INTERVIU Monica Bîrlădeanu, despre „Ferma Vedetelor“: „S-a plâns mult în emisiune“ VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Monica Bîrlădeanu a vorbit la Adevărul Live despre cum a primit propunerea de a prezenta „Ferma Vedetelor“, ce tensiuni au apărut la filmări şi cum a reuşit să calmeze concurenţii, dar şi care sunt cele mai mari temeri cu privire la noul sezon al emisiunii.

Astăzi, 13 februarie, de la ora 20.00, reality-show-ul „Ferma vedetelor“ va da startul unei competiţii aprige pentru şase perechi de vedete ce vor intra în cursa pentru titlul de Fermierul anului şi marele premiu de 50.000 de euro.

Pe lângă Nea Raţă, cel care are grijă să transforme vedetele în fermieri adevăraţi, Monica Bîrlădeanu, carismatica prezentatoare, care are grijă să le asculte problemele şi să îi ajute să treacă peste momentele grele, a vorbit la Adevărul Live despre cum a primit propunerea de a prezenta „Ferma Vedetelor“, cât de greu le-a fost concurenţilor să treacă peste toate probele dificile şi dorul de acasă, dar şi despre cum a reuşit să rămână imparţială în conflictele apărute între concurenţi. 

Adevărul: N-ai deloc o sarcină uşoară. Trebuie să ai grijă de vedetele scoase din lumea lor şi puse la munca de jos. 

Monica Bîrlădeanu:  Aşa este. Multe dintre vedetele din acest sezon sunt muzicieni, actori, comedianţi, sunt artişti, sunt oameni care lucrează „cu aer“, adică cu diferite emoţii, cuvinte, şi atunci, mulţi dintre ei au schimbat maximum un bec în viaţa lor. Şi asta e cea mai importantă muncă fizică pe care au depus-o. Iar vedetele noastre s-au confruntat cu nişte obstacole şi cu nişte lucruri pe care nu le-au făcut niciodată, cu tot felul de provocări pe care nu şi le-ar fi imaginat atât de complicate. Ceea ce am remarcat de la început, însă, a fost faptul că au venit extrem de pregătiţi, au ştiut exact ce să întrebe la primele cosultări, au ştiut exact cum să se poziţioneze şi cum să evite să fie victimele unor pedepse colective, de exemplu. E o generaţie de concurenţi mult mai abilă decât mi-aş fi imaginat eu. Au muncit foarte mult, iar asta a fost cea mai mare surpriză. A fost şi foarte frig, a şi plouat, au avut munci serioase şi s-au descurcat foarte bine. Au dat dovadă de anduranţă şi multă voinţă. 

Cum te-au convins să vii din Los angeles la „Ferma Vedetelor“?

Nu m-au convins să vin din Los Angeles tocmai pentru că eram în România, avusesem deja câteva proiecte aici pe care le terminasem şi am primit această propunere când mă pregăteam să plec.

Cred că m-am ferit în ultimii ani de televiziune tocmai pentru că simţeam că nu era loc în viaţa mea pentru asta. Însă, felul în care mi s-a povestit despre show nu mi s-a părut destul de încurajant. Că e la ţară, că e cu noroi, cu balamuc etc. Eu nu văzusem ncio ediţie trecută. Mi-a fost suficient să văd câteva secvenţe din emisiunea trecută pentru a-mi da seama că e un proiect care seamănă foarte mult cu experimentul Stanford, în care un psiholog împarte un lot de studenţ în două grupuri: de gardieni şi de prizonieri şi urmăreşte apoi cum se raportează cele două categorii una faţă de cealaltă. Eu fiind pasionată de asemenea „experimente“, am spus da fără să mă gândesc prea mult. 

Tu ai trecut printr-o experienţă asemănătoare? Ai trăit la ţară, de exemplu? 

Da, ai mei, din ambele părţi, sunt de undeva de la ţară, din Iaşi. Aveau de toate: cai, vaci, purcei. 

Practic, ştii şi tu să mulgi vaca, tuns oile şi alte treburi de genul acesta?

Bineînţeles. Mă rog, n-am făcut-o atât de consistent pe cât au făcut-o concurenţii, însă, cu siguranţă am muls şi o vacă, la un moment dat în copilărie.  

Te-ai putea adapta în postura de concurent într-o ediţie viitoare?

Într-o ediţie viitoare nu prea avem cum, că nu ştiu dacă avem voie. Deocamdată mă ţin oamenii aceştia de la ProTV în scaun de prezentator, dar m-am întrebat mereu dacă eu chiar aş putea rezista în aceste condiţii, dacă aş putea trece prin ceea ce trec ei. Când ei nu au avut sare, de exemplu, ca să înţeleg prin ce trec  ei, mi-am propus să renunţ şi eu la ea săptămâni întregi. Or asta, dincolo de alte lipsuri precum lipsa cafelei şi toate celelalte lipsuri esenţiale care fac parte din viaţa ta ca om obişnuit, îţi dau o stare profundă de iritabilitate. Am încercat foarte mult să-i inteleg, pentru că cea mai mare greşeală ar fi fost să vin din exterior, dintr-un mediu confortabil şi să mi se pară bizar modul în care ei reacţionează, şi în consecinţă, să îi judec,

image

FOTO Pro TV

Care au fost cele mai dificile situaţii pe care a trebuit să le gestionezi? Au existat conflicte între perechile de participanţi?

Da. Conflicte e puţin spus. Se aprind aşa nişte focuri, nişte incendii, metaforic vorbind. A fost foarte greu, mai ales spre sfârsit. E ca o poveste de dragoste. La început li se pare aşa, foarte frumos, nişte adulţi în tabără. Ne aşteaptă şi un premiu la sfârşit de 50.000 de euro. Suntem aici să ne iubim, să cântăm, să râdem, bun. Pe măsură ce trece timpul, toate aceste constrângeri: frigul, foamea, nu există electricitate,  focul la covată, spălatul în lighean şi altele îţi dau o stare permanentă de disconfort şi începi să cedezi şi să te deranjeze cele mai mici lucruri. 

Conflictele pot escalada mai ales când şi tu ştii că la sfârşitul fiecărei săptămâni există un duel crunt. Din cele două perechi pleacă acasă doar cel care a fost nominalizat la duel. Insă gândeşte-te că tu s-ar putea să parcurgi probele astea foarte bine, iar partenerul să nu se descurce atât de tare şi să pierzi pe mâna lui. Imaginează-ţi că stfel de situatii pot genera conflicte între cuplurile participante. Mi-a fost foarte greu să gestionez aceste conflicte pentru că eu trebuie să rămân imparţială. 

S-a plâns foarte mult în emisiune. 

   

Există concurenţi cu personalităţi foarte puternice, greu de ţinut in frâu?

Toţi. Sunt niste oameni foarte puternici, ambitiosi, au moduri diferite de a reactiona la probe si din punct de vedere strategic, însă da, au personalitati puternice si sunt nişte oameni puternici. Sunt vocali, sunt extrem de decişi, determinati, perseverenti, ambitiosi. 

A ajuns vreun concurent în situaţia în care să spună că renunţă şi să-l convingi să rămână în competiţie?

E aproape firesc ca la un moment dat fiecare dintre ei să fie loviţi de acest aspect. Mai ales în cazul celor care au copii. Dorul de acasă e devastator. S-a plâns foarte mult în emisiune, în timpul meselor şi îi întrebam «cum crezi că şi-ar dori copilul tău să reacţionezi în asemenea momente?» Şi gata, se termina jocul, toată lumea se punea pe plâns pentru că toţi dintre ei îşi doreau să-i facă mândri pe cei rămaşi acasă, pe copiii lor şi ar fi vrut să câştige pentru ei. 

Acesta a fost cel mai mare dor al lor? De copii? Sau ce le-a lipsit cel mai mult? 

Dor de copil, de iubit, de soţie, sunt doruri care i-au terminat pur şi simplu. Cred că cel mai dificil le-a fost la „căsuţa duelistului“. Pentru că, după ce se aleg dueliştii, eu îi scot practic, pe poartă şi fiecare merge la căsuţa lui şi asta înseamnă că ei petrec în afara fermei într-o căsuţă, în întuneric, în pădure, fără electricitate, fără prea multă cădură. Exista la un moment dat, în apropiere, o ursoiacă cu pui, ne era şi nouă frică. Sunt nişte pericole reale, să nu uităm. Această fermă se află la poalele munţilor Făgăraşi, aproape de pădure. Şi atunci, să ieşi din fermă, unde condiţiile sunt şi-aşa destul de drastice şi să te duci într-o chilie, în singurătate absolută pentru 24 de ore până mergi la duel, e cu atât mai greu şi în acel moment cred că te copleşesc toate. E camera de detenţie, cum ar veni. Dar e totodată un spaţiu privat, unde duelistul ar trebui să se pregătească fizic şi psihic, însă, pe foarte mulţi dintre ei îi doboară pur şi simplu această singurătate cruntă. E foarte greu. 

Când ai primit proiectul, ai avut ceva temeri? Cum crezi că ar reacţiona publicul la această alegere? La Monica Bîrlădeanu în postura de prezentator?

Eu nu fac alegeri în funcţie de public. Fac alegeri de proiecte în funcţie de cât de atrasă sunt eu de ele sau mă gândesc dacă şi ce aş învăţa eu dintr-un anume proiect, despre alţii, despre viaţă..., iar acest proiect îţi dă din plin lecţii de tot felul. 

image

FOTO Florin Suler

Ce lecţie ai învăţat tu din această emisiune?

Eu sunt şi sensibilă şi am tendinţa imediat să ajut oamenii, aproape că le preiau din probleme, atât de mult mă conectez la cineva care se află într-o suferinţă de vreun fel, iar aici am învăţat cum să fac să rămân imparţială în ciuda faptului că am ajuns să mă apropii foarte tare de concurenţi, pentru că am ajuns să-i iubesc foarte mult, pentru că ei sunt foarte iubibili. Mai ales când vezi că din puţinul lor, şi mă refer la hrană, îmi opreau şi mie ceva, în caz că mi-era foame. La duel m-am trezit cu o cană de lapte, pentru că au muls dimineaţa o capră. Eu nu eram în situaţia lor, eram un om hrănit. Nu trebuiau să facă asta. Şi cred că au învăţat să facă asta în „Ferma Vedetelor“, au devenit foarte conştienţi că trebuie să aibă grijă unul de celălalt. 

Care a fost cea mai grea sarcină din rolul de prezentator?

Să mă abţin să nu plâng la discuţiile din timpul meselor. Pentru că ei au ajuns să fie foarte vulnerabili şi foarte oneşti, genul acela de onestitate pe care cu siguranţă o vedetă în faţa unei camere de filmare nu o arată. 

De ce ar trebui să ne uităm la noul sezon? 

   

Sunt multe motive. În primul rând, cred că sunt vedetele preferate ale multora de acasă. Te iau cu tine într-o călătorie în care râzi isteric, plângi şi îţi ţii respiraţia când se răstoarnă totul de nici nu ţi-ai fi imaginat. E plin de adrenalină şi de momente dramatice şi de comedie. Eu am avut momente de ras isteric, sunt atât de buni şi de talentaţi. 

monica birladeanu si nea rata/ferma vedetelor foto pro tv

Monica Bârlădeanu şi Nea Raţă, în noul sezon „Ferma Vedetelor“ FOTO ProTV

Care a fost cea mai grea probă la care au fost supuşi concurenţii?

Cred că a fi fermier-şef e primul deziderat pe care îl aveau pentru că ai imunitate, nu mergi la duel şi îţi asigurai locul în fermă pentru încă o săptămână. Ei bine, ajungi să îţi iubeşti colegii, iar în momentul în care eşti fermier-şef, trebuie să nominalizezi doi servitori, iar din punct de vedere al jocului sunt cei care mănâncă ultimii, care fac curat, care gătesc, să zicem că eo poziţie de cetăţeni de mâna a doua. Iar dintre cei doi servitori, fermierul şef îl nominalizează pe cel care merge la duel. Astfel, ştii că de mâna ta s-ar putea să iasă din joc. E greu practic să semnezi „condamnarea“ cuiva. 

Totul devine personal. Odată ce se apropie oamenii şi ajung să se iubească, totul devine personal. Şi ajungi să consideri trădare  atunci când omul pe care îl credeai prieten în joc te trimite la duel. 

Cel mai devastator moment a fost atunci când cei care rosteau numele duelistului începeu să plângă instantaneu. Îşi dai seama cât de mult conflict e în ei şi cât de greu le era să facă asta. 

Revenind la tine, ce-ţi place mai mult? Actoria sau televiziunea?

Nu gândesc pe categorii, mai degrabă pe proiect. E un proiect care mi-e foarte drag. În plus, nu cred că e vorba, din punctul meu de vedere, de televiziune în formă clasică pentru că fiind un reality show, seamănă foarte mult cu cinema-ul observaţional pentru că te surprind nişte camere. Nu există studio, şi atunci nici nu simt că ar fi televiziune neapărat. Aş alege oricând orice proiect care mă provoacă să învăţ ceva despre mine. 

Pe de altă parte, dacă te-ar întreba dacă eşti actor sau om de televiziune, ai spune?

Sunt om. Cariera mea e formată din foarte multe. Gândeşte-te că sunt oameni care nu ştiu despre mine decât că sunt creator de bijuterii. Suntem foarte multe lucruri. Sunt actor la bază pentru că asta fac de la 14 ani. Televiziunea nu e pentru mine un teren interzis, din contră, e aproape acelaşi lucru. 

S-a refăcut o conexiune foarte puternică între mine şi ţară, pe care e clar că nu o mai pot ignora.

Prima ta interacţiune cu televiziunea a fost tot la Pro TV. Ai dat o probă pentru meteo. 

Da, în 2001. Eram studentă la Drept şi nu exista neapărat în mine o dorinţă să fac televiziune. Eu mi-aş fi dorit să am un job paralel care să-mi asigure fondurile necesare pentru a trăi. Nu puteam trăi pe banii părinţilor pentru totdeauna. Din contră, nu eram la primul job, oricum, şi în mine s-a trezit acest simţ al responsabilităţii destul de devreme. Am auzit de acest casting pentru rubrica meteo, m-am prezentat şi am dat o probă unde am citit de pe un prompter în faţa unui ecran verde. Dar am picat proba, aşadar s-a considerat la momentul respectiv că nu aveam vreun talent care să mă recomande. 

Ai rămas cu un gust amar de atunci? 

Nu. Am trecut firesc mai departe. Am început să lucrez într-un departament de marketing, în cadrul unei companii. Nu mi-am dorit foarte tare asta şi atunci nu a fost neapărat o dezamăgire. Dar am rămas cumva în timp pentru că evident, uitându-mă la televizor, a rămas aşa o dorinţă ascunsă. Îmi doream să ajung să lucrez acolo. 

Pe partea de actorie ce proiecte ai?  Pregăteşti un rol de imigrant integrat. 

Monica: Da, nu e chiar un rol pentru că e un fel de docu-ficţiune, în sensul că mă joc destul de mult pe mine. Săptămâna trecută m-am întors din Los Angeles unde am stabilit locurile de filmare şi altele, iar din moment ce voi termina treaba aici, merg şi filmez. 

Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit până acum, atât din punct de vedere profesional cât şi personal?

Dincolo de orice, să lupţi suficient încât să ajungi în poziţia, din punct de vedere profesional, să poţi spune „nu“ unor proiecte care nu ţi se potrivesc, pentru că altfel nici nu ai fi bun în realizarea lor. Iar eu cred că am muncit suficient încât să pot spune nu, iar asta e un lux. 

Din punct de vedere personal, am primit un sfat de la o prietenă care mi-a spus că cel mai important bărbat din viaţa ta nu este soţul sau iubitul temporar poate, ci tatăl copiilor tăi pentru că el va rămâne pentru totdeauna în viaţa ta, indiferent că va fi cu tine sau nu. 

România se vede exotică. Cred că avem noi prejudecăţi când vine vorba de cum ne văd străinii

Unde te simţi acasă? În Los Angeles sau în România

Şi în LA şi aici, pentru că acest proiect m-a legat foarte mult de locurile de aici şi am început deja să-mi fac un cuibuşor. 

Cum se vede România din Los Angeles ţinând cont de ce se întâmplă aici? Cum o vezi tu?

Sunt foarte conectată cu România chiar şi de acolo, din Los Angeles. Şi pentru că vorbesc cu foarte mulţi oameni şi mai ales că am petrecut aproape trei luni de zile în inima ţării şi s-a refăcut o conexiune foarte puternică între mine şi ţară pe care e clar că nu o mai pot ignora. E ca şi cum ne-am reîndrăgostit şi se vede exotică, se vede ca şi cum Transilvania n-ar fi la noi, ci ar fi un teritoriu mitic, e mai mult de poveste şi trebuie să clarific mereu asta. Mai degrabă cred că avem noi prejudecăţi când vine vorba de cum ne văd străinii pe noi. Eu cred că noi aşteptăm să fim văzuţi într-un fel pentru că la noi acasă lucrurile sunt puţin tulburi. Dar eşti tratat în funcţie de cum te prezinţi tu ca individ. 

Te-ai întoarce vreodată definitiv în România?

Dacă aş avea un motiv serios să rămân aici, da, cu siguranţă. Sunt destul de uşor adaptabilă. Eu sunt destul de flexibilă, îmi găsesc destul de uşor resursele necesare să mă hrănesc cu ce-mi trebuie mie, să spunem. 

image

Monica Bîrlădeanu FOTO Florin Suler

TV



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite