Cine reprezintă România în monitorizarea alegerilor din Republica Moldova?

De fapt, prima întrebare ar fi: care sunt organismele care vor trimite reprezentanţi pentru a asigura monitorizarea procesului electoral în Republica Moldova?

În primul rând, OSCE este organizaţia care, în mod tradiţional, asigură acest tip de monitorizare, verdictul său fiind, ca regulă aproape generală, unul determinant în modul în care comunitatea internaţională judecă corectitudinea procesului electoral şi validitatea politică şi morală a rezultatului final. Alături de delegaţia OSCE, în Republica Moldova vor mai trimise grupuri de observatori din partea Adunării parlamentare a OSCE, a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi a Parlamentului European.

Misiunea OSCE a fost pregătită din timp, extrem de amănunţit, precedată de contacte cu responsabilii locali ai tuturor sectoarelor relevante pentru desfăşurarea procesului electoral. Rezultatele (împreună cu o analiză a proceselor pre-electorale şi electorale) dar şi o listă a tuturor întâlnirilor avute cu oficiali din Rep. Moldova) sunt reunite într-un document din iulie 2016, cel pe baza căruia s-a făcut „apelul de oferte” ulterior, către statele membre, pentru trimiterea de observatori naţionali.

Vom avea în teren o echipă denumită „core team experts”, 11 experţi internaţionali dintre care face parte şi Angela Ghilaşcu în calitate de „ofiţer financiar” . Şeful echipei este americanul Douglas Wake, secondat de Dimitra Ioannou (Grecia), alături fiind experţi din Polonia, Bulgaria, Polonia, Belarus, Germania, Ungaria, Kirghistan, Georgia şi Austria. Alături de ei se află o echipă, tot a OSCE, cea a „observatorilor de lungă-durată” compusă din 20 de persoane (printre care şi românul Cristian-Daniel Beşliu) , cu o componenţă reunind reprezentani din Austria, Rep.Cehă, Danemarca, Franţa, Macedonia, Germania, Lituania, Irlanda, 2 experţi din Olanda, 2 din Norvegia, 3 din Federaţia Rusă, 2 din Marea Britanie şi 2 din SUA. Pe lângă asta, în ziua alegerilor, vor mai fi prezenţi în teren 200 de alţi observatori ”short-term observers” care. în echipe de câte doi, se vor deplasa la cât mai multe secţii de vot, apoi la numărarea şi prezentarea rezultatelor votului.  În finalul acestui text, puteţim consulta listele nominale de experţi detaşaţi în Republica Moldova.  Alături de ei se vor mai afla şi membrii delegaţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) compusă din 21 de persoane şi condusă de Elisabeth Schneider-Schneiter (Elveţia, PPE/DC). Aveţi aici componenţa delegaţiei, remarcând prezenţa unui român, Viorel Riceard Badea (PPE).

Mai trebuie să amintim faptul că într-o declaraţie din 29 septembrie, forumul european anunţa „motive serioase de îngrijorare” privind Republica Moldova:

„În special lipsa de rezultate privind lupta împotriva corupţiei, sistemul obscur de finanţare a partidelor politice şi campaniilor electorale, aceasta incluzând finanţări externe, monopolul asupra mass-media precum şi lipsa de transparenţă privind sursele de finanţare şi rolul jucat de structurile oligarhice în procesul electoral”.

O desfăşurare de forţe impresionantă, pe măsura mizei pe care o reprezintă aceste alegeri prezidenţiale

Pentru Uniunea Europeană, aflată acum într-un climat deosebit de tensionat, problema pe care o pune Republica Moldova este una strâns legată de credibilitatea a ceea ce a fost marele proiect al Parteneriatului Estic. Cel în care s-au investit sume enorme (nu uitaţi, se ajunsese chiar la finanţarea constituirii şi funcţionării unei Adunări Parlamentare proprii) , în care s-au pus speranţe şi care a fost prezentat drept cea mai mare iniţiativă politică înspre „estul de dincolo de est”, foste republici sovietice care-şi puteau formula o opţiune înspre valorile democraţiei occidentale.

Ce a urmat, se ştie, procesul de implozie fiind marcat de Summit-urile de la Riga şi Vilnius, apoi de opţiunile de ieşire din Parteneriat a mai multor state. Au rămas acum Ucraina şi Republica Moldova. În fapt, până ce vom auzi rezultatele scrutinului prezidenţial din 30 octombrie, practic doar Republica Moldova mai este un actor real în joc. Asta deoarece Ucraina este sfâşiată de un război civil şi, lucru foarte important, acordul său de asociere cu UE este blocat de veto-ul olandez şi de perspectiva minimă ca Parlamentul de la Haga să dorească să schimbe direcţia.

Pentru Federaţia Rusă, miza este la fel de importantă. Un preşedinte pro-rus la Chişinău ar însemna o refacere completă a tuturor raţionamentelor de securitate din zonă, mai ales dacă el va confirma (ceea ce pare aproape sigur) dorinţa de a integra ţara sa în Uniunea eurasiatică... cu consecinţa mutării graniţelor imperiului moscovit direct în contact cu România, mărindu-şi astfel linia aceasta de contact direct cu ţările UE/NATO.

Context super-sensibil în care aşa numitul „marş unionist” de la Bucureşti a reuşit, nu ştiu dacă voit sau nu, să adauge un argument suplimentar întregii propagande ruseşti din Rep. Moldova (dar şi a argumentelor diplomatice prezentate de ruşi în multe dintre capitalele UE), acuzând România că s-ar amesteca în mod constant în politica de la Chişinău, alimentând partida unionistă...

În acest sens trebuie înţeleasă atenţia dată de forurile internaţionale alegerilor din R.Moldova. Mesajul absolut ferm al tuturor acestor instituţii, europene şi internaţionale, fiind că decizia nu poate şi nu trebuie să aparţină decât cetăţenilor din R.Moldova, singurii responsabili de alegerea drumului spre care se va îndrepta ţara lor.

Este o poziţie logică şi corectă pentru că, în definitiv, asta aşteaptă atât cancelariile europene cât şi Moscova precum şi partenerii internaţionali ai R.Moldova. Dincolo de aprecieri emoţionale, dincolo de statistici, sondaje şi zvonuri, vom vedea foarte rapid adevărul măsurat în voturi.

Vom şti cu adevărat cum sunt receptate cele două mesaje cu valoare antinomică, cel european şi cel rusesc, cum sunt percepute cele două oferte de dezvoltare socială, economică şi de securitate. Fără nici un fel de îndoială, rezultatele scrutinului din R.Moldova vor trebui fi privite în perspectiva operaţiunii masive de reconfigurare a raporturilor de forţe în regiunea noastră şi, în acest sens, vom vedea cu claritate pe ce ne putem baza în continuare.

Asta inclusiv în desenarea corectă, pe baze realiste, a proiectului nostru de ţară şi a evaluării tehnice a posibilităţilor de a merge mai departe cu speranţa de suflet a unirii. Proiect  al nostru, să vedem în ce măsură bazat pe ceea ce-şi doresc şi cei din Republica Moldova.

Nu avem decât de aşteptat. Nimic mai mult. Din păcate, dar aşa stau jocurile în care am lipsit de prea multă vreme. Miza este pre înaltă şi marii jucători din zonă sunt alţii. Se poate să mă înşel, dar impresia mea este că asistăm la finalul unei partide de şah în care suntem aproape de clipa în care se răstoarnă tabla de joc. Fără ezitare, pentru că cealaltă, cea esenţială, are partida încă în curs de desfăşurare...