Corespondenţă din Bruxelles: Mâine, posibil semnal major de criză ultimă pentru UK

Sâmbătă, 29 aprilie, liderii europeni vor discuta priorităţile din prima fază a mandatului de negociere cu Marea Britanie pentru ceea ce va fi Acordul de Retragere a acesteia din UE.

Alături de punctele despre care vă vorbeam în corespondenţa din această dimineaţă, trebuie să amintim de apariţia unei teme, evidenţiată ca prioritate în scrisoarea de invitaţie adresată de Donald Tusk, Preşedintele Consiliui European şefilor de state şi guverne care vor sosi mâine la Bruxelle pentru a participa la lucrările Summitului special dedicat exclusiv invocării de către UK a art.50 (găsiţi textul integral în finalul acestui articol).

Vedeţi că, alături de libera circulaţie şi sectorul financiar este amintă nevoia de reglare a situaţiei frontierei dintre Republica Irlanda şi Irlanda de Nord. Aparent cu totul anodin, acest punct poate declanşa "furtuna perfectă" pentru viitor.

Surse din Bruxelles vorbesc despre posibila adoptare, mâine, a unui amendament, poate a unui mic text suplimentar care este deja denumit "Amendamentul Kenny" (după numele Primului Ministru irlandez Enda Kenny) în care să se spună că, în cazul unificării Iralandei în termenii prevăzuţi în Acordul Good Friday cu UK din 1998, Irlanda Unită va fi acceptată ca membru cu drepturi depline în UE.

Scenariu posibil? Sigur că da, absolut posibil şi realizabil, extrem de rapid chiar ţinând cont de una dintre prevederile-cheie ale acestui acord care spune foarte clar că orice persoană născută în Irlanda de Nord are dreptul de a a alege să fie cetăţean al UK sau al Irlandei, sau al amândoura. În plus, textul acordului prevede că "în legislaţia Irlandei de Nord va cuprinde absolut toate prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului".

Problema frontierei devine acum o chestiune cheie. Procedural. Politic. De care poate depinde viitorul ca stat al Marii Britanii.

De ce?

În primul rând, deoarece una dintre promisiunile-cheie ale conservatorilor conduşi de Theresa May este introducerea unui control strict al imigraţiei odată cu reintroducerea frontierelor clasice. Desfiinţate între Republica Irlanda şi Iranda de Nord. Cum se va opera pe viitor transferul de persoane între două teritorii pe care nu se mai aplică o legislaţie comună? Apoi, în al doilea rând, să nu uităm că Acordul de la Belfast (cunoscut sub numele de Acordul Good Friday) este considerat nu doar un text bilateral cu semnificaţie locală, ci este un Tratat internaţional înregistrat ca atare la ONU. Orice schimbare în text aduce anularea sa de jure. Şi asta se poate petrece deoarece echipa doamnei Theresa May s-a angajat solemn să scoată Marea Britanie din obligativitatea respectării legale a termenilor Conveţiei Europene a Drepturilor Omului. Fără Acordul de la Belfast, singura perspectivă este revenirea haosului imediat în Irlanda de Nord.

Se spunea în această după-amiază că o eventuală adoptarea a "Amendamentului Kenny" nu va însemna nimic extraordinar deoarece, în fapt, nu este vorba despre nimic altceva decât de anunţul unei situaţii ipotetice cu urmări juridice evidente pentru toată lumea.

Asta nu înseamnă însă că s-ar putea cumva ignora sau minimaliza importanţa istorică a unei asemenea menţiuni care va crea un enorm front favorabil de luptă pentru unioniştii din Irlanda de Nord. Cei care, din acest moment, cu greu vor putea fi opriţi...Să nu uităm că Michelle O'Neill, lider al partidului naţionalist irlandez SinnFein a cerut deja organizarea cât mai rapidă a unui referndum pentru ieşirea Irlandei de Nord din UK şi unirea cu ţara-mamă, Republica Irlanda.  Pentru memorie, să reamintim faptul că după Războiul de independenţă al Irlandei (1921) şi după Războiul civil irlandez (1922-1923) insula a fost divizată în două ţări diferite: Irlanda de Nord, aparţinând acum Marii Britanii şi Republica Irlanda, independentă şi catolică. Momente istorice urmate de cumplite lupte asimilabile unui război civil în Irlanda de Nord între "loialişti" şi "unionişti"...iar amintirea acestora nu a dispărut niciodată.

Pe de altă parte, chiar dacă indirect, acest moment va putea stimula şi apetitul de independenţă scoţian, aflat acum în linie dreaptă pentru un al doilea referendum pentru independenţă, dar şi pentru foarte activii membri ai partidului independentist Plaid Cymru, unul dintre liderii acestuia, Leanne Wood, cerând tot un referendum pentru independenţă.

Noutatea absolută a momentului este că ideea referendumurilor de independenţă este pentru prima oară legată nu numai de motivaţii istorice interne ci şi, prioritar, pun în frunte voinţa manifestă de a rămâne în cadrul UE.  Susţinuţi la modul cel mai deschis, spre exemplu prin iniţiativa promovată de 50 de europarlamentari (din Germania, Italia, Franţa, Spania, Belgia, Portugalia, Suedia, Grecia, Ungaria şi Malta) care susţin că Scoţia ar fi "extrem de binevenită" ca membru cu drepturi depline în UE dacă va decide să se rupă de Marea Britanie.

Lucrurile se pot complica considerabil şi consecinţele pot fi incomensurabil mai mari decât o simplă discuţie despre implozia probabilă a Marii Britanii. Este vorba despre tratae internaţionale care ar putea să trebuiască rescrise, este vorba despre o decizie extrem de sensibilă în a deschide Scoţiei şi, eventual, Ţării Galilor, o cale rapidă pentru ocuparea scaunul gol lăsat de ieşirea din sistem a Marii Britanii. Mai este întrebarea cine, în cazul unei asemnea implozii, va prelua drepturile şi mai ales obligaţiile internaţionale (financiare, comerciale, de securitate) ale Marii Britanii.

Asta este însă doar începutul unei drame care era previzibilă dar despre care nimeni nu a vrut să vorbească în campania pentru BREXIT. Aşa cum nu se vorbeşte nici acum. Gândiţi-vă doar la faptul că toate astea încep să se discute în momentul când negocierile nici măcar n-au început. Ce va fi după aceea, nimeni nu-şi poate imagina cu claritate.

Să vedem însă ce va aduce documentul final de mâine după amiază.