Moise Guran, la Adevărul Live, despre fake news: „Fenomenul e grav pentru că schimbă percepţia oamenilor în legătură cu lumea în care trăiesc“ VIDEO

Publicat: 24.02.2017 20:17

Ultima actualizare: 05.08.2022 17:10

Moise Guran a fost prezent în studioul Adevărul Live, unde a discutat despre aplicaţia Biziday, despre cum afectează răspândirea ştirilor false percepţia românilor despre lumea în care trăiesc, dar şi despre falia din societatea românească.

Cele mai importante declaraţii făcute de Moise Guran la Adevărul Live:

Prin aplicaţia Biziday noi dăm ştirile adevărate, garanţia este buna noastră credinţă, pentru că oricine greşeşte. Aplicaţia Biziday nu dă analize de niciun fel, nici măcar pe ale mele, pentru că ceea ce mă interesează este să facem un reset, să le dăm oamenilor informaţii care sunt pure şi simple, nici de stânga, nici de dreapta, nici în favoarea lui Dragnea, nici împotriva lui Dragnea.

Noi suntem într-o perioadă în care s-a ajuns într-o zonă extremă, adică se inventează poveşti...nu m-ar mira să citesc o poveste despre faptul că preşedintele Klaus Iohannis vorbeşte mai greu pentru că îi vorbesc extratereştrii printr-un cip. Eu nu m-aş mira să citesc aşa ceva pe Internet fără să se vrea a fi o glumă.

S-a ajuns în zone obscene din punct de vedere al eticii, nu mai există aşa ceva. Cel mai des şi cele mai de efect sunt ştirile în care se amestecă zona de informaţie şi zona de editorial. Sigur că oricine poate să creadă orice într-o ţară liberă, asta înseamnă libertatea de expresie şi de gândire, dar trebuie delimitate foarte clar aceste zone: editorială şi de informaţie.

E plin Intenetul de ştiri despre dosarul penal al lui Iohannis, o chestie care nu există în momentul de faţă. Iohannis a pierdut un proces civil, să duci un uz de fals la un fals făcut de cineva şi la dosar penal, acesta e un amestec cu care de fapt manipulezi o bună parte a populaţiei, care nu ştie diferenţa.

Inclusiv noi, cei care am făcut emisiunea Biziday timp de 11 ani, am comis acest păcat: de a amesteca editorialul cu informaţia. De ce? Pentru că era o vreme a tabloidizării excesive şi nu erau ştiri relevante în prime-time şi atunci am zis hai să dăm o ştire, ceva ce s-a întâmplat, după care o comentează Moise. Aia e zona de comentariu, de analiză, în care, prin definiţie, eşti subiectiv.

Antena 3 contribuie foarte mult la acest amestec.

Eu în momentul în care distribui o ştire de pe site-ul ziarului Adevărul, Facebook-ul îmi permite să o comentez. Fiecare are dreptul să comenteze ce vrea el, cu condiţia de a separa comentariul lui Guran de informaţii.

Intenetul înseamnă mijloace mai rapide, sigur că trebuie să ne adaptăm, pentru că lumea se schimbă cu o viteză foarte mare şi noi trebuie să ne ţinem de ea. Copiii care vin din urmă ne vor scoate în mod natural la pensie, dar noi trebuie să-i ajutăm cu mijloacele lor, mai ales că Intenetul este mult mai util decât televiziunea, telefonul cu internet merge cu tine peste tot, este mult mai eficient decât televizorul, care va fi şi el pensionat în mod inevitabil.

Etica este esenţială, asta e problema cu Internetul, în momentul în care oamenii au acces la o discuţie şi o pot comenta au sentimentul că şi ei pot fi jurnalişti, ceea ce e OK până la un punct, diferenţa ar trebui să o facă etica, dar noi avem o problemă cu etica. Presa mainstream dezinformează masiv, mai grav chiar decât o face Internetul. Eu cred în această etică, eu sunt ăla pe care îl ia Mircea Badea la mişto, eu sunt deontologul. În momentul în care am greşit şi îmi dau seama, recunosc că am greşit. Trebuie să spui când greşeşti, toţi greşim, una este să greşeşti şi alta este să dezinformezi în mod conştient. Eu cred în continuare în meseria de jurnalist şi în etica acestei meserii.

Am lucrat în televiziune 17 ani, de 7 ani lucrez în radio şi astea sunt nişte instituţii supuse unui control al CNA-ului. Eu nu am crezut niciodată în CNA şi s-a dovedit în final că CNA nu există. Ceea ce contează în final, singurul cenzor real este telespectatorul, ascultătorul şi cititorul. În momentul în care el e convins sau îi dovedeşti că a fost minţit, că a fost manipulat, că cineva şi-a bătut joc de el, abia atunci începe într-adevăr o selecţie.

Asta cu fact-checking-ul este foarte importantă. Sunt redacţii care au oameni care verifică tot timpul ce e real şi ce nu e real. Noi ca jurnalişti nu putem face mult mai mult, dar societatea, mai devreme sau mai târziu, trebuie să se replieze pentru că fenomenul e grav. Era grav şi înainte, nu numai pentru că schimbă majorităţi, că l-a adus pe Trump la putere sau pe Dragnea, este grav pentru că schimbă percepţia oamenilor în legătură cu lumea în care trăiesc.

Când faci cu intenţie este vorba de vinovăţie, când faci din culpă există o scuză, e o greşeală. De exemplu, Tolontan a greşit cu radiaţiile din Piaţa Victoriei, a putut să ceară scuze şi să recunoască faptul că a greşit, încă nu l-am auzit dacă a fost o greşeală şi imaginea cu care a ilustrat materialul, aia nu ştiu dacă mai e o greşeală. Cu toată simpatia pentru Tolontan, pe care îl apreciez pentru că nu prea mai există jurnalişti ca el, intenţia este intenţie, greşeala este greşeală.

Vorbim atât de mult de creşterea salariilor în România în ultimul an, dar nimeni nu mai vorbeşte despre muncă, de parcă nu ar avea legătură salariile cu munca. Astea sunt modalităţi de a schimba percepţii, de a manipula nişte realităţi, oamenii stau la televizor şi nu mai înţeleg lumea în care trăiesc.

Întotdeauna au existat ştiri false, ne amintim cum relata TVR-ul Piaţa Universităţii, acum însă s-au întâmplat nişte conflicte care nu vin doar dintre conflictele între generaţii, ci şi dintr-un progres mult mai rapid din punct de vedere tehnologic, lucrurile se schimbă cu o viteză foarte mare şi afectează miliarde de oameni din întreaga lume.

Facebook-ul a luat amploare, în doi ani a devenit fenomen global, cei de la Facebook au dezvoltat nişte algoritmi care te ajută să citeşti mai mult ceea ce scriu prietenii tăi şi asta se numeşte bulă, cu alte cuvinte, ţi-au exclus o opinie contrară sau o dezbatere în contradictoriu şi asta este baza libertăţii şi, în final, a democraţiei, dacă e să facem nişte silogisme. Din momentul ăla, altcineva, şi asta e cea mai ironică parte, s-a prins cum funcţionează: Facebookul e invitat de americani şi ruşii l-au folosit cel mai bine.

Dincolo de nişte teorii care au început să fie vânturate pe la televizor încă din toamnă, şi eu am scris despre asta, iar la vremea respectivă suspectam nişte oameni care voiau să inducă nişte spaime pentru a canaliza electoratul către zona extremistă, legionaroidă, nu intru în detalii. Eu nu am o problemă cu naţionalismul, eu mă consider naţionalist, dar sunt şi pro-european, eu nu cred că ţara noastră a avut o perioadă mai bună decât cea de când ne-am integrat în Europa. Acum, după alegeri, au izbucnit protestele şi brusc retorica asta a izbucnit mai puternică şi, în mod evident, alimentată. De cine? De Codrin şi de Dragnea în special. Dragnea care face citare de la Ţuţuianu, Ţuţuianu care se fereşte să zică ceva concret. După care apare doamna Firea la televizor şi zice: „Se rupe ţara!“ Acestea sunt infracţiuni, care se numesc răspândirea de informaţii care poate aduce atingere securităţii naţionale, e în Codul Penal. De ce? Pentru că aveam 600.000 de oameni în stradă. M-a sunat mama să-mi spună să nu mai ies în stradă, că e nasol, că vin unii. Acestea sunt fapte penale, nu sunt eu procuror, dar aş vrea ca cineva să studieze aceste lucruri. Aceste lucruri nu apar din neant, nişte autorităţi şi nişte personalităţi politice au spus cu subiect şi predicat aceste lucruri şi nu s-a întâmplat nimic. De ce?

Sigur că există o diferenţiere economică, dar ea este un efect nu este o cauză. Cauzele sunt îanpoi în timp, în nişte generaţii de oameni care au copiat la BAC sau care şi-au pierdut serviciul şi nu au mai ştiut să-şi caute altul. Aici nu vorbim de un război între bogaţii corporatişti şi săracii asistaţi social, care votează PSD şi sunt gata să fie de acord ca în România hoţii să-şi facă legea, să accepte un astfel de stigmat al necinstei pentru că le dă PSD nu ştiu ce. Aceste lucruri sunt efecte, cauzele sunt în cine a demolat, cum a demolat, câtă intenţie a fost şi câtă culpă în învăţământul din România, ne batem joc de copii, ne batem joc de profesori, de fapt, ne batem joc de ceea ce urmează să se întâmple. Nişte decenii ne-am bătut joc, iar acum nu înţelegem ce se întâmplă, de ce unii sunt foarte săraci, iar alţii foarte bogaţi. Vintilă Mihăilescu a scris o analiză foarte bună despre conflictul dintre generaţia trudnică şi cea creativă, numindu-i pe părinţii noştri, cei care sunt acum pensionari, generaţia trudnică, nişte oameni care au muncit la viaţa lor, dar care nu mai înţeleg această societate în care creativitatea este mult mai bine plătită şi creează bunăstare decât munca fizică grea. Acest conflict vine tot din nişte decenii în care şcoala nu i-a învăţat pe oameni cât de important este să fii creativ, nu i-a învăţat să se dezvolte, i-a învăţat să tocească, să ia nişte note.