Scutiţi-mă de Cezar - „The Voice”!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu cât Cezar va fi mai lăudat în prealabil, cu atât va fi mai neplăcută căderea în cazul în care nu va ajunge în finală la Malmö sau acolo va ocupa un loc codaş. Deoarece supranumele “The Voice” e ca acela de Superman, unuia, căruia nu îi este premis, decât să câştige!

Să fim serioşi şi să încetăm cu titulatura  ”The Voice” pentru un câştigător al selecţiei naţionale a Eurovisionului, un concurs de muzică pop (spre şlagăr). El nu este nici Frank Sinatra, nici Whitney Houston, din nici un punct de vedere!

El nu este nici măcar câştigătorul showului de Televiziune Vocea României sau a Chinei, Franţei, Italiei sau a mai ştiu eu cui! Nu poate fi în interesul nimănui ca Cezar, contratenorul care a luat-o pe arătura muzicii comerciale şi care s-a impus la finala naţională pentru Eurovision 2013 să fie supranumit “The Voice”. Să îl scutim pe Cezar, şi pe noi înşine, de acest pretenţios şi prea preţios atribut!

O fi având Cezar o voce bună şi performantă, o fi având susţinători printre celebrităţi ale muzicii clasice, fie ele şi în pragul apusului de carieră, o fi cântat prin marile săli de concerte ale lumii, nefiind Philippe Jaroussky sau Valer Barna-Sabadaus cu discografie proprie, o fi un mare artist, care s-a dăruit acum poporului, o fi el întorsul fiu risipitor al Ploieştiului, pe care l-a adoptat îndoielnicul gust muzical al acestuia. O fi! O fi el cel care reprezintă  România, deşi votul dat de public e nesemnificativ, raportat la populaţia ţării (dar asta ar fi valabil pentru toţi participanţii la concurs). 

Nu “o fi”! Deoarece aşa este! Aşa este, Cezar este învingătorul. Deci să-i dăm Cezarului, ce-i al Cezarului, dar nu şi titlul “The Voice”, c-ar fi păcat ca ditaimai supranumele s-ajungă la cheremul prostului gust şi să se transforme peste noapte într-o poreclă. Iar asta si de dragul lui Cezar, pe care titulatura ar trebui să-l jignescă deja de pe acum, aşa cum ne jigneşte şi pe noi, cel puţin pe mine. Şi să nu ne ducem singuri în ispita de-a crede Bucureştiul deja gazda Eurovisionului douămiipaisprezece!

Pentru el ar fi deja o jignire simpla asociere cu vreun “voice” , apărut în vieţile noaste prin eructaţiile  vreunui show de televiziune. Chiar dacă masiva reclamă făcută de Antena3 l-a degradat deja oarecum la ecoul unei “voci” venită din canalul de televiziune şi mult mai auzite decât a sa, şi nu îl promovează ca pe un talent educat, aşa cum el este de fapt. Să-l (supra)numim “The Voice” presupune să-l punem pe acest profesionist pe aceiaşi treaptă cu un amator care şi-a câştigat populariatatea, nicidecum pe scena de operă, ci în platoul de televiziune.

Adevărul este că participând la selecţia naţională pentru Eurovision, repet, în cele din urmă un concurs de muzică de tot felul, dar nu clasică, el a coborât de unul singur din olimpul muzicii savante şi a intrat în ringul în care se luptă cu bandaje dure şi unde titulatura “The Voice” nu-şi are locul. Cel puţin nu înainte de a câştiga Eurovisionul la Malmö!

Toate acestea, luate la un loc, îi iau Cezarului oricum definitiv supranumele de “The Voice”. Sau imaginaţi-vă că Frank Sinatra sau Whitney Houston, amândoi supranumiţi pe culmea succesului “The Voice”, ar participa la preselecţia unui concurs de şlagăre. Cred că cel târziu în acel moment chiar şi ei şi-ar fi pierdut supranumele, iar carierele lor s-ar fi împotmolit în mediocritate. E adevărat,  Eurovisionul a creat câteva staruri, de la Abba la Celine Dion, dar nici unul dintre acestea nu a urcat pe scena concursului însoţiţi de supranumiri marţiale, precum “The Voice”.

Trimiţându-l pe Cezar la Malmö cu această conotaţie, care va fi cu siguranţă preluată de presa internaţională, nu îi vom face niciun serviciu! Cu cât va fi mai lăudat în prealabil, cu atât va fi mai neplăcută căderea în cazul în care nu va ajunge în finală sau acolo va ocupa un loc codaş. Deoarece “The Voice” e ca un Superman, căruia nu îi este premis decât să câştige!  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite