Filmele româneşti vor invada ecranul (şi imaginarul) parizienilor!

La început, ca în toate începuturile, a fost doar ceea ce s-a crezut a fi o întâmplare norocoasă: Corneliu Porumboiu câştiga la festivalul de la Cannes premiul Caméra d'Or pentru filmul „A fost sau n-a fost ?“. Având un anume Dan Burlac ca producător. Era în 2006, cu un an înainte de intrarea României în Uniunea Europeană.

La nici un an după, în anul în care România se alătura familiei europene, cinematografia românească intra definitiv în marea familie a filmului european, în top, cu un „4,3,2", semnat Cristian Mungiu, câştigând Palme d'Or. 

Nici mai mult nici mai puţin. De atunci se vorbeşte despre un nou val al filmului românesc, filmele lui Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Cristian Porumboiu, Alexandru Solomon sau Radu Jude sunt aşteptate la Paris cu sufletul  la gură, iar cinematografia românească tot creşte în intensitate şi calitate. Vorbim deja de Ada Solomon, de Ursul de Aur, de participări la Oscar. 

Lansând, imediat după 2006, festivalul independent "Le Paris du Cinéma Roumain" (joc de cuvinte însemnând atât Parisul filmului românesc cât şi pariul filmului românesc), pe atunci jurnalistul Dan Burlac, azi producătorul cu acelaşi nume, încerca să facă ceea ce ardelenii ştiu prea bine (el fiind braşovean): să pună picioare de ciment focului de artificii care ar fi putut părea accidental. Să consolideze "marca". "Filosofia mea de atunci era simplă, povesteşte Dan Burlac. Voiam să ofer o imagine, o vitrină cinematografului român, şi mi s-a părut o excelentă aliniere de astre să demarez acest proiect la cinematograful Latina,în cartierul Marais, în timpul unei directoare de origine română, Silvia Balea. Au fost vremuri frumoase deşi ne-am chinuit la început. Inchipuiţi-vă că fiecare prieten al meu din Paris a acceptat să năşească un invitat român, regizor sau actor, plătindu-i drumul, cazarea. Publicul era de nişă, format mai ales din diaspora românească şi din alte popoare ...latine. A fost şi un an în care nimeni nu voia să vină în Franţa, dintre regizori şi actori, din cauza atentatelor. A venit doar jurnalistul Cristian Tudor Popescu...într-un context în care sala era totuşi plină de spectatori! Mi-aduc aminte că atunci susţinătorii festivalului erau chiar mitropolitul Iosif, părintele Iulian Nistea, oamenii ieşeau de la  biserică şi veneau la film".

În timp, micul festival a reuşit să crească, dorinţa lui Dan, de a face ca "fiecare român să aducă la film alţi cinci francezi", a reuşit, şi iată, anul acesta festivalul semnează în agenda pariziană a 9-a sa ediţie, într-un loc prestigios, cinema  Lincoln, la doi paşi de Champs Elysées.

Răspunsul este…colaborarea cu Institutul Cultural Român din Paris, întâi în 2015, iar apoi, de atunci încoace, din ce în ce mai strâns, până la transformarea sa din …pariu  în confirmare. Din pariu în săptămână ! Din statutul de amator am putea spune, la cel  de profesionist. La jocul într-o altă ligă.

"Cred că stă în firescul lucrurilor – pentru că asta este şi misiunea sa – ca Institutul cultural român de la Paris să prezinte publicului parizian noile realizări ale cinematografiei româneşti, precum şi filme clasice sau documentare remarcabile », afirmă coordonatoarea proiectului, dar şi coordonator de misiune la  ICR Paris, Doina Marian. « Numeroase institute culturale străine de la Paris fac acest lucru de mai mulţi ani : există astfel la Paris Festivalul filmului polonez, italian, maghiar, ceh şi slovac etc. In România, Festivalul filmului francez organizat de Institutul francez de la Bucureşti este un succes, fiind un eveniment care se extinde, an de an, în tot mai multe oraşe.  Acum 11 ani, producătorul Dan Burlac a luat iniţiativa organizării la Paris a unui festival al cinematografiei româneşti intitulat, foarte inspirat la momentul acela, « Le Paris du cinéma roumain ». ICR Paris a sprijinit în mai multe rânduri acest festival, ultima oară în 2015. Săptămâna filmului românesc, pe care ICR Paris o organizează între 6-12 decembrie, se înscrie în logica acestei instituţii : aceea de a fi o instituţie creatoare, organizatoare de evenimente şi nu un simplu finanţator. In această logică am construit acest eveniment, alături de colegul meu, Vlad Dumea, în jurul unei programări pentru care am colaborat, firesc, cu profesionistul care a prezentat pentru prima dată o selecţie de filme româneşti la Paris – regizorul Dan Burlac. Săptămâna filmului românesc la Paris are o identitate vizuală remarcabilă creată de designerul Dan Dulău, care a realizat pentru noi întreaga gamă de materiale de promovare – cataloage, afişe, flyere, bannere. Este foarte important de asemenea că ataşatul de presă al evenimentului este un critic de film francez, Stanislas Baudry, cunoscător al cinematografiei româneşti, care a reuşit déjà să obţină ecouri ale Săptămânii filmului românesc în media franceze. Dau un singur exemplu : în seara deschiderii Săptămânii filmului, pe 6 decembrie, Serge Celebidachi, regizorul filmului Octav pe care îl prezentăm în premieră franceză, este invitatul emisiunii "64 Minutes" a postului de televiziune Tv5 Monde».

„Octav" deci, cu excelentul Marcel Iureş, în premieră franceză, dar şi alte 14 filme din spaţiul românesc. Specific acest lucru căci pe lângă filmele "Varză, cartofi şi alţi demoni" (de Şerban Georgescu), "Aniversarea" (de Dan Chişu), "Dincolo de calea ferată" (de Cătălin Mitulescu), "Câini" (de Bogdan Mirică), "Planeta Petrila" (de Andrei Dăscălescu), „L'Histoire de l'amour" (de Radu Mihăileanu), "Duhul aurului" (de Dan Piţa şi Mircea Veroiu), "6.9 pe scara Richter"(de Nae Caranfil) sau "Fixeur" (de Adrian Sitaru), ca să nu cităm decât câteva filme,la Paris va fi vizionat  în prezenţa autorului şi "Afacerea Est", de moldoveanul Igor Cobileanski. O colaborare cu Ambasada Moldovei. "Anul acesta firul conductor al festivalului este comedia, precizează Dan Burlac. Am vrut, ca selecţioner al filmelor, să prezint publicului francez filme care nu au fost consacrate în acest spaţiu, dar care sunt o completare firească a drumului deschis de un Mungiu, un Porumboiu, un Puiu. Fixeur a fost propunerea noastră la Oscar, Câini a fost premiat deja. Sunt filme pentru un public deja românofil, un public şi francez, care va avea ocazia să discute după proiecţie cu regizorii şi actorii principali".

Doina Marian confirmă şi ea această nouă misiune a Săptămânii filmului românesc de la Paris, de a prezenta o panoramă a cinematografiei româneşti, în special creaţiile recente care sunt proiectate, multe dintre ele, în premieră: "Este o ocazie (unică) pentru spectatorii parizieni să descopere filmele româneşti, multe dintre ele inedite. In acelaşi timp, dorim ca acest eveniment să constituie o întâlnire privilegiată pentru profesioniştii francezi şi români, ca şi o oportunitate extraordinară pentru distributorii francezi de a vedea cum funcţionează, cum sunt receptate creaţiile româneşti de către un public urban şi nu numai de publicul obişnuit al festivalurilor. Este, bineînţeles, tipul ideal de eveniment care favorizează dialogul cultural între Franţa şi România. Am ales să organizăm Săptămâna filmului românesc la cinematograful Le Lincoln, situat la doi paşi de bulevardul Champs-Elysées, un cinematograf căutat de publicul francez pentru programarea sa deosebită. Le Lincoln este în plus parte a unui lanţ binecunoscut de cinematografe, Multiciné, din care fac parte Les 3 Lincolns, Les 5 Caumartins, Les 7 Parnassiens, cu un total de 16 ecrane de proiecţie, care promovează toate, de două săptămâni, evenimentul nostru".

Nimic nu pare deci ales la întâmplare, nici măcar această dorinţă de a promova inclusiv filme care fac cumva legătura între clasic şi contemporan,  între Franţa şi România. Mă gândesc aici la unele proiecţii extrem de interesante, ca franco-românul "Fixeur" sau la "Două lozuri", un Caragiale adus în realitatea secolului 21. "Acesta este modelul pe care vrem să dezvoltăm, în decembrie 2018, o serie de evenimente de promovare a cinematografiei româneşti sub numele de Panorama filmului românesc : o retrospectivă a filmului românesc – « 100 de ani de film românesc », o Săptămână a celor mai recente creaţii cinematografice, o retrospectivă Lucian Pintilie în colaborare cu regizorul, producătorul şi distribuitorul de origine română Marin Karmitz, cel care a produs de altfel mai multe filme ale lui Lucian Pintilie. Un program care va putea fi itinerat, promite Doina  Marian, în mai multe oraşe din Franţa, ocazie ideală de întâlniri, dezbateri, conferinţe pe tema unei cinematografii româneşti deplin afirmate, punând în acelasi timp in valoare spiritul european si diversitatea culturala, o tema privilegiata de altfel de viitorul Sezon cultural româno-francez".

„Ce să vă spun?, se bucură Dan Burlac. Arunc astfel buzduganul la înaintare pentru ceea ce va fi ediţia a 10-a, în 2018, o ediţie aniversară".

Complicată rămâne totuşi misiunea ataşatului de presă, într-un context în care francezii sunt obişnuiţi ai cinematografelor, ai filmelor bune, ai festivalurilor de tot felul. Poate că  nu e de altfel întâmplător că singurele locuri unde  francezii stau la coadă sunt la măcelar, la magazinele de pâine şi la...cinema. Este oare greu să convingi un public atât de cultivat să stea la coadă şi pentru filmul românesc? 

"Pentru mine, recunoaşte Stanislas Baudry, cea mai mare provocare a fost, este, să reuşesc să fac să existe acest eveniment în spaţiul unei oferte culturale pletorice şi al unui peisaj cinematografic foarte bogat în manifestaţii diverse, cu aproximativ 20 de filme noi în fiecare  săptămână. Însă cinematografia românească a ştiut să se impună an de an până la a se situa pe un loc de frunte al scenei europene. Este deci şi o plăcere şi o onoare să fiu promotorul filmelor româneşti, al realizatorilor români".