VIDEO Fiica lui Raul Castro şi scriitorul german Günter Grass susţin drepturile homosexualilor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Scriitorul german Gunter Grass susţine un apel adresat Parlamentului german pentru recunoaşterea drepturilor depline ale cuplurilor homosexuale FOTO Reuters
Scriitorul german Gunter Grass susţine un apel adresat Parlamentului german pentru recunoaşterea drepturilor depline ale cuplurilor homosexuale FOTO Reuters

”Adevărul este că iubirea este ceea ce ne face oameni. A o diviza în două clase este orice altceva, numai omenesc nu.”

Laureatul Nobel susţine cauza cuplurilor de acelaşi sex

Adevărul este că iubirea este ceea ce ne face oameni. A o diviza în două clase este orice altceva, numai omenesc nu. Dacă doi oameni, indiferent de genul lor, se decid unul pentru celălalt şi vor să îşi asume reciproc responsabilitatea faţă de celălalt, de societate, de viitorul născut sau nenăscut, atunci aceasta merită profund protejată. Deoarece acest legământ al responsabilităţii este ceea ce ţine societatea noastră, în mizeul ei, la un loc. Familie şi căsnicie este acolo unde este iubire!" Acesta este un fragment din scrisoarea iscălită de laureatul premiului Nobel pentru literatură, Günter Grass. El susţine astfel un apel adresat Parlamentului german pentru recunoaşterea drepturilor depline ale cuplurilor homosexuale. Iar el nu este singura personalitate a vieţii publice germane care semnează scrisoarea în care se cere „deschiderea deplină a căsniciei şi pentru cupluri de acelaşi sex”. Lui i s-au alăturat alte peste 30 de personalităţi, printre care nu mai puţin celebrul scriitor Martin Walser, Preşedintele Universităţii de Ştiinţe Aplicate din Frankfurt pe Main, chiar şi liderul Comunităţilor Turce din Germania. 

Iniţiativa acestui apel îi aparţine unui tânăr de 26 de ani, Martin Speer, membru la Mişcării Verzilor din Germania. Acesta a redactat mai întâi scrisoarea adresată parlamentului, solicitând apoi sprijinul acestor personalităţi germane. Potrivit publicaţiei “Der Spiegel”, atât Günter Grass, cât şi Martin Walser au semnat scrisoarea “fără ezitare”. Germania, unde momentan există doar un parteneriat domestic (uniune civilă) valabil pentru cuplurile homosexuale, se află la un pas de recunoaşterea legală şi deplină ale drepturilor acestora. 

România în pas de melc

Este România la un pas de a rata pe deplin depăşirea stadiului de ţară “rurală şi tradiţionalistă”? O explicaţie pentru lipsa aproape cu desăvârşire a unei asemenea iniţiative sau solidarităţi în România ar fi cea a psihologului Aurora Liiceanu, citată cu câteva săptămâni în urmă de presa autohtonă:

„În România, relaţiile sunt încă patriarhale. Avem o populaţie rurală şi tradiţionalistă. E nevoie de un timp psihologic şi multă vreme va trece până când acceptarea comunităţii gay va fi naturală, şi nu forţată de ritmul rapid impus din exterior”.

Nu vreau să spun că doamna Liiceanu nu ar avea dreptate în ceea ce priveşte stadiul şi ritmul evoluţiei în societatea românească... Să-şi încaseze dumneaei palmele direct din partea românilor, care sper că se simt provocaţi de această caracterizare şi care îi vor dovedi contrarul. Însă, în legătură cu acest subiect, trebuie subliniat că nimic nu este impus din exterior. În România trăiesc la fel de multe persoane cu altă orientare sexuală (decât cea heterosexuală) ca şi în alte ţări, iar aceştia sunt oameni ca Florin şi Gheorghe, ca Vasilica şi Corina, care merită aceleaşi drepturi ca toţi ceilalţi şi pe care statul român nu este dispus să şi le asume. Aşadar problema nu se impune din exterior, precum nici ritmul, ci ambele din interior! Căci exact acolo, în interiorul societăţii româneşti trăiesc dintotdeauna aceşti oameni neîndreptăţiţi. O fi România o ţară preponderent rurală, ieşită de curând din comunism, dar acesta nu este un motiv să fie şi oarbă la carenţele dreptăţii. Iar dreptatea se face şi este garantată prin legi.

Cuba – un exemplu

O dovadă că nici patriarhatul, nici tradiţionalismul, nici caracterul rural ale unei societăţi sau negura comunismului nu sunt o piedică în demersul de a cere drepturi egale pentru toţi oamenii, şi nici în intenţia de a ne solidariza cu cei nedreptăţiţi, o face una dintre ultimele dictaturi din lume: Cuba!

Cu câteva zile în urmă, la Havană a avut loc o demonstraţie pentru drepturile homosexualilor. În fruntea demonstranţilor se afla Mariela Castro, fiica actualului preşedinte al Cubei, Raul Castro şi nepoata eternului “Maximo Lider”, Fidel Castro. Ea însăşi este deputată a Partidului Comunist din Cuba şi de altfel fidelă idealurilor statului socialist. Drept pentru care sloganul manifestaţiei a fost : “Homofobie nu, socialism da!” Aşadar, se poate! Chiar şi într-o ţară unde până cu foarte puţini ani în urmă homosexualitatea era aspru pedepsită, precum şi folosită ca pretext pentru eliminarea opozanţilor politici. La începutul demonstraţiei, printre ritmuri de tobe şi sunete de trompete, Mariela Castro a cerut:

“Schimbarea legislaţiei familiei şi recunoaşterea legală a cuplurilor de acelaşi sex”.

Lucruri posibile din “interior”

Aceste acte de solidaritate din partea unor personalităţi marcante (lista lor e lungă) au dat roade în multe state occidentale. Iar dacă şi în Cuba se vor legaliza drepturile cuplurilor de acelaşi sex înainte că în România să nu aibă loc nici cel puţin discuţii serioase şi la nivel înalt pe această temă, atunci Aurora Liiceanu are dreptate: România este o ţara „ruralムşi tradiţionalistă”. Eu aş propune să ne imaginăm ca până la trecerea acelui „timp psihologic” şi sosirea „vremii”, românii să telefoneze doar cu receptorul de ebonită în mână, să conducă Dacii şi IMS-uri, să se delecteze prin arhivele bibliotecilor şi nu pe Google, să-i huiduie pe Depeche Mode, să fumeze ţigări Mărăşeşti şi, în cel mai fericit caz, Cişmigiu, să-şi facă concediile numai prin sindicat, să se uite doar la TVR 1 între orele 18:00 şi 22:00, să poarte tenişi de Drăgăşani şi pantaloni de stofă, să cunoască doar trei culori pe lume, să numere printre marile satisfacţii o privire aruncată în curtea vecinului, să facă şi să folosească doar lucruri posibile din “interior”....

Iar în timp ce eu aberam aici, imaginându-mi o lume fără atâtea şi atâtea realizări (importate), a venit în şcolile din România vremea MANUALELOR DIGITALE. Iar mie îmi vine să strig în gura mare: Germania, trezeşte-te! Dacă nu vrei să te întorci la stadiul de ţară tradiţional rurală şi profund patiarhală! 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite