Dosarul cu care preşedintele Macron vine la Bucureşti: vom accepta, ne vom revolta sau vrem o soluţie de compromis?

Turneul preşedintelui Franţei în Austria, Republica Cehă, Slovacia, România şi Bulgaria are ca principal obiectiv încercarea de a convinge ţările respective să-i susţină poziţia, anunţată deja în programul său electoral, adică schimbarea profundă a legislaţiei europene în domeniul „muncitorilor detaşaţi“.

Iată ce declara Macron în campanie, important deoarece aceasta este, pe fond, cea mai mare bătălie pe care o angajează acum Franţa în zona Europei sociale, cu posibile reprecusiuni şi consecinţe profunde şi durată asupra zeci de milioane de oameni din ţările Europei Centrale şi de Est: „De la începutul mandatului meu de 5 ani, voi demara o negociere a directivei privind muncitorii detaşaţi“.

Este vorba despre persoane trimise de către angajatorii lor să muncească în străinătate şi care, începând cu 1996, sunt supuşi regulilor conţinute într-o directivă europeană care suscită enorm de multe discuţii deoarece este acuzată de a oferi cadrul care favorizează aşa-numitul „dumping social“, adică o concurenţă necinstită între diversele companii, favorizate fiind cele din partea noastră de continent. Foarte mult timp, textul iniţial al directivei a fost considerat drept una dintre valorile fundamentale ale actualei pieţe unice, garantând libertatea prestării serviciilor. Problema este deosebit de complexă şi a generat discuţii foarte dure, cu argumente credibile de ambele părţi.

Întrebarea care s-a pus la un moment dat a fost dacă nu cumva a a venit vremea ca această lege care data de dinainte de extinderea UE, să fie adusă la zi şi modificată. Da, a răspuns Comisia Europeană. Nu, au spus câteva state membre (România, Polonia, Ungaria, Republica Cehă, Bulgaria, Croaţia, Estonia, Lituania, Letonia) care, anul trecut, au încercat să opună un veto (procedura „cartonaşului galben“) textului revizuit al Directivei, propus de Comisia Europeană. Degeaba, Comisia şi-a menţinut textul. Problema se află acum în Parlamentul European şi la Consiliul European. Macron vrea o legislaţie mult mai dură şi constrângătoare şi este sub o mare presiune de a obţine rapid rezultate favorabile, adică să atragă cât mai rapid de partea sa ţări din centrul şi estul Europei. Asta deoarece preşedinţia estoniană a UE a anunţat deja că, în septembrie, urmează să prezinte o propunere de compromis, oricum cu termeni mai severi faţă de Directiva actuală, dar foarte departe, spune Macron, de cerinţele Franţei. Un eşec al negocierilor privind propunerea estoniană ar trimite totul în sarcina următoarei preşedinţii, cea bulgară, asta în contextul în care, cel puţin până acum, Bulgaria s-a declarat împotriva unor modificări substanţiale.

„Europa nu este un supermarket. Europa reprezintă un destin comun... Ţările din Europa care nu respectă regulile ar trebui să suporte consecinţe politice.“ Emmanuel Macron, preşedintele Republicii Franceze

Principalele propuneri franceze

Prima priveşte momentul în care începe măsurarea efectivă a perioadei de detaşare care să înceapă din prima zi de muncă şi nu, ca acum, după şase luni.

A doua modificare priveşte o plafonare a duratei de detaşare la un maximum de 12 luni pe o perioadă de doi ani. Şi nu 24 de luni pentru o detaşare, aşa cum este propunerea Comisiei Europene (şi aceasta fiind o reducere faţă de limita de 3 ani, aşa cum este azi).

A treia modificare priveşte „remunerarea echitabilă a muncitorilor detaşaţi“. Ei urmează să primească salariul minim din ţara unde lucrează şi să plătească acolo cotizaţiile sociale şi să respecte absolut toate prevederile acordurilor colective de muncă din sectoarele respective, tot la nivelul ţărilor de destinaţie. Fără niciun fel de derogare admisibilă. Ceea ce, evident, ar reduce absolut considerabil nivelul cererii actuale de „muncitori detaşaţi“, mai ales în domeniul construcţiilor. Adică exact inversul situaţiei de acum când se constantă enorm de multe cazuri în care companiile din ţările de origine oferă „muncă ieftină“ sau chiar în condiţii de sclavie modernă, aşa cum s-a constat în cazul mai multor români exploataţi în mod barbar în diferite ţări occidentale.

În fine, tocmai pentru a se limita nivelul fraudei în sistemele sociale, Franţa propune un mai bun schimb de informaţii între sistemele de gestiune socială prin intermediul unei „platforme de coordonare europene gerată de Comisia Europeană“, cu sancţiuni severe în caz de abuz. Asta prin stoparea practicii larg răspândite a societăţilor comerciale tip „cutie de scrisori“ care nu au niciun fel de activitate reală în ţările de origine care, adesea, le oferă posibilitatea de a plăti cotizaţiile sociale foarte reduse în comparaţie cu ţările unde detaşează lucrătorii respectivi. Franţa susţine şi propunerea malteză ca toate cheltuielile privind chiria locuinţei, alocaţia de hrană şi transportul nu sunt incluse în salariu, asta pentru a evita practicile actuale ale unor patroni care deduc aceste sume din declaraţiile lor fiscale.

Urmează să vedem dacă aceste prevederi ar urma să fie aplicabile şi sectorului foarte important al transportatorilor rutieri (sau dacă, aşa cum există o variantă despre care s-a vorbit în ultimele zile, acestui sector îi va fi dedicată o propunere legislativă specială, avându-se în vedere complexitate problemelor care trebuiesc tratate şi rezolvate la nivel naţional.

Speranţa lui Macron este să se ajungă la un acord asupra acestui subiect cu ocazia reuniunii din 23 octombrie a miniştrilor Muncii din ţările UE, imediat după Consiliul European din 19 şi 20 octombrie.

O speranţă care se bazează pe o susţinere de principiu a Germaniei sau Olandei, dar care nu este confirmată, cel puţin azi, de semnale venite din partea Grupului de la Vişgrad care ar fi oarecum reticent să aprobe toate măsurile respective, prim-ministrul polonez Beata Szydlo anunţând că va urma o reuniune specială a G4 pentru definirea unei poziţii comune. Exact ceea ce doreşte să evite Emmanuel Macron, al cărui mesaj este (şi cu siguranţă va fi repetat şi în cadrul reuniunilor cu oficialii români) că:

„Nu dorim să se recreeze o separare în interiorul Uniunii Europene între mai multe grupe de ţări... nu trebuie să existe, pe această problemă, un bloc occidental şi un bloc estic.“ 

Dar, atenţie, tot el spune: „Marii apărători ai acestei Europe ultraliberale şi dezechilibrate, în Marea Britanie, s-au luptat pe chestiunea asta. Care a fost miza centrală a BREXIT-ului? Muncitorii din Europa de Est care veneau să ocupe locurile de muncă ale britanicilor. Chestiunea muncitorilor detaşaţi duce la nişte situaţii ridicole. Credeţi că pot explica celor din clasa franceză de mijloc faptul că se închid întreprinderi în Franţa pentru a merge în Polonia pentru că acolo este mai ieftin decât la noi şi că la noi întreprinderile din domeniul construcţiilor şi lucrărilor publice angajează polonezi pentru că sunt plătiţi mai puţin? Sistemul ăsta nu merge cum trebuie...“

Mai mult, ieri, la Viena, Macron adăuga: „piaţa unică europeană şi libera circulaţie a lucrătorilor nu au ca scop favorizarea ţărilor care fac promovare pentru drepturile sociale cele mai mici“.

Nu va fi simplu. Au fost deja reacţii dure din partea Poloniei şi Ungariei. Prim-ministrul polonez i-a cerut lui Macron „să abandoneze stereotipurile şi clişeele, care câteodată rănesc“. Iar Prim-ministrul Orban, înainte de reuniunea lui Macron cu reprezentanţii Grupului Vişegrad, l-a calificat pe Macron drept „un nou băiat“ ale cărui „începuturi nu sunt prea promiţătoare; a crezut că cel mai bun mod de a-şi arăta prietenie era de a se lua imediat de ţările din Europa Centrală. Aici, nu aşa procedăm noi, dar va învăţa repede“. În acelaşi timp, şi poate că asta reprezintă un început pentru o posibilă soluţie de compromis politic, cei din V4 au recunoscut totuşi că salariile foarte mici ale lucrătorilor detaşaţi din Europa Centrală şi de Est reprezintă o problemă reală la nivel european.

Poziţia noastră o vom afla peste câteva ore. Urmează să vedem reacţia sindicatelor, organizaţiilor patronale, societăţii civile, posibilele angajamente ale Guvernului României. Dar, deocamdată, nimic nu este decis şi vor continua dezbateri foarte dure, iar votul Parlamentului European va fi esenţial pentru a confirma o soluţie negociată cu Consiliul. Dacă nu, rămâne pe altă dată..