10 lecţii de învăţat după Brexit

Privind la rece lucrurile, cei ce au dorit ieşirea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din Uniunea Europeană au vrut să îşi facă ordine în propria ţară, să nu mai plătească mai binele unora învăţaţi să profite de asistenţa socială, să nu muncească, să fie pe străzile unor localităţi britanice cu obiceiuri balcanice, să se aşeze unde vor cu familiile lor numeroase sfidând legi ce nu pot fi totuşi ignorate, ca pe plan mioritic.

Primele lecţii de învăţat, după Brexit, merită a fi punctate, chiar dacă generează disconforturi în zone de mimetism conjunctural, deprinse să judece stări imprevizibile, conform unor prejudecăţi deloc emise pe malurile Dâmboviţei:  

1. Computerele britanice au contorizat corect rezultatele referendumului, care nu au mai fost schimbate, ca pe alte meleaguri, de interese ascunse opiniei publice.

2. Toate partidele politice din parlamentul britanic au afirmat că decizia luată de majoritatea celor care au participat la vot trebuie respectată.

3. În Marea Britanie funcţionează principiul conform căruia un eşec politic este asumat public de liderii care au fost practic dezavuaţi la urnele de vot, demisia de onoare fiind o instituţie care funcţionează, nu se gripează, ca în democraţii răsăritene, aparent în curs de consolidare.

4. Exerciţiul de comunicare publică iniţiat de Scoţia, care vrea să rămână în Uniunea Europeană, induce un precedent interesant, deoarece se invocă necesitatea de ordin economic, dar se evită problema trasării ulterioare a unor frontiere concrete sau generarea unor forţe armate autohtone.

5. Enunţul cel mai repetat, în cursul zilei de azi, la Londra, a fost acela conform căruia unii lideri politici pot fi decenţi, dar nu buni de a mai fi conducători, în noul context din Marea Britanie.

7. În mod cert, cei ce au votat pentru ieşirea ţării lor din UE, nu sunt de acord cu politica iniţiată de Angela Merkel, în privinţa migranţilor, nici cu deciziile luate la Bruxelles, ca urmare a influenţei decisive a Germaniei, nici cu supremaţia calculată şi aroganţa Berlinului, în chestiuni unde alte opinii europene au fost pur şi simplu ignorate.

8. Revenirea controlului naţional asupra deciziilor care vizează viitorul Marii Britanii constituie bulgărele de zăpadă care va avea un efect şi pe bătrânul nostru continent, inclusiv în România.

9. De acum înainte, liderii politici români vor trebui să promoveze public şi să demonstreze că au şi reuşit să acţioneze în favoarea interesului naţional al României, cel real.

10. Întrebarea fundamentală este: cine va declanşa şi în România procesul necesar de recâştigare a ţării de către toţi românii doritori să trăiască demn?

Preşedintele, probabil de tranziţie, premierul, posibil cu un nou viitor mandat, ministrul apărării nu ştim cui şi făcătura publică de carton pesede....penele, numită democratic, spre gloria germană, casa unei prinţese care nu va fi în vecii vecilor regină, uită un lucru simplu.

Ieri a fost Ziua Forţelor Armate Britanice. Un eveniment căruia i s-a acordat o sobră atenţie, armata fiind suprema garanţie a interesului naţional britanic, iar politicienii de la Londra ştiind că  mai ales într-un asemenea context politic marcat de incertitudine, nu se stă cu spatele la militari.