Europa laică, Europa imposibilă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Recent, Comitetul Reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe pe lângă Uniunea Europeană (CROCEU) a încurajat pe creştini să ia parte în mod activ la alegerile europene, contribuind astfel la perfecţionarea proiectului european. Unii au înţeles greşit că Biserica intră în politică. Gestul arată doar că Europa laică este fie imposibil de realizat, fie imposibil de suportat.

Laicitatea. O idee teoretic generoasă, dar practic imposibilă. Din trei motive:

1. Orice decizie a unei autorităţi presupus laice trebuie să fie bună şi dreaptă pentru comunitate, pentru societate. Dacă nu e aşa, este o decizie contrară intereselor comunităţii. Însă orice comunitate are un background valoric, adeseori legat de valorile sacre ale umanităţii. De aceea, laicitatea nu poate funcţiona, pentru că sacrul din civilizaţia umană nu poate dispărea.

2. Neutralitate faţă de valori, umane şi sacre, nu există. Fie le accepţi, fie le respingi. De aceea, laicitatea este doar o răspântie ideologică: fie merge spre ateism, negând valorile sacrului, fie merge spre secularizare, transformând valorile sacre în valori profane. Dar şi într-un caz, şi în altul, laicitatea nu este decât un revers al teocraţiei, o imposibilitate a coexistenţei anticlericalismului cu Liberté, égalité, fraternité. Chestiunea a început să fie vizibilă, din păcate, în Revoluţia Franceză, care a avut o puternică latură anticlericalistă (alimentată şi de abuzurile clericilor), dar care este vizibilă şi în anticlericalismul crescând din zilele noastre, care a reuşit un paradox nefericit. Deşi fundamentată pe o civilizaţie creştină, Europa îşi neagă aceste rădăcini, refuzând să le menţioneze în Constituţia europeană. Adăugăm aici şi teama de a nu irita un islamism din ce în ce mai extremist, ce ameninţă siguranţa fizică a cetăţenilor. Cruciadele rămân, în memoria Europei, dovezi vii ale confruntării nefaste dintre islamul dus la extrem şi creştinismul de tip teocratic, imperial.

3. Spun unii că deciziile laice privesc doar administrarea seculară a societăţii: chestiuni legate de resurse, finanţe, locuri de muncă, justiţie, etc. Practica demonstează însă că toate aceste lucruri interferează axiologic. Laicitatea nu poate nici măcar satisface interesele tuturor minorităţilor, fără riscul major al decredibilizării democraţiei (care funcţionează pe principiul majorităţilor). Poate tocmai de aceea euro-scepticismul este în creştere. Europenii încep să nu se mai simtă reprezentaţi de aleşi, fie din pricina lipsei de soluţii la crizele ce străbat Continentul, fie din pricina exacerbării discriminării pozitive, care duce la percepţia că majoritatea este discriminată negativ. Această situaţie este însă şi o excelentă trambulină pentru creşterea riscului segregării pe diferite criterii: etnice, economice, culturale, chiar şi sexuale. Fiecare minoritate simte nevoia ca, în virtutea unor drepturi fundamentale, să primească libertăţi totale. Pe ansamblu însă, obţinem o fărâmiţare socială, generatoare de tensiuni şi nemulţumiri între aceste grupuri, după cum observă şi comunicatul CROCEU: “Scopul acestor strategii (privind Drepturile Omului) trebuie să fie mereu acela de a atenua, şi nu de a spori tensiunile sociale. Drepturile omului nu trebuie sub nicio formă să devină un câmp de luptă.

Mulţi au crezut însă că acest comunicat îndeamnă, banal, pe creştini să iasă la vot. Alţii s-au şi grăbit să afirme că, prin aceasta, Biserica se bagă în politică. Eroare. Dublă. 

1. Mai întâi, CROCEU reprezintă Bisericile Ortodoxe din Europa (Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Moscovei, Patriarhia Române, Biserica Ciprului şi Biserica Greciei), nu doar BOR. Apoi, decizia Sinodului BOR vizează implicarea clerului în politică, nu şi a mirenilor, care sunt liberi să participe cum doresc la viaţa politică.

2. Mai nimeni însă nu a sesizat o nuanţă a comunicatului CROCEU. Formularea “Creştinii sunt încurajaţi să ia parte în mod activ la aceste alegeri, contribuind astfel la perfecţionarea proiectului european” trebuie coroborată cu “Participarea creştinilor la aceste alegeri stă la baza credinţei că este nevoie de încurajarea cât mai multor factori de a lucra împreună pentru o lume mai bună, în spirit de solidaritate. Uniţi, suntem mai puternici.” 

Astfel, nu avem de-a face cu un banal îndemn adresat alegătorilor creştini de a ieşi la vot. Este vorba de ceva mai mult: sensibilizarea conştiinţei creştine a viitorilor candidaţi la europarlamentare.

În fond, esenţa comunicatului este chiar aceasta: cerinţa adresată candidaţilor europarlamentari de a nu-şi inhiba, ci a revigora conştiinţa creştină a idealului uman: realizarea armoniei şi a comuniunii. Asta, desigur, presupunând că acestă conştiinţă mai există în politicieni.

Căci ispita supremă a europarlamentarilor este fariseismul: să fii/să te declari creştin şi să decizi laic/ateu.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite