Ce-a căutat Putin în Grecia

Creşterea simpatiei pentru extrema dreaptă europeană e motiv de îngrijorare. Pe bună dreptate. Mai rar se pomeneşte, în schimb, despre revigorarea extremei stângi. Podemos în Spania şi Syriza în Grecia sunt două forţe în ascensiune: prima a blocat formarea unui guvern după alegerile din decembrie, a doua conduce executivul de la Atena de mai bine de un an. Zilele trecute, Putin a mers să-l vadă pe Ţipras. De ce anume?

La noi s-a vorbit, în primul rând, despre declaraţiile liderului rus referitoare la rachete, făcute în timpul vizitei oficiale. Nemulţumit după ce scutul de la Deveselu a devenit operaţional, Vladimir Putin a ameninţat România şi Polonia. N-a spus în detaliu cum anume va reacţiona. A fost, însă, suficient să sugereze că am putea avea parte de o reacţie, pentru a crea titluri de prima pagină mai peste tot în Europa, nu doar la noi. Cum, din motive diferite, România şi Polonia nu sunt printre ţările cele mai simpatizate în opinia publică din UE, preşedintele rus caută sprijin de la europeni, pozând în victimă. Are nevoie de această postură.

Într-adevăr, există o raţiune mai importantă a vizitei sale la Atena. Liderul de la Kremlin caută să spargă consensul european referitor la sancţiunile economice, introduse după agresiunea la adresa Ucrainei, iar Grecia e una dintre verigile slabe. Într-un articol publicat în gazeta Kathimerini sub semnătura sa, în preziua sosirii pe pământ grecesc, Putin spunea că „nu există probleme de nerezolvat în relaţia cu Uniunea”. La sfârşitul lunii iunie, e programată prima discuţie despre sancţiuni. Federica Mogherini a anunţat că statele membre ale UE le vor confirma, iar premierul Medvedev că pregăteşte, la rândul său, prelungirea restricţiilor ruseşti pentru produsele agroalimentare europene până la finele lui 2017.

În schimb, tonul ministrului de externe german a fost diferit. Social-democratul Frank-Walter Steinmeier a declarat că, dacă vor exista progrese în implementarea Acordurilor de la Minsk, se va putea recurge la ridicarea treptată („step by step”) a sancţiunilor. Nu e exclus ca oficialul de la Berlin să aibă în vedere gesturi de bunăvoinţă reciproce, precum eliminarea simultană a interdicţiilor de călătorie pentru unii oficiali aflaţi acum pe listele negre de la Bruxelles şi Moscova. Ţipras ar sprijini cu dragă inimă un asemenea demers. În declaraţiile făcute alături de Putin, el a reiterat un punct de vedere privitor la sancţiuni, pe care l-a exprimat deja de mai multe ori: acestea ar fi „neproductive”.

În fine, vizita de la Atena mai are o dimensiune care n-ar trebui ignorată. Aşa cum se ştie, liderul de la Kremlin are relaţii foarte bune cu extremiştii de dreapta europeni: Frontul Naţional al Marinei le Pen, Lega Nord sau British National Party îi sunt amici lui Putin, la fel cum se-ntâmplă şi cu nemţii de la NPD, cu bulgarii de la Ataka sau cu ungurii de la Jobbik. Preşedintele rus are nevoie şi de o relaţie la stânga. Era să scriu extrema stângă. M-am oprit, însă, fiindcă Ţipras e pe cale să fie recuperat de socialiştii europeni. El a fost, de pildă, invitat ca „observator” la recenta reuniune de la Paris a stângii europene. Nu-i exclus ca, în curând, Syriza să devină membru cu drepturi depline al clubului patronat de Hollande & Renzi, mai ales că vechiul PASOK e mort. Putin va putea astfel conta pe un prieten curat social-democrat.