Europa - Vremea tinerei alternative

Reuniunea de la Bratislava, convocată pentru a da un nou impuls UE după şocul Brexit, are şanse minime să creioneze o viziune privind proiectul european. N-ar fi doar confirmarea crizei existenţiale a Uniunii, ci şi falimentul unei generaţii de lideri politici. Relansarea UE nu mai e posibilă fără implicarea politică a tinerei generaţii, profund ataşată valorilor europene. Tinerii sunt singura soluţie în faţa pericolului naţionalist-extremist.

Prea puţin din agitaţia estivală a liderilor europeni pare de bun augur pentru primul summit european după referendumul din 23 iunie în favoarea Brexit. Reuniunea de mâine a fost precedată de o multitudine de întâlniri în diverse formate, care au reflectat o fragmentare severă: grupul de la Vişegrad, statele mediteraneene, respectiv nordice. Şi mai grav, în ajunul summit-ului informal a devenit clară diferenţa de opinii între preşedintele Comisiei Europene şi cel al Consiliului European cu privire la viitorul UE.

De aceea, mă tem că timpul va confirma tonul profetic al preşedintelui Juncker, de miercuri, la Strasbourg: „Istoria nu-şi va aminti de noi, dar ne va reţine erorile. Să nu facem greşeli care pun în pericol visul european”.

Pentru că, din păcate, de ani de zile, fiecare nouă provocare degenerează, rapid şi cu dezolantul aer al fatalităţii, în criză, subminând încrederea cetăţenilor în politicieni şi instituţii. Refondarea UE ca proiect al bunăstării, siguranţei şi democraţiei nu se poate face decât pe baza unor rezultate vizibile în combaterea terorismului şi impulsionarea creşterii economice. 

Dar pentru aceasta e timpul ca „policriza”, cum a numit Juncker suma încercărilor ce zguduie Europa, să genereze noi energii politice care să dea o direcţie Uniunii.

E momentul implicării efective a unei tinere generaţii ataşate valorilor europene, însă neîncrezătoare până acum în politică.

Este datoria partidelor cu vocaţie democratică şi progresistă să devină vectorii schimbării în profunzime, deschizând porţile unei generaţii care trebuie să renunţe la condiţia de spectator în favoarea angajamentului politic. 

Juncker: O „agendă pozitivă”

În discursul său despre „Starea Uniunii”, Jean-Claude Juncker a prezentat, ieri, în Parlamentul European, un set de măsuri pentru domenii esenţiale. E mai mult decât o sumă de promisiuni, dar nu e viziunea aşteptată din partea Comisiei Europene. Momentul acesteia a fost amânat pentru martie 2017, când Comisia va face publică o Carte Albă în acest sens. Din păcate, timpul lucrează în favoarea populiştilor naţionalişti, care tind să amplifice unda de şoc a Brexit.

Afectat de uzura crizelor în cascadă - cea greacă, a refugiaţilor, terorismul, Brexit - Juncker încearcă să apere credibilitatea Comisiei propunând acţiuni concrete. În primul rând, intenţionează dublarea capacităţii financiare şi prelungirea programului de investiţii strategice - aşa-numitul „Plan Juncker” (planificat, de acum, să atingă 630 miliarde euro până în 2022).

A pus, de asemenea, accentul pe „Europa apărării”, propunând crearea unui Cartier General european, a unor resurse militare comune şi a unui fond european pentru inovare în industria de apărare. Chiar dacă preşedintele Comisiei a evitat referirea la viitorul unei armate europene, rămâne de văzut cum vor reacţiona ţările membre care se opun dublării ori concurării NATO din interiorul comunităţii euroatlantice.

În alt plan, pledoaria pentru convergenţa fiscală şi socială riscă să irite cele 11 state care se opun redeschiderii discuţiilor privind directiva referitoare la lucrătorii detaşaţi.

Un corp european de solidaritate - 100.000 de tineri voluntari, mobilizaţi până în 2020, pentru situaţii de criză, precum afluxul de refugiaţi ori cutremurul din Italia - ar urma, conform preşedintelui Juncker, să constituie şi o soluţie pentru reducerea şomajului în rândul tinerilor, oferindu-le acestora o perspectivă de incluziune socială. 

Demne de reţinut sunt şi consolidarea apărării frontierelor externe ale UE şi a Centrului European de Antiterorism, preconizata reformă a drepturilor de autor şi stimularea investiţiilor în vederea unei mai bune conectivităţi la Internet şi a pregătirii UE pentru a cincea generaţie de telefonie mobilă (5G) - sferă care ar putea genera trei milioane de locuri de muncă.

Dar esenţialul fusese deja spus, cu amărăciune, în deschiderea acestui discurs lipsit, de altfel, de vigoare: 

„Niciodată n-am văzut, până acum, un teren de înţelegere atât de restrâns între statele membre.”

O concluzie realistă, după doi ani de mandat, a preşedintelui unei Comisii pe care el însuşi o numise a „ultimei şanse”, cu prilejul investirii.

Tusk: „Cheia e în Capitale”

Replica a venit neaşteptat de prompt şi de aproape. Tot ieri, Donald Tusk a trimis o scrisoare de invitaţie, la Bratislava, şefilor de state şi guverne din UE - mai puţin Marea Britanie. Mesajul cuprinde agenda reuniunii şi perspectiva preşedintelui Consiliului European. „Naţiunile Europei vor să ştie dacă elitele lor politice mai sunt capabile să reinstituie controlul asupra evenimentelor şi proceselor care le depăşesc, le dezorientează şi uneori le îngrozesc”, scrie Donald Tusk.

Preşedintele Consiliului nu se sfieşte să evidenţieze că „astăzi, mulţi consideră că a fi membru al UE constituie un obstacol pentru propria stabilitate şi securitate”.

Pledând pentru protejarea cetăţenilor de „o repetare a haosului din 2015”, Tusk precizează că discuţiile sale cu reprezentanţii statelor membre au reliefat că soluţia dorită nu e sporirea puterilor instituţiilor europene, ci un plus de influenţă a nivelului naţional asupra deciziilor Uniunii.

Greu de imaginat o coliziune mai făţişă între perspectivele celor doi conducători de instituţii fundamentale de la Bruxelles, în condiţiile în care, luna trecută, Jean-Claude Juncker declara categoric că frontierele naţionale constituie „cea mai rea invenţie a tuturor timpurilor”.

Rămâne de văzut dacă şi cum vor tranşa cei 27, la Bratislava, între cele două opţiuni: „mai multă Uniune” versus „cheia e în Capitale”. Orice ar alege, nu cred, însă, că această generaţie de lideri, de la Merkel la Orban, de la Hollande la Tsipras, mai poate oferi soluţii viabile Europei. Singura alternativă democratică e implicarea tinerei generaţii.