48 de ore la New Delhi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
New Delhi

Într-un sens, indienii seamănă cu românii. Parlamentarii lor au şi ei multe probleme cu corupţia. De fapt, la New Delhi e mai rău ca la Bucureşti: o treime din membrii legislativului sunt condamnaţi, unii – pentru crimă sau viol. Am putea asemăna ţara şi cu UE în ansamblu, căci India are 28 de state. Dar e vorba despre o federaţie, mult mai articulată decât structura difuză de la Bruxelles.

Am fost la New Delhi pentru 48 de ore, ca membru al unei delegaţii a comisiei de afaceri externe a Parlamentului European. Sunt, de altfel, raportorul pentru India în forul de la Strasbourg. Întâlnirile cu parlamentari şi miniştri din guvernul Narendra Modi m-au ajutat să înţeleg o parte din complexitatea unei ţări cu aproape 1,5 miliarde de locuitori şi pe care UE şi-ar dori-o partener strategic.

Mă opresc aici la două chestiuni politice, lăsând astfel de o parte orice consideraţie despre relaţia comercială dintre europeni şi indieni, aflată în curs de reaşezare, de vreo 10 ani încoace. Prima chestiune priveşte politica externă, a doua – drepturile omului. În UE, cele două sunt intim legate, în vreme ce la New Delhi sunt considerate două capitole diferite din viaţa societăţilor contemporane.

Dar dacă e ceva care să deosebească, în mod fundamental, India de Europa e atitudinea faţă de Rusia. Şi naţionaliştii din BJP, partidul lui Modi, şi Congresul Naţional Indian, al Soniei Gandhi, cred că Moscova nu trebuie sancţionată pentru agresiunea la adresa Ucrainei. O explicaţie la îndemână ar fi prietenia din trecut, când India era lider în mişcarea de nealiniere, iar Moscova guverna un imperiu. Lucrurile sunt mai complicate.

Azi, Rusia e văzută de la New Delhi ca singura putere ce poate tempera China. Iar când un indian zice China, el are în minte şi influenţa pe care Beijingul o exercită asupra Pakistanului, vecinul care contestă Indiei Caşmirul. Ucraina e văzută doar ca teren al unei dispute politice dintre europeni şi ruşi. Pentru indieni, încălcarea dreptului internaţional e mai puţin importantă decât frica lor de extinderea influenţei geopolitice a Chinei în Asia de sud.

Indienii împărtăşesc, în schimb, cu chinezii dispreţul faţă de doctrina drepturilor omului, pe care o consideră o invenţie occidentală. Unele din cele circa 2 milioane de ONG-uri sunt sub presiunea autorităţilor. Mai ales atunci când primesc bani din Europa sau Statele Unite. Shashi Tharoor, scriitor şi diplomat, care conduce acum comisia de afaceri externe a Lok Sabha, crede că discuţia despre drepturile individuale e o afacere strict internă.

Dacă un ONG îndrăzneşte să critice infanticidul fetelor, care a condus la un raport de 120 de băieţi pentru 100 de fete nou-născute, riscă să fie închis. La fel de greu e să vorbeşti despre atacurile contra creştinilor, acuzaţi că ar forţa convertirile, sau despre pedeapsa cu moartea, aplicată, în ultimele patru decenii, doar prin spânzurare, după ce o lungă perioadă fuseseră folosite sfârtecarea cu ajutorul elefanţilor sau tragerea în ţeapă.

Guvernul Modi e ambiţios. Vrea să transforme economia indiană într-una care să nu mai folosească bani cash. Speră ca specialiştii în IT să poată intra în SUA sau UE fără vize. Caută soluţii pentru reducerea semnificativă a poluării, dar şi pentru scăderea numărului săracilor care trăiesc cu mai puţin de un euro pe zi. Şi-ar dori ca diaspora indiană să investească masiv în ţara de baştină. Politica externă ar urma să traducă aceste ambiţii.

Din Europa, ceea ce se vede cu claritate e, deocamdată, doar interesul pentru comerţ...      

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite