5 scenarii (mai mult decât interesante) pentru banii Europei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO paulgrecaud/Bigstock.com
FOTO paulgrecaud/Bigstock.com

Dincolo de vorbirea despre banii din viitorul buget al UE, mare atenţie la scenariile prezentate de Comisia Europeană deoarece propunerile deschid perspective în unele puncte extrem de diferite, ba chiar contradictorii, lăsând Statele Membre să decidă.

 Dar de data asta nu la modul general, căci se ia în considerare inclusiv varianta în care bugetele ar putea conţine compartimentări corespunzând principiului „cine vrea, cine poate şi este gata să facă mai multe”. Caz în care ţările din „hard core” ar putea dispune de alocări bugetare speciale per proiecte speciale proprii grupului respectiv de ţări, acestea consimţind şi la o creştere corespunzătoare a contribuţiei lor financiare.

Totul se schimbă pentru viitor deoarece, din momentul retragerii Marii Britanii din UE în martie 2019, se va produce o „gaură” de 12 miliarde Euro anual care, cumva, trebuie fie umplută în totalitate prin majorarea contribuţiilor Statelor Membre rămase, fie compensată prin reduceri semnificative în fondurile care revin diferitelor Direcţii Generale, fie o modificare posibilă a conceptului pe baza căruia se efectuează gândirea de proiecţie financiară pentru viitor.

image
image

Priviţi cu atenţie aceste scenarii şi să vedem care sunt implicaţiile lor pentru viitorul construcţiei europene. Sigur că este o chestiune oarecum abstractă, dar asta este numai aparenţa lucrurilor deoarece, în definitiv, pe aceste baze şi în funcţie de adoptarea unei anumite formule de arhitectură financiară, se va baza întreg viitorul construcţiei europene. Şi, dacă pe ai noştri guvernanţi îi va interesa problema, ar putea -după ce se vor linişti cu zbaterile momentului şi vor efectua în ministere toate mutaţiile necesare şi dorite de Partid - ar putea, zic, să-i preocupe care dintre variante va susţine România în funcţie de interesul său naţional.

Până atunci, scenariu după scenariu, să vedem ce ar putea să constituie opţiunea finală.

În cazul primei variante, cea a minimei rezistenţe, se propune ducerea pe mai departe a agendei actuale, cu o stabilitate generală mulţumitoare, cu o creştere uşoară de buget pentru sectorul „competiţie”, cu reduceri bugetare în domeniul coeziunii economice, sociale şi teritoriale, dar şi în acela al agriculturii, cu creşteri de fonduri pentru domeniile securităţii, apărării, migraţiei dar şi în acela al acţiunii externe. Caz în care totul va fi finanţat din bugetul UE, fără alte surse de venit.

A doua variantă ar porni de la conceptul „vom face mai puţine lucruri împreună”, efortul bugetar fiind în acest caz concentrat în principal pe funcţionarea pieţei comune. Caz în care bugetul va fi considerabil mai mic, cu mai puţini bani pentru zona „fondurilor de coeziune”, acţiunii externe şi agriculturii, fără niciun fel de finanţare pentru domeniile apărării, securităţii şi migraţiei. Pentru acest scenariu, ca şi în cazul celui de dinainte, nu este nimic prevăzut la capitolul „capacitate financiară a Uniunii economice şi monetare”.

Al treilea scenariu pare să fie unul foarte realist deoarece prevede ca gândire de bază soluţia „unele ţări doresc să facă mai mult”, trimitere directă la opţiunea anunţată deja în Declaraţia de la Roma privind posibilitatea ca un grup de ţări să aleagă unul sau mai multe proiecte de de dezvoltare pe care să poată avansa cu mult mai rapid ca celelalte. Caz în care „vor fi puse la dispoziţie bugete adiţionale de către statele care vor să facă ceva mai mult”. Iar domeniile prioritare în care s-ar putea anunţa viitoarele proiecte sunt securitatea, apărarea şi migraţia, apoi acţiunea externă, dar şi, extrem de important, asigurarea macro-stabilităţii pentru statele din zona Euro.

Al patrulea scenariu ar presupune o regândire radicală a compoziţiei bugetului european care să finanţeze în principal „priorităţile care au o înaltă valoare adăugată pentru UE”. Caz în care agricultura şi fondurile de coeziune ar primi şi de data asta fonduri mai mici, ceva mai mari fiind alocate sectorului „competitivitate” şi considerabil mai mari aceloraşi două zone prioritare din scenariul precedent: securitate, apărare şi migraţie, dar şi acţiune externă. Formula bugetară ar semăna cu cea din scenariul 1, dar mult simplificată şi dispunând de noi resurse proprii.

În fine, în ultimul scenariu se vorbeşte şi despre soluţia ideală în care TOATE Statele Membre vor dori să facă mai mult împreună, ceea ce ar presupune un buget semnificativ mai mare, cu fireasca urmare de a vedea alocări pe măsură pentru toate domeniile. Dar, în plus de asta, aceasta ar fi formula care ar permite apariţia Fondului Monetar European, iar „reforma ar fi cu mult mai profundă decât cea propusă în scenariul 4, cu noi resurse proprii” care să finanţeze părţi semnificative ale bugetului european.

Poate guvernanţii noştri vor găsi puţin timp să analizeze implicaţiile acestor propuneri şi să ia măsurile necesare. Atenţie foarte mare, spre exemplu, ar trebui să se dea indicaţiei politice existente în planurile Comisiei care, în trei din cele 5 scenarii, prevede reduceri posibile pentru două sectoarele cheie care ar interesa România la modul cel mai direct: agricultura şi fondurile de coeziune, acolo unde responsabilă este doamna Corina Creţu. Sigur, există varianta politicos avansată de oficialii Comisiei care spun că plafoanele ar putea să rămână aproximativ neschimbate în cazul în care Statele Membre ar binevoi să-şi mărească pragul de contribuţie naţională pentru coparticipare la fiecare dintre proiectele din cele două domenii. Uşor de spus, dar extrem de greu de făcut.

Am mai scris despre acest lucru, iată că acum se confirmă oficial: unul dintre domeniile considerate prioritare pentru viitor, şi pentru care nu se pune problema lipsei de fonduri, este cel al apărării şi securităţii. Acolo începe deja bătălia de proiecte pentru finanţările din partea a ce va fi Fondul European pentru Apărare, cel prin care se urmăreşte lansarea în forţă a sectoarelor de cercetare şi inovare, producătoare de înaltă valoare adăugată la nivelul UE.

Aici ar trebui să performeze ministrul Afacerilor Europene care. în limita timpului disponibil, ar putea propune o viziune naţională în acest domeniu, dată spre aprobare la CSAT după ce, în prealabil, va fi informat opinia publică şi, eventual, va fi pus textul în dezbatere publică.

Pe bandă rulantă, Comisia Europeană pune în dezbateri asemenea strategii esenţiale pentru viitorul clubului din care ne-am dorit să facem parte. De ce oare nu sunt ele discutate de politicienii noştri, de ce nu le aduce nimeni în discuţie publică, de ce ele nu devin priorităţi măcar pentru unele sectoare ale economiei? Nu reuşesc să găsesc o explicaţie, ştiu numai că această indiferenţă a guvernanţilor noştri produce pe mai departe doar indiferenţă şi nimic altceva. Şi asta ne costă deja şi, pe viitor, ne va costa exponenţial mai mult.

P.S. Pe ei nu-i interesează. Poate pe dumneavoastră vă va interesa să citiţi documentul de reflecţie asupra viitorului finanţelor europene elaborat de Comisia Europeană. Îl puteţi accesa aici.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite