Florin Morariu, singur în Occident

Mai vreţi secolul XXI? Atunci, lăsaţi baltă UE, TV, PC, bla-bla-bla şi ţineţi-vă după Florin Morariu, omul nostru pe lîngă Dumnezeu. Florin Morariu munceşte la Londra. Sîmbătă seară a dat peste nenorociţii care tăiau oameni în numele Islamului. I-a lovit cu ce-a găsit: cu bascheţi, cu un băţ găsit printre tomberoane. A cerut altor băieţi români de prin prăvălii o bîtă sau ceva tare.

Tot timpul ăsta, a strigat: aşa ceva nu se poate! Ca să-şi facă niţel curaj şi ca să nu piardă legătura cu umanitatea. Clar, gîfîit, cu accent moldovenesc pe fuck you! Cu furia omului care dă de nelegiuire şi îi stă în cale. Mîndru că sînt român? Nu. Român e suficient. Român cu sau fără carte, dar în stare să recunoască răul şi să pună mîna pe par. Estul e, încă, european şi se bate, în vest, pentru vest şi est. 

Din spate pîndeşte, însă, Lucian Mîndruţă. Şi el român, într-un fel anume. Prin tembelism. Citez:

”Cică teroriştii de azi-noapte de la Londra au strigat «asta este pentru Allah!». Pe dracu. Asta este pentru alegeri, care se întâmplă în 4 zile de acum înainte.”

Lucian Mîndruţă e naiv. Povestea e mult mai urîtă. De fapt, Theresa May umblă să vîndă London Bridge unui consorţiu evreiesc specializat în comerţ cu sînge de copil creştin şi ştie că lucrarea va merge mai bine dacă marfa vine, în containere, pe Tamisa şi se descarcă în butoaiele pub-urilor din jur. Alt fapt suspect: cum bine se ştie, pămîntul e o tipsie purtată în spinare de ţestoase. Cu toate astea, în Anglia nu sînt cutremure. V-aţi gîndit vreodată de ce? Să nu spuneţi că e întîmplător. Mîndruţă că sînt român? Nu. Mîndruţă e suficient.

Din spate pîndeşte, însă, Victor Ponta, un român care deţine mai puţin creier decît poate gîndi. Victor Ponta e ctitorul marii moschei ce va da Bucureştiului renumele de paradis al toleranţei. Viitorul aşezămînt Aga Bin Ponta va pregăti, după regula verificată în mai toate oraşele engleze, crema bestiilor islamice, va acorda burse de merit pentru tăiatul de capete şi, cine ştie, poate îşi va înzestra binefăcătorul cu primul doctorat pe bune. Tema: sînt o pramatie şi o pot demonstra. Mîndru de moschee? Nu. Mischie e suficient.

Indiscutabil, greşeala mea e că sînt rasist. Asta m-a împiedicat să gust măcelul la şase mîini, trei cuţite şi un microbuz, organizat sîmbătă seara, lîngă London Bridge. M-am dovedit încă mai meschin, în faţa următorului atentat. Duminică dimineaţa, la 08:40 - aşa cum am crestat aplicat în grindă - am auzit, la radio BBC 5, cuvintele unui profesor la una din universităţile-garaj care dau diplome trecătorilor, în mai toate oraşele britanice. Distinsul a spus: să nu ostilizăm comunităţile diverse ale Londrei şi să nu cedăm islamofobiei.

Greşeala mea e că sînt idiot. Ceva mai tîrziu, pe alt post, un politician britanic democrat şi tolerant, a explicat că terorismul nu e islamic. E alb şi extremist. Sau l-am uitat pe dementul alb şi norvegian care a împuşcat 80 de oameni? Desigur. Ar fi de notat, deasemenea, că în ultima sută de ani, în Anglia, a nins de cîteva ori, la începutul lui mai. În consecinţă, doar un rasist mai poate socoti decembrie o lună de iarnă.

Baia de sînge de la London Bridge a decurs, deci, regulamentar. Mai întîi, striviri sub roţi şi cuţite în gît. Apoi, neîntîrziat, corul angelic al toleranţilor a trecut la pălmuirea cadavrelor încă proaspete. Mesajul: să nu reproşăm ceva musulmanilor! Să spunem atît: nu vom crîcni şi nu ne veţi face să reacţionăm intolerant. Mesajul implicit: n-a fost deajuns! Trebuie să lucraţi mai intens! Să nu cumva să plecaţi de la coadă! Vă stăm la dispoziţie! Nu noi, deştepţii, ci proştii datori să tacă şi să alerge spre schijele şi cuţitele voastre.

Oricum, consensul intelectual-academic-politic occidental a rezolvat, deja, problema. Viaţa cetăţenilor de rînd păleşte în faţa planetei supraîncălzite de Trump. Putem muri împrăştiaţi de bombe. Importantă e supravieţuirea algelor şi ruta banchizelor pe care circulă urşi polari cu colesterolul ridicat de emisiile americane de carbon. Cu atît mai mult e de lăudat maniera atacului de la London Bridge: fără arme de foc, numai arme albe şi emisii de sînge din aortă. Un pic neplăcut, dar curat.

Enough is enough înseamnă că, în sfîrşit, faci lucruri decisive.

Rasistul şi idiotul care semnează aceste rînduri a ajuns prima oară în Anglia prin 1968. I-am auzit, adică, în faţa blocului, pe doi tipi mai mari, cu plete şi evazaţi, certîndu-se pe tema: Beatles sau Rolling Stones? De prin 1988, am ajuns la faţa locului şi am învăţat repede că: treci mai repede Tamisa pe Vauxhall Bridge, găseşti cafea şi cărţi ieftine pe malul de Sud, poliţiştii vorbesc mai curat ca un profesor de engleză, iar pantofii se flecuiesc bine la un cizmar anume, de lîngă London Bridge. Prin 2010, locul s-a umplut de români pe schele şi aşa s-a făcut turnul Shard, la doi paşi de London Bridge. Mult timp a fost bine. Priveam în ochi o naţie mare, un pic aparte şi de-a binelea corectă. După care au apărut moscheile, afişele de Ramadan şi şamanii tv care îşi reeducă poporul sub vina de rasism. Am refuzat să mă mai uit la emisiunile politice, aşa cum, student în România, chiuleam la cursurile de socialism. Au venit orgiile islamice. De trei ori în ultimele trei luni. Pe Westminster Bridge, la Manchester - cu mesajul ”vă omorîm copiii” - şi, acum, la London Bridge. După care apare dna Theresa May, în negru, şi spune, vorbind din Downing Street 10: enough is enough!

Serios? Enough is enough înseamnă că, în sfîrşit, faci lucruri decisive. Dar ce? Armată şi poliţie pe străzi? Inutil. Nu te poţi apăra de concetăţenii care stau în aceeaşi casă cu tine dar au capul doldora de Islam - binecunoscuta religie a păcii (după anihilarea infidelilor). Nimic nu împiedică un grup de astfel de concetăţeni să ia trenul să toace pasagerii la bord sau să se abţină o oră, să coboare în Kent şi să toace tot ce e pe peron. Enough is enough înseamnă ceva concret şi decisiv doar dacă înseamnă Israel.

Lecţia e pe masă şi spune aşa: buget sporit pentru serviciile secrete, puteri suplimentare de monitorizare, arestări în regim de urgenţă, deportări şi ridicări de cetăţenie. Orice altceva e liric şi stupid. Există oameni superiori care se declară mulumiţi să vădă grupuri de musulmani cu pancarte care se declară, pe la mitinguri televizate, patrioţi indignaţi de ultimul măcel. Mulţumesc, nu de asta e nevoie. Casapii de copii tăiesc şi îşi ascut cuţitele bine merci, în comunităţi musulmane, din Bradford pînă la Londra. Era mult mai amabil şi mai patriotic dacă indignaţii cu pancarte dădeau afară imamii din moscheile care pregătesc sinucigaşi în serie. Sau dacă şopteau poliţiei că vecinul sau nepotul stă toată ziua pe net şi cîntă în dodii, cu un drapel negru într-o mînă şi un cuţit în cealaltă. Altfel, enough is not enough.

Iar Florin Morariu e un singur om. În Occident.