O marionetă: László Tökés

Ceea ce face László Tökés în aceste zile se numeşte curvăsărie politică în formă continuată.

E drept, obscenităţile sale nu se petrec în altarul bisericii, ci în beciul bordelului. Căci România în care-şi face mendrele pastorul reformat numai pension de domnişoare nu poate fi numit!

Ca să ajungă un şantajist politic de mare clasă, popa Tökés a beneficiat de complicitatea repetată a statului român.

Prima oară s-a întâmplat în decembrie 1989. Atunci, lui László Tökés i-a fost clădită statuia unui mare luptător împotriva dictaturii comuniste şi a lui Nicolae Ceauşescu. De operaţiunea de imagine s-a ocupat grupul Iliescu, care, în tentativa de a-l diaboliza pe Odios, era în stare să se facă frate şi cu dracul.

În realitate, Tökés nu făcea niciun fel de disidenţă, ci executa un plan primit din exterior. Legăturile sale cu serviciile secrete maghiare au fost destul de străvezii. În plus, pastorul reformat a făcut un balet complex cu Securitatea română. Rolul jucat de el în Revoluţie nu este caracteristic unui disident autentic, ci unor complicităţi specifice serviciilor secrete. De altfel, Tökés a refuzat să evacueze casa parohială din Timişoara doar în acele zile fierbinţi din decembrie 1989. Ulterior, a plecat liniştit, fără să se mai opună evacuării.

Un alt compromis periculos a fost făcut de PDL şi de UDMR în primăvara acestui an, când l-au susţinut pe Tökés - devenit între timp europarlamentar - pentru funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European. Iar rezultatele se văd acum: din înalta funcţie continentală, pastorul reformat lansează rachete în direcţia României. Ultima dintre ele este acest îndemn la „ieşirea în stradă" a maghiarilor din Harghita-Covasna-Mureş pentru a-şi dobândi autonomia teritorială.

În cei 20 de ani care despart cele două momente, lui László Tökés i s-a urcat la cap minciuna cultivată în decembrie '89: şi anume că el, pastorul recalcitrant, a avut un rol esenţial în declanşarea Revoluţiei române. Adevărul e că Tökés a fost doar o marionetă. Cu sau fără el, tăvălugul anti-Ceauşescu s-ar fi pornit şi l-ar fi măturat pe dictator, căci aşa se stabilise la nivel înalt. Cât de înalt? Păi, judecaţi şi dumneavoastră: Gorbaciov, Bush, Mitterrand...

Necazul e că, între timp, marioneta şi-a luat nasul la purtare şi crede că poate schimba regimuri sau graniţe atunci când îi pofteşte inima. Nu i-ar strica să-şi bage capul puţin în apă rece. I-ar face bine la ten, dar mai ales la dobândirea unui strop de raţiune...