păunescu şi Ion Atanasiu-Atlas. Filmările au avut loc în perioada aprilie - iulie 1959, exterioare la Brăila, Galaţi, Cazane–Orşova, comunele Carcaliu şi Mogoşoaia, interioare la Buftea, iar pelicula trebuia să iasă pe piaţă cu ocazia celei de-a „XV-a aniversări a eliberării României de sub jugul fascist“. Întrucât, în urma scandalului iscat, au fost solicitate unele refaceri, efectuate în perioada septembrie - octombrie 1959, filmul n-a putut fi terminat la timp, ci câteva luni mai târziu. Însuşi Liviu Ciulei declara, într-un interviu acordat revistei „Cinema“ zece ani mai târziu, în august 1969, că ar face filmul cu totul altfel.
„M-a interesat subiectul propus de Titus Popovici şi Francisc Munteanu, pentru că el concentra experienţa istorică a poporului român în soarta a doi oameni, iar războiul era fundalul. La propunerea subiectului, eu am avut o singură obiecţie: scenariul se consuma numai între bărbaţi. Şi dacă nu-mi pare rău că am insistat să fie introdus un personaj feminin, e pentru că în acest mod s-a născut cea mai irnportanta actriţă de film din ţara noastră. Azi, poate, cu riscul de a nu se mai naşte încă o actriţă, aş face filmul numai cu barbaţi, încercând să susţin această temă într-o modalitate mai severă. Prezenţa rolului feminin rotunjea contururile povestirii, dar îi îndulcea totuşi sau îi diminua calităţile abrazive. Cred că a fost o oarecare concesie făcută succesului de public“, afirma regizorul.
Vrabie, fost conferenţiar de marxism la Universitate
Lazăr Vrabie, interpretul lui Toma, a avut o biografie extrem de interesantă. Titus Popovici aminteşte, în cartea sa, „Disciplina dezordinii“, un episod mai puţin cunoscut din trecutul actorului: „În aşteptarea revenirii oficiale a Ardealului de Nord la Patria-Mamă, în schimbul aducerii la putere a «guvernului de largă concentrare democratică» dr. Petru Groza, unchiul Virgil aranjase ca tata să lucreze la oficiul poştal al Gării de Nord. Aici, un tânăr coleg, fost şef de cuib şi recent întors de pe frontul de vest, i-a propus să se înscrie în PCR. Indignat, tata, pentru care comuniştii, la fel ca şi legionarii, rămâneau nişte «vagabonzi», l-a refuzat, dar tânărul său coleg i-a spus: «Gusti baci, vrei să te întorci la Oradea? Dacă nu te înscrii în partidul nostru, nu mai ajungi în veci». «Dacă-i vorba să-mi reîntregesc scumpa mea familie», a spus tata, care era cam pompos în exprimări, «mă înscriu şi-n partidul dracului. Dă-ncoace hârtia!». Dar mie nu mi-a spus decât peste câţiva ani, după ce a fost exclus. Cel care l-a «recrutat» se numea Lazăr Vrabie şi, după ce a fost o perioadă activist la Sectorul 1 şi, ca atare, conferenţiar de marxism la Universitate, nu mi-a întors spatele deşi fusese prevenit că sunt un paria, iar mai târziu a devenit actor şi director-adjunct, favoritul doamnei Bulandra, la Teatrul Municipal şi a jucat cu succes în multe filme, pierind înainte de vreme de o boală necruţătoare“.
STENOGRAME
Primit: Lt. Maj. Teodorof Lazăr
Sursa: „Nemeş“
Data: 1 septembrie 1959, ora 10.00
Casa: „Vidu“
NOTĂ
Nereuşita ieşirii la timp şi în bune condiţiuni a filmului „Valurile Dunării“ trebuieşte căutată la regizor şi anume la Liviu Ciulei, care a prezentat filmul conducerii C.C. cu grave greşeli care provoacă în mintea spectatorului derută. După ce 75% din film dovedeşte pricepere şi gust artistic, deodată în finalul filmului totul se năruie şi filmul este pus sub semnul întrebării şi rezultatul nu mai iese la 23 August după cum se propusese şi în plus se vor mai cheltui alţi bani şi energie pentru refacerea a ceea este greşit şi necorespunzător. Consider că această atitudine rece a regizorului faţă de elementul-cheie şi central al filmului, face parte din poziţia lui faţă de politica regimului de azi, politică pe care el n-o îndrăgeşte ca rezultat al unei vieţi îmbelşugate pe care a dus-o în copilăria şi tinereţea lui. Nu poate uita niciodată serile de la Marsilia, zilele cu ceaţă de la Londra, zilele însorite ale Romei, etc. Nu poate uita că blocul Teatrului Armatei de pe Magheru odată era al lui şi tocmai evenimentul de pe 23 August i-a adus sărăcia.
Am avut mare îndoială încă din timpul turnării filmului că va reuşi să prezinte pe ecran evenimentul în toată splendoarea lui şi iată că azi s-a adeverit – poate am fost printre foarte, foarte puţinii oameni care au crezut cel mai puţin că va realiza aceste momente la înălţimea cuvenită şi în felul acesta să dea de 23 August un film care să preamărească evenimentul. Un film de aventuri poate fi calificat „Valurile Dunării“ dacă am scoate cele câteva replici în care descoperim pe comunistul Toma – eroul filmului – un film de aventuri cu situaţii şi senzaţii tari pentru spectatorul de rând. „Vrem succes la spectatori“, iată deviza lui Liviu Ciulei şi Francisc Munteanu, plus Titus Popovici.
Am creionat momente tari, cum se bat eroii, cum se îmbată, cum creează suspiciuni că-i fură nevasta, cum călătoresc pe Dunăre, cum fură arme de sub nasul pazei, cum explodează o mină, cum se bombardează un şlep, cum se ucid doi nemţi şi totul se pierde şi scade la elementul esenţial – dacă vreţi – deznodământul filmului, insurecţia şi actul istoric. Dar Liviu Ciulei nu a dorit o cădere, ci un succes, un succes care să-i aducă încă un laur, un laur al victoriei, un premiu de stat pe care l-au gândit încă de la primele filmări. Îşi propusese cu acest film să rupă gura la toţi. Îşi propusese să lucreze apoi un film liric cu Eminescu, iar apoi „Toate pânzele sus“ este filmul pe care îl gândeşte de ani de zile. Nu ştiu unde vrea să ajungă, însă cert este că urmăreşte un scop atâta vreme cât caută să facă filme cu substrat politic şi el are în cap filme ca „Eminescu“, „Toate pânzele sus“ etc. piese ca „Sfânta Ioana“, „Omul care aduce ploaia“. Ştiu numai din discuţiile lor că au loc deseori la el acasă adunări în care se discută scenarii de film, piese de teatru şi alte probleme profesionale. Nu am participat niciodată, ştiu doar de Gore Ionescu, Olga Zissu, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Benedict Dabija, Dorin Dron, etc. Cam atât pot să spun despre Liviu Ciulei şi munca lui de la „Valurile Dunării“.
„Nemeş“
Sarcini trasate: Agentul a fost instruit să urmărească felul cum se vor efectua refacerile necesare şi dacă vor fi făcute în conformitate cu observaţiile primite de la Comitetul Central. Nu s-a fixat întâlnire cu el, deoarece agentul e plecat în concediu.
Lt. Maj. de Securitate
Teodorof Lazăr
(C.N.S.A.S. Fond „I“, dosar nr. 256686, vol. 1, f. 235-237)
HOTĂRÂRE
de deschidere a dosarului de verificare cu privire la Liviu Ciulei
(...) La începutul anului 1959, la Studioul Cinematografic „Bucureşti“ a intrat în producţie filmul „Valurile Dunării“ care are ca subiect lupta Partidului Comunist Român şi rolul său conducător în actul istoric al insurecţiei armate de la 23 August. Acest film a fost încredinţat regizorului Liviu Ciulei, care interpretează şi rolul secundar al filmului (cârmaciul). Prin decupajul filmului şi prin metodele de filmare el a făcut din personajul secundar personajul principal al filmului, transformând filmul într-un fel de melodramă mic-burgheză. Toate scenele în care el, ca actor, nu are rol (scene importante, de pildă momente din insurecţie) au fost date peste cap. Absolut toate scenele din film au fost „trase“ pe rolul său, astfel încât personajul comunistului (interpretat de Lazăr Vrabie) să rămână tot timpul în umbră. Exemple: scena căsătoriei cârmaciului (Liviu Ciulei), care în scenariu nu exista, fiind introdusă de regizorul Liviu Ciulei, a fost filmată timp de două săptămâni cu foarte mari cheltuieli, dărâmări de case, explozii, ca până la urmă această scenă să cadă din film. Încercând să explice scena, Liviu Ciulei a afirmat că a vrut să facă o „victorie a omului asupra războiului, ceva în genul Hristos umblând pe ape“. O scenă de beţie a cârciumarului, care în scenariu avea două rânduri, a fost turnată în cca. 80 de cadre, în timp ce o scenă de eroism a comunismului a fost turnată numai în 2 cadre. Toate scenele în care eroul comunist ia acţiunea în mână sunt turnate în aşa fel încât comunistul nu se vede, unghiul de filmare fiind astfel ales încât în majoritatea se vede interlocutorul comunistului, care de regulă este cârmaciul (Liviu Ciulei).
Într-o discuţie purtată cu agentul „Marin Duma“, Liviu Ciulei, referindu-se la filmul „Valurile Dunării“ a afirmat: „filmul acesta poate merge foarte bine în Occident, cu o singură modificare: atunci când comunistul care conduce acţiunea îi trasează lui Toma sarcina de partid, în locul dialogului respectiv Toma să răspundă: «Yes, Sir»“. Într-o discuţie cu actorul Lazăr Vrabie, Liviu Ciulei a „modificat“ fraza, spunând că ar trebui spus: „Da, domnule colonel“, astfel încât să se înţeleagă că actul de la 23 August a fost făcut oricum din iniţiativa englezilor, ori din iniţiativa armatei burgheze. Liviu Ciulei, pozând într-un om „needificat“ cu punctele de vedere politice de care trebuie să se ţină seama în realizarea unui film, acţionează conştient ca un duşman înrăit, aducând statului pierderi de multe sute de mii de lei (...)
(C.N.S.A.S. Fond „I“, dosar nr. 256686, vol. 1, f. 4-6)
Se încarcă comentariile...
