„Cerem Comisiei Europene şi statelor membre suspendarea formală şi imediată a negocierilor de aderare cu Turcia!“

FOTO EPA

Deşi aşteptată de absolut toţi observatorii scenei politice de la Bruxelles, decizia Parlamentului European, votată joi sub forma unei Rezoluţii aprobate cu o majoritate covârşitoare (din totalul de 638 de voturi, 477 în favoarea textului, 64 împotrivă şi 97 de abţineri) este exprimată în termeni foarte duri, deschizând perspectiva unui scandal politic de mare amploare între UE şi Turcia, cu consecinţe relativ uşor de imaginat.

Se cere Comisiei Europene şi guvernelor naţionale din UE „să suspende la modul formal şi imediat negocierile de aderare cu Turcia în cazul în care pachetul de reforme constituţionale este aplicat ca atare“. Practic, asta înseamnă crearea unei situaţii politice imposibil de acceptat pentru preşedintele Erdogan, care a gândit şi susţinut această reformă constituţională ca pe o necesitate politică care, din punctul său de vedere, se impunea după tentativa eşuată de lovitură de stat din 15 iulie 2016. O modificare majoră a Constituţiei care-i oferă puteri considerabil mai extinse, în defavoarea Parlamentului şi a instanţelor juridice. În plus, Erdogan a anunţat ca fiind aproape inevitabilă introducerea pedepsei cu moartea. Reamintesc faptul că reforma constituţională a fost aprobată prin referendum în Turcia pe 16 aprilie (cu o majoritate la limită, 51,4%), observatorii internaţionali ridicând multe semne de întrebare asupra modului în care a fost pregătită şi s-a desfăşurat această consultare populară despre care s-a afirmat că a fost pusă sub semnul vizibil al unor presiuni intense din partea forţelor guvernamentale întru totul subordonate autorităţii personale a lui Erdogan.

Rezoluţia votată joi (o veţi putea găsi AICI, la ora când scriu încă era prelucrată pentru a fi ridicată pe situl oficial al PE) marchează o evoluţie foarte importantă faţă de o altă decizie, adoptată în luna noiembrie a anului trecut, în care europarlamentarii au cerut „îngheţarea“ negocierilor, etapă care a fost acum depăşită, invocându-se de această dată posibilitatea de a se cere - la nivelul Consiliului European - un vot al statelor membre care, cu majoritat calificată, ar putea lua hotărârea finală şi, pentru foarte mulţi, absolut imposibil de evitat.

„Tipologia măsurilor propuse populaţiei turce este în contradicţie totală cu Criteriile Copenhaga, cele care se aplică tuturor ţărilor canditate şi tuturor statelor membre“, a afirmat doamna europarlamentar Kati Piri (Olanda, grupul social-democrat), raportorul pentru proiectul de Rezoluţie. Context în care este de reamintit faptul că, în acest moment, din compararea datelor oficiale, după lovitura de stat, au fost trimise în închisoare peste 50.000 de persoane dintre care aproximativ 150 de ziarişti şi 14 deputaţi, iar peste 150.000 de funcţionari au fost daţi afară sau suspendaţi din posturile lor.

„Acest Parlament se exprimă pe o singură şi puternică voce pentru a condamna un recul grav al guvernului turc în materie de respect al normelor democratice şi în susţinerea populaţiei din Turcia. În această ţară există milioane de oameni care doresc ca UE să rămână o locomotivă în materie de reforme în ţara lor. Împreună cu voi (poporul turc, n.n.) sperăm că «Adalet» (Justiţia) să revină în viitorul apropiat în Turcia.“ Kati Piri, europarlamentar, joi 6 iulie 2017

„În caz de violare gravă şi persistentă de către Turcia a principiilor libertăţii, democraţiei, statului de drept, respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pe care este clădită Uniunea, Comisia va recomanda, din proprie iniţiativă sau la cererea unei treimi din statele membre, suspendarea negocierilor şi condiţiile pentru eventuala lor reluare.“ - art. 5 din „Cadrul de negociere cu Turcia“, Luxemburg 3 oct. 2005 (AICI text integral)

„Le processus d’adhésion est terminé“

„Turcia s-a îndepărtat de Europa acum mult timp. Putem spune că procesul de aderare a luat sfârşit“

Manfred Weber, Preşedintele PPE

Foarte interesant - şi poate acest aspect merită un comentariu separat deoarece se leagă de unul dintre cele mai sensibile domenii din relaţia UE-Rusia, rezoluţia de azi cere Turcie, la modul imperativ, să renunţe la proiectul centralei nucleare de la Akkuyu, prevăzută a se construi în cooperare cu Rusia, mijloc uzual al Kremlinului de a asigura nu numai o penetrare de primă importanţă într-un sector strategic al unei ţări NATO, ci şi de a controla pe termen lung şi foarte lung ceea ce va deveni dependenţa absolută faţă de combustibilul şi mentenanţa oferită de Rusia.

Cu toate acestea Parlamentul European a subliniat că-şi doreşte „menţinerea unui dialog deschis şi constructiv“ cu Ankara, mai ales în domeniile migraţiei şi luptei împotriva terorismului, propunând trimiterea „unei delegaţii ad-hoc la Ankara în această toamnă în scopul reluării dialogului parlamentar“.

Orice e posibil, numai că puţine speranţe deoarece deja avem o reacţie turcă pe măsura afrontului primit: primul-ministrul Binali Yldirim a calificat deja documentul european ca fiind „fără importanţă“ şi cu valoare „nulă şi neavenită“, adăugând: „Relaţiile dintre UE şi Turcia au nevoie de sinceritate. UE trebuie să se decidă dacă vrea cu adevărat, da sau nu, să meargă împreună cu Turcia“. La rândul său, Omer Celik, ministrul pentru afacerile europene, a condamnat decizia Parlamentului European ca fiind „motivată politic“ care nu face decât să „saboteze relaţiile“ dintre Bruxelles şi Ankara. Tot el a declarat şi că ţara sa se opune oricărei suspendări a negocierilor de aderare cu UE, chiar dacă la schimb ar putea săp fie oferită o formă de parteneriat întărit în alte domenii:

„Respingem la modul cel mai hotărât orice propunere de întărire a cooperării între Turcia şi UE în oricare alt domeniu decât cel al negocierilor de aderare.“

Ce va urma? Mai doreşte cineva, cu orice preţ, cu orice concesii, închizând ochii, să continue aceste negocieri de aderare cu Turcia care, de facto, sunt deja o formalitate goală de sens? Posibil, de spaima migraţiei ilegale. Dar, la fel de posibil este ca ziua de azi să fie una istorică şi mesajul să spună cu mult mai mult decât scrie cu litere vizibile. Şi să fie adresat şi altor urechi.

Iar noi aşteptăm cu interes reacţia oamenilor noştri politici, în primul rând a ministrului nostru pentru Afaceri Europene care, în principiu, ar trebui să comenteze situaţia, exprimând punctul de vedere în legătură cu interesul românesc în această situaţie. Referindu-se eventual şi la modul în care au votat europarlamentarii noştri.