În Turcia, Islamul a învins Democraţia... pentru moment

În acest moment în Turcia lovitura de stat este în plină desfăşurare şi asistăm la ultimele zile ale lui Erdogan. Disperarea cu care a decapitat toate instituţiile de forţă ale ţării numai de dragul de a menţine puterea, sacrificând poporul turc, arată că dictatorii efectiv nu pot învăţa lecţiile istoriei.

Lovitura de stat în Turcia nu a fost dată de către armată, ci de către Erdogan. De mai bine de zece ani acesta dă lovitură după lovitură sistemului ideologic care stă la baza Turciei moderne şi care a fost garantat de către armata turcă şi restrânge libertăţile şi drepturile democratice într-un stat cheie în interiorul NATO.

Erdogan este dictatorul care ieri a decis să se folosească de susţinătorii săi, radicali islamici în marea lor majoritate, pentru a decapita întreaga structură de securitate a Turciei. Decizia disperată de a aresta şi... cel mai probabil de a asasina (legea marţială, introducerea pedepsei cu moartea) mii de ofiţeri, judecători şi alte persoane cheie din aparatul de stat, arată nivelul la care a ajuns dictatura în Turcia.

Ca un orice dictator ce se respectă, în numele democraţiei şi drepturilor poporului, cu strigătul de luptă specific radicalilor islamici pe buze, Erdogan dă o lovitură puternică NATO prin arestarea a mii de ofiţeri din structura de securitate a celei mai puternice alianţe militare a lumii.

Acei ofiţeri sunt ofiţeri NATO şi ne aflăm într-o situaţie unică: fie acceptăm că în interiorul NATO există grupări de ofiţeri care nu răspund interesului NATO, fie aceştia răspund, iar noi asistăm la eliminarea celor care au apărat valorile democraţiei.

Am văzut soldaţi acuzaţi de terorism care au primit şi au respectat comanda de a nu trage în proprii cetăţeni şi am văzut un dictator laş ce în primele momente a stat ascuns şi şi-a chemat poporul în faţa tancurilor, care a preferat un război civil în loc de a renunţa la putere.

"În imaginea de mai jos putem vedea paşnicii susţinători ai lui Erdogan cum înfundă democraţia în capul unui soldat care a refuzat să tragă în proprii confraţi. Aplauzele de pe fundal arată cât de departe este Turcia lui Erdogan nu doar de Uniunea Europeană ci chiar de civilizaţia modernă."

Să facem o paralelă şi să ne amintim de ultimele momente ale lui Nicolae Ceauşescu şi disperarea ce la cuprins atunci când a văzut că pierde puterea.

Tot Ceauşescu a fost cel care, lipsit însă de mijloacele moderne de acum, a chemat poporul în stradă să răstoarne revoluţia pusă la cale de... agenţii străini... Dezinformările circulau şi când aparent "dreptatea' părea că a fost restabilită, lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură.

Asistăm la ultimele zile ale lui Erdogan şi doar statutul de membru NATO ţine momentan în siguranţă Turcia.

Eu nu am văzut până acum susţinător al democraţiei care să decidă arestarea a mii de cetăţeni numai cu scopul de a-şi păstra poziţia. S-ar întâmpla în numele democraţiei astfel de lucruri în Franţa, SUA, Germania...?

Lovitura de stat a fost dată de Erdogan, dar picătură cu picătură, deoarece el a fost cel care a săpat la fundamentul laic al statului Turc. Armata este cea care a încercat restabilirea ordinii fireşti şi pot spune că acest lucru a fost realizat cu multă naivitate, fără înţelegerea timpurilor moderne. Din salvatori au devenit, în lipsa unei strategii corecte de comunicare, asasinii unui sistem la fel de democratic prescum cel al lui Lenin şi Stalin.

Cum va menţine Erdogan puterea fără susţinerea armatei? Dacă mii de ofiţeri au fost arestaţi, cum am putea presupune în naivitatea noastră că lovitura a fost dată de o minoritate a armatei? Când mii de judecători au fost arestaţi, cum de am putea crede ce spune Erdogan că vorbim de un grup terorist restrâns ce a făcut un stat paralel?  Erdogan este cel care a creat un stat paralel celui lăsat de Ataturk.

NATO este uşor în confuzie, dar mie personal nu mi se pare admisibil ca să nu fi existat un sistem care să evite ca un stat NATO să ajungă în această situaţie. Erdogan nu a dat doar o lovitură Turciei, el a dat o lovitură NATO iar existenţa pe harta puterilor lumii nu poate fi cu un dictator pe post de apărător al democraţiei.

Da, lumea a ieşit în stradă... este vorba de radicalii islamişti şi acest lucru se putea cu uşurinţă vedea din strigătele de luptă specifice. Aş vrea să cred că nu aceasta este Turcia. Erdogan era pregătit pentru un astfel de moment şi este foarte probabil că masa critică a fost realizată tocmai de susţinători ai regimului.

Ştim cu toţii care ajunge să fie în cele din urmă soarta dictatorilor, iar în Turcia, prin eliminarea a sute, poate mii de cadre NATO, pregătite la marile universităţi militare ale lumii să apere valorile democraţiei, asistăm la ultimele momente ale unui regim.

Asta ar mai lipsi acum: în interiorul NATO să avem un stat islamic.

Să nu căutăm duşmani externi ai Turciei care au premeditat sau pregătit acest lucru. Cu siguranţă că la această amploare nu doar Erdogan ci şi alţii cunoaşteau ce avea să se întâmple. Nu Rusia se află în spate, nu SUA se află în spatele acţiunilor din Turcia. Acolo este dată o bătălie între două ideologii diferite de fundamentare a statului Turc: revenirea la radicalismul Islamic sau întoarcerea la democraţie.

Acest lucru reiterează necesitatea consolidării parteneriatului militar, economic şi strategic cu SUA, singurul garant al securităţii ţării noastre. Acest lucru trebuie să arate clasei politice şi factorilor ce răspund de securitatea ţării că nu se mai poate cu „merge şi aşa" şi trebuie să devenim mai responsabili, fiecare dintre noi.

Este lăudabil că în România formatorii de opinie au fost rezervaţi, ba mai mult, au fost foarte realişti în a critica regimul Erdogan şi au justifica corect motivele pentru care s-a ajuns aici. Nu acelaşi lucru l-am văzut în presa internaţională, unde mesajele dovedeau necunoaşterea situaţiei la nivel regional, dar şi din Turcia.

Per ansamblu NATO va ieşi mai puternic din această încercare deoarece căzuse într-o latenţă specifică lumii lipsite de polaritate. Iată că acum duşmanii nu mai sunt în exterior şi valorile democratice trebuie apărate chiar în interior. Lupta nu se mai duce în sistemul clasic, pe front, frontul este acum spaţiul virtual de propagandă, fiecare dintre noi este un posibil soldat. Este nevoie de o nouă strategie, de mijloace şi legi aplicabile la nivelul tuturor statelor NATO şi care să împiedice derapajele democratice. Este momentul să ne folosim de aceste momente pentru a impune reguli, pentru a oferi mai multă Europă, mai multă democraţie în regiune.

Urmează să vedem în următoarele zile ce se va întâmpla.

P.S. Între timp oficialii europeni au început să folosească un ton dur în relaţia cu Erdogan şi au solicitat ca repercursiunile să nu capete un caracter de masă şi să nu se folosească de prilej pentru a restrânge statul de drept. După militari şi judecători, a venit rând ca şi câteva mii de poliţişti să fie îndepărtaţi.

Un înalt oficial a declarat de asemenea că "puciştii" au avut în vizor avionul lui Erdogan dar nu l-au doborât, lucru care atestă faptul că armata a dorit doar o revenire la normalitate. Nu prea am văzut terorişti care să nu profită de orice moment pentru a stimula anarhia.

Este de asemenea interesant de văzut ce serviciu extern de informaţii l-a atenţionat pe Erdogan asupra evenimentelor, cât timp pare puţin probabil ca o acţiune de o asemenea amploare să se fi desfăşurat fără ca acesta şi multe alte servicii de informaţii să nu fi ştiut de ea.

Bloggerii „adevarul.ro” au libertatea de a-şi publica singuri textele pe site-ul adevarul.ro, astfel că intervenţia editorilor asupra acestor articole este una care să se încadreze în termenii şi condiţiile stabilite de comun acord şi care să respecte Articolul 30 din Constituţia României. Cu toate că „Adevărul” încurajează dialogul, opiniile exprimate în rubrica de bloguri sunt asumate în totalitate de bloggeri şi nu reprezintă întotdeauna poziţia ziarului.