Ce facem cu Rusia?
0
Adunarea Naţională franceză a votat, acum câteva zile, o rezoluţie în care cere guvernului Valls să nu prelungească sancţiunile la adresa Rusiei, introduse de către europeni, după invadarea Ucrainei. Iniţiativa a aparţinut deputaţilor de centru-dreapta, din partidul Les Républicains (fostul UMP).
Argumentele au fost de ordin comercial: investiţiile franceze în Rusia, care implică peste 1.200 de firme, au de suferit, iar circa şapte mii de IMM-uri din Hexagon nu mai pot exporta pe piaţa estică, cei mai afectaţi fiind agricultorii. Pe de altă parte, se spunea în rezoluţie, cooperarea cu Moscova e esenţială în combaterea terorismului. Votul a fost o surpriză pentru majoritatea de stânga, care nu a susţinut textul: au fost, de fapt, 55 de deputaţi pentru şi 44 contra. Dacă socialiştii nu doresc ridicarea sancţiunilor, ei caută totuşi căi de cooperare cu Kremlinul: într-adevăr, nu cu mult timp în urmă, Jean-Marc Ayrault, ministrul de externe francez, aflat în vizită în Rusia, îi transmitea o invitaţie lui Vladimir Putin, din partea preşedintelui Hollande, pentru o vizită oficială la Paris. Confruntarea din Franţa dintre stânga şi dreapta referitoare la sancţiuni – care poate influenţa poziţia marilor familii politice din Europa, cea socialistă şi cea a PPE – trebuie plasată în contextul alegerilor pentru Palatul Elysée de la anul.
Cu totul altfel stau lucrurile în Nordul Europei, atunci când vine vorba despre Rusia. Săptămâna trecută, guvernul de la Helsinki a dat publicităţii un studiu consacrat efectelor unei aderări a Finlandei şi a Suediei la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, luând în seamă posibilele reacţii de la Moscova. Erau, de fapt, luate în seamă trei variante: (a) finlandezii rămân neutri, iar suedezii intră în OTAN; (b) Finlanda intră, Suedia îşi menţine statutul actual; (c) ambele ţări aderă în acelaşi moment. Cea mai rea variantă ar fi a doua, fiindcă ar duce la izolare, cea mai bună – ultima. După publicarea studiului, ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a declarat că ţara sa va lua „măsuri defensive”, dacă vreuna dintre ţările din Nordul Europei decide să-şi schimbe politica de apărare şi securitate. De fapt, în acest moment, doar 22% dintre finlandezi doresc aderarea la organizaţia nord-atlantică, în vreme ce în Suedia suporterii atlantismului sunt mai numeroşi – circa o treime din totalul alegătorilor. Să mai spunem că raportul a fost publicat cu gândul la reuniunea la vârf a OTAN, care se va ţine, la sfârşitul lunii iulie, la Varşovia.
Şi fiindcă a venit vorba despre Polonia, să spunem că, în această ţară, cea mai recentă dezbatere referitoare la ruşi a privit un club de... motociclişti, numit „Lupii nopţii”. Naţionalişti din fire, prieteni cu Putin, care li s-a alăturat pentru o plimbare, susţinători ai anexării Crimeei, motocicliştii cu pricina au cerut viză pentru a tranzita teritoriul polonez, în drum spre Berlin, unde voiau să participe la aniversarea victoriei contra nazismului. Varşovia le-a refuzat-o, zicând că tulbură ordinea publică. Decizia MAE polonez a iscat un incident diplomatic, ambasadoarea Poloniei la Moscova fiind chemată la Ministerul rus de externe, pentru a i se reaminti contribuţia URSS la salvarea Europei.
Un loc în care Rusia e văzută cu multă bunăvoinţă e Atena. Aici, relaţia bilaterală este văzută dintr-un alt unghi: într-adevăr, de câteva săptămâni, a început Anul cooperării culturale greco-ruseşti. Debutul a fost pus sub semnul... Antichităţii. Mai precis, grecii au trimis la muzeul Ermitaj o statuie din secolul al VII-lea î.H., primind la schimb, pentru a expoziţie găzduită pe colina Acropolei, trei obiecte de aur din colecţia scitică a celebrului muzeu din Sankt Petersburg. Ruşii n-au ales la întâmplare: s-au oprit la două vase şi o bijuterie, din secolul al IV-lea î. H., scoase din pământ în... Crimeea, în 1830, adică la aproape jumătate de secol după ce respectivul teritoriu a fost anexat, pentru întâia oară, de Rusia. La vernisajul micro-expoziţiei de la Atena, s-a vorbit despre „relaţii frăţeşti între poporul grec şi poporul rus”, o retorică asemănătoare cu cea din vremea Uniunii Sovietice. Nu-i de mirare, dacă ţinem seama de profilul ideologic al lui Alexis Ţipras, premierul Greciei.
Cele patru atitudini, evocate succint în rândurile de mai sus, sunt foarte diferite: în dezbaterea din Franţa, domină raţiunile comerciale, în cea din Finlanda – evaluările militare, în vreme ce polonezii mobilizează vechi sentimente anti-ruseşti, iar grecii mizează pe dimensiunea culturală. Politic vorbind, lucrurile sunt, însă, clare: interdicţiile de călătorie în UE pentru circa 150 de oficiali ruşi sunt în vigoare până în septembrie 2016, blocarea investiţiilor europene în Crimeea şi Sevastopol, dar şi a importurilor de bunuri din cele două locuri expiră în iunie a.c., iar sancţiunile economice – limitarea accesului ruşilor la pieţele de capital, la import/export de arme, ca şi la produse cu dublă utilizare – au fost prelungite până la finele lunii iulie. Întrucât sancţiunile au fost corelate cu aplicarea integrală a Acordurilor de la Minsk, Consiliul poate să decidă noi termene.
Se încarcă comentariile...
