2017: Noul Mare Acord post-Malta?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am ajuns la finalul unui ciclu istoric şi, deja, marile puteri au început dialogul structurat asupra modului în care vor să redeseneze harta competenţelor globale, cea a zonelor de influenţă, securitate şi dezvoltare.

Iar 2017 va fi, cel mai probabil, momentul unor prime puneri în ecuaţie a noului tip de variabile cu care se va opera pe viitor. Este nevoie de asta? Cu siguranţă că da, deoarece un acord global între SUA şi Rusia ar deschide drumul către o refacere în profunzime a structurilor actuale, moştenire generală după cel de-al doilea Război Mondial şi, specific, ale Războiului Rece.

Ceva nou? Nu, pentru că asta a fost esenţa dialogului de la Malta dintre George Bush şi Mihail Gorbaciov, cel care , este adevărat, a consfinţit căderea comunismului şi tuturor sistemelor sale aferente, dar nu a reuşit niciodată să propună o nouă formă de echilibru instituţional operant pe plan mondial. De aici lunga perioadă care a urmat, plină de tot felul de dezechilibre şi tensiuni care au evoluat din ce în ce mai rapid şi brutal în ultimii ani, ajungând în ultimul an la reluarea retoricii specifice Războiului Rece şi, din nou, ridicând întrebări reale asupra stabilităţii mondiale. Situaţia s-a apropiat rapid de limite greu controlabile prin apariţia noilor actori statali şi non-statali, fiecare dintre ei cu pachete de revendicări diferite, de cele mai multe ori antinomice şi având de cele mai multe ori folosirea forţei ca singură formulă finală de afirmare.

Context de maxime incertitudini care nu mai poate continua. Aşa cum trebuie găsită acum, acum până nu este prea târziu, soluţii reale, în teren, pentru a rezolva cumva moştenirea dramatică post-colonială, cea care şi acum produce tragedii în serie. Ca o paranteză pe care o cred necesară, după ce v-am prezentat ieri dezastrul lăsat în Orientul Apropiat prin împărţirea arbitrară a teritoriilor între Marea Britanie şi Franţa prin acordurile Sykes-Picot, să ne amintim de tragedia enormă creată prin partiţia Indiei...Exemplu al unei realităţi contemporane de tensiuni extreme generată de gestul imbecil al Imperiului Britanic care a decis partiţia în trei entităţi distincte pe celebra "linie Radcliffe". Cyril Radcliffe era un avocat de la Londra care a primit din partea Guvernului sarcina de a realiza în cinci săptămâni harta partriţiei, ales fiind tocmai fiindcă, necunoscând absolut nimic despre India, prezenta garanţia unei gândiri obiective. Rezultatul a fost o propunere catastrofală (dar aplicată ca atare): India ca stat independent cu două regiuni musulmane la dreapta şi la stânga, fără niciun fel de legătură terestră sau fluvială între ele, formând acelaşi stat, Pakistan. Generând apoi un uriaş transfer de populaţie însoţit de teribile violenţe. În paralel, Europa intra în zodia nefastă a Războiului Rece, divizată în urma acordurilor de la Moscova şi Ialta,

O lume care, s-a spus în discuţiile de la Malta, trebuia să fie schimbată prin efort comun americano-rus. Nu numai că s-a spus, s-au dat asigurări ferme, s-a deschis opţiunea unor programe de acţiune concrete, totul începând cu reunificarea Germaniei şi retragerea trupelor şi capacităţilor sovietice din bazele aflate pe teritoriile ţărilor comuniste satelite.

Partea asta de program s-a realizat rapid. Între timp, economia Rusiei a început să se degradeze progresiv, intrând în zona oligarhilor şi lipsei de control asupra resurselor şi cu relaţii destul de incerte cu fostele state sovietice, imediat după prăbuşirea URSS. Situaţie care apoi şi-a schimbat sensul de evoluţie progresivă, culminând cu preluarea puterii de către Putin şi structurile sale de sprijin, ceea ce a dus la reinventarea modelului de dezvoltare şi intrarea în faza unei Rusii post-imperiale cu noi ambiţii globale. Până în acest competitivă cu SUA, de acum posibil revenind la dialog aprofundat, atât Putin cât şi Trump transmiţând semnale multiple că vor să se îndepărteze cât mai rapid de logica confrontaţională a Războiului Rece.

image

Este însă o noutate absolută sau se revine la o matrice? Astfel ajungem la Summitul de pe 2-3 decembrie din Malta. Iată ce-i spunea Gorbaciov lui Bush la reuniunea organizată pe nava de război sovietică "Maxim Gorki":

"Metodele de Război Rece, de confruntare, au eşuat în termeni strategici. Am admis acest lucru. Şi, fără îndoială, oamenii obişnuiţi au înţeles cu mult mai bine acest lucru. Nu vreau să dau aici lecţii, dar masele au un cuvânt de supus în politică. Au apărut problemele ecologice, problema păstrării resurselor naturale şi cele legate de consecinţele negative ale progresului tehnologic... În consecinţă, noi împeună, URSS şi SUA, trebuie să facem tot posibilul pentru a modifica în mod radical vechile noastre moduri de a fi. Am început să iniţiem acest demers în raporturile noastre cu Administraţia Reagan. Iar asta ne permite să mergem acum pe mai departe într-un mod satisfăcător. Priviţi la încrederea care domneşte acum între noi... În lume este pe cale să se producă o mare regrupare de forţe . Este clar că am trecut de la o lume bipolară la una multipolară. Că asta ne place sau nu, trebuie să tratăm de acum înainte cu o economie europeană unificată şi integrată. Că vrem sau nu, Japonia rămâne un actor central al politicii mondiale. Într-o zi, noi şi voi vom discuta despre China. Este o evidenţă de importanţă capitală: nici noi, nici voi nu putem juca împotriva celuilalt. Şi este necesar să ne gândim ce trebuie făcut pentru ca China să nu se simtă exclusă din procesul care începe să se a;eze acum în lume...Iar dacă privesc la India, vedem acolo o politică dinamică, iar India a doptat o politică înţeleaptă care încearcă să stabilească relaţii bune atât cu noi cât şi cu voi... În ce priveşte Europa de est: ponderea sa în economia mondială nu este foarte importantă. Care vor fi formele pe care le vom decide pentru acţiunea şi cooperarea dintre noi? Ce se va întămpla pe planul economiei, al mediului şi în celelalte domenii. Şi în acest caz trebuie să reflectăm împreună la aceste subiecte...Dar, pentru asta, trebuie să încetăm să ne mai privim drept inamici. Trebuie să păstrăm în minte faptul că e imposibil să ne rezumăm relaţiile doar la planul militar. Din toate aceste motive ceea ce propunem noi este un condominion sovieto-american".

Iar replica lui George Bush a fost: "Putem realiza o pace îndelungată şi să transformăm relaţia Est-Vest într-o cooperare de lungă durată. Acesta este viitorul pe care eu şi Preşedintele Gorbaciov l-am început chiar aici în Malta".

Mai este de actualitate acest discurs? După părerea mea, da. Mai mult chiar, cred că timpul care a trecut de la discuţia din Malta a fost trecut de cei doi mari jucători la capitolul "experimente nereuşite" şi se revine la punctul de plecare. Iată ce spunea Vladimir Putin în urmă cu câteva luni privitor la relaţiile cu SUA:

"Nu noi am fost cei care au iniţiat răcirea acestor relaţii şi suntem gata să relansăm cooperarea bilaterală în integralitatea sa în orice moment; dar asta depinde doar de modul în care viitori conducători ai administraţiei americane vor vrea să construiască relaţiile cu Rusia... dacă partenerii noştri americani acceptă o altă logică, aceea de a lua în considerare a intereselor altor ţări şi a respectului faţă de ceilalţi, atunci şi atitudinea noastră se va schimba!". Iar în scrisoarea pe care i-a adresat-o lui Donald Trump, solicită ca viitorul şef al Administraţiei SUA "să ia adevărate măsuri pentru a restaura cadrul cooperării bilatyerale în diferite domenii şi pentru a duce colaborarea dintre noi pe scena internaţională la un nou nivel calitativ".

Exact despre asta vorbea şi Donald Trump în campania electorală şi, dacă observaţi, absolut nimic din ce se spune acum nu a fost deja odată rostit la Malta.

Rămâne să vedem detaliile acestei cooperări în termen de relaţii cu teritoriile adiacente sau subsumate de influenţă, precum şi, foarte important, cu acest viitor "nou nivel calitativ" se va traduce prin noi aranjamente de securitate în lume şi în Europa, în principal pe şi în jurul liniei de contact NATO/UE şi Federaţia Rusă.

Noul Mare Acord post-Malta este deja aici, chiar a început să opereze, vedeţi ce se întâmplă în Orientul Apropiat. Şi, cred, acesta este doar un modest început al marilor mişcări care se vor opera în 2017 pe un eşichier global care, rapid, se va desface în eşichiere continentale, apoi regionale. Să vedem când şi unde ne vom poziţiona noi, cu noua echipă care a preluat frâiele complete ale puterii.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite