Jurnal din ziua atentatelor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

7h40: Bernard-Henri Lévy e invitat la emisiunea de dimineaţă de la France 2, pentru a vorbi despre ultima sa carte, L'esprit du judaïsme. În cursul discuţiei, chestionat în privinţa atentatelor de anul trecut din Franţa, aminteşte despre „barbaria cu chip uman”, expresie pe care o folosea în anii optzeci, ca să descrie oroarea totalitară.

Teroriştii musulmani sunt noile chipuri ale demenţei. Pune la fel de mult suflet în ce spune ca şi la începutul lui 1990, când l-am întâlnit prima dată, la Bucureşti, imediat după căderea lui Ceauşescu.

8h00: La ştiri, imagini cu Saleh Abdelslam, teroristul care a pus la cale atacurile din noiembrie de la Paris, în momentul prinderii sale: insul iese din imobil în fugă, iar poliţiştii trag în picioare, apoi îl târăsc într-o dubă. Era căutat de patru luni. Cealaltă ştire din jurnal: Barack Obama se îmbrăţişează cu comunistul Raul Castro. Greaţă şi furie.

8h05: Am plecat de la hotel. Fac zece minute pe jos până la Parlament. Ca de obicei, văd copiii duşi de mână la şcolile din apropiere. Părinţii sunt grăbiţi, dar indulgenţi cu picii care îşi târăsc picioarele. La poarta şcolii, sunt întâmpinaţi de „gardiens de paix”, cu vestele galbene reflectorizante: „bonjour, les gamins!”.

8h15: Sunt la intrarea în PE dinspre Place de Luxembourg. Cei doi militari cu arme sunt la locul lor, în faţa scărilor, aşa cum ne-am obişnuit în ultimele luni. Cele două porţi sunt păzite de câte trei funcţionari, care controlează actele tuturor. Apoi, după ce pătrundem în clădire, cine lucrează la Parlament foloseşte cartela pentru uşile automate, iar cine e din exterior e percheziţionat. A devenit ceva banal.

8h35: Mă sună o jurnalistă de la Digi 24: „Ce faceţi? Sunteţi la Bruxelles? Ce ştiţi despre atentate? Sunteţi la aeroport?”. „Nu ştiu nimic, am ajuns ieri dimineaţă!”. Deschid televizorul din birou şi văd la RTBF La Une primele imagini cu oameni fugind în toate părţile, la aeroportul Zaventem. Se vorbeşte despre un atentat, petrecut în urmă cu jumătate de oră.

8h46: Presa de acasă reacţionează uimitor de repede. O altă jurnalistă, de la news.ro, mă întreabă pe Messenger ce ştiu. Îi reproduc primele informaţii certe, adică venite de la agenţii de presă: un mort şi mai mulţi răniţi, după o dublă explozie în holul de la plecări.

9h05: Începe şedinţa comisiei de afaceri externe. Preşedintele Elmar Brok ne cere să păstrăm un minut de reculegere pentru victimele atentatului de la aeroport. Unul dintre deputaţi, Korwin-Mikke, un polonez care delirează cu orice ocazie, protestează şi acum, zicând că mai bine ne reculegem pentru morţii din accidentele de pe şosele. E fluierat. Începem şedinţa cu votarea a trei rapoarte, inclusiv a celui despre Bosnia şi Herţegovina, pe care l-am redactat chiar eu. Deputaţii nu urmăresc prea atent listele de vot, toţi caută ştiri despre ce se petrece.

9h30: Îi solicit preşedintelui să întrerupem votarea, menţionând că tocmai s-a anunţat producerea unui atentat la staţia de metrou Maelbeek. Deputaţii sunt îngroziţi. Staţia cu pricina e în preajma clădirii în care ne aflăm. Îmi vine în minte figura lui George W. Bush, imediat după ce a aflat că s-a produs atacul din 11 septembrie 2001: era la o şcoală, un agent de securitate i-a suflat la ureche ce s-a întâmplat, iar el a continuat să citească unor copii, deşi chipul lui vădea deruta. Preşedintele AFET cere să continuăm votarea, ca semn că nu cedăm în faţa fricii. Toată sala aplaudă. Dar fiecare se întreabă ce va urma.

9h48: Circulă informaţii contradictorii: unii anunţă noi explozii, alţii dezmint, precizând că e vorba despre acţiuni ale poliţiei. Panica se instalează.

10h03: Direcţia generală de protecţie şi securitate din Parlamentul European ne trimite informaţii despre cele două atacuri, menţionând că nivelul de alertă a fost sporit la 4, adică la maxim. Ni se cere să nu părăsim clădirea.

10h27: Terminăm votarea şi, după o scurtă pauză, îl primim pe Shawki Ibrahim Abdel-Karim Allam, marele muftiu al Egiptului. Invitatul exprimă regrete pentru ce s-a întâmplat în cursul dimineţii, a intrat cu greu în clădire, ne vorbeşte despre atentatele care lovesc şi ţara sa. Restul programului va fi anulat: ar fi trebuit să întâlnim membrii opoziţiei din Belarus, ca şi pe Stavros Lambrinidis, Înaltul Reprezentant al UE pentru drepturile omului, care a fost de curând la Minsk.

10h43: Primesc numeroase mesaje de la prieteni şi cunoscuţi, care se interesează ce fac, dar apar şi primele mesaje de la incorigibilii certăreţi de pe facebook. Pentru cei din urmă, ăsta e cel mai bun moment pentru a se răfui cu mine, cu Europa, cu Merkel, cu multiculturalismul. Nu ştiu cum se găsesc atâtea resurse de dispreţ faţă de cea mai elementară umanitate.

11h45: Premierul belgian face un prim anunţ oficial, în franceză, apoi în neerlandeză. E calm, inspiră încredere. Cere oamenilor să nu iasă din casă. Transportul public e oprit, multe străzi sunt blocate.

12h30: O jurnalistă care lucrează pentru BBC şi Al Hiwar insistă să facem înregistrarea unui interviu programat cu mai multe zile în urmă, despre rezoluţiile PE referitoare la drepturile omului şi politica Uniunii în Orientul Mijlociu. „Să nu cedăm în faţa terorii!”, zice ea şi, cu toate că nu mă pot concentra prea bine, accept să dialogăm. Cele 30 de minute trec greu. Spun şi un lucru inexact.

13h: La tv, văd o imagine cu Federica Mogherini, care izbucneşte în lacrimi, în timpul conferinţei de presă organizate în comun cu ministrul iordanian de externe, Nasser Judeh. Şefa diplomaţiei europene plânge: acesta nu e un răspuns politic.

14h15: Toţi deputaţii caută o soluţie pentru a pleca din Bruxelles. Aeroportul e închis, iar trenurile internaţionale nu circulă.

15h20: Preşedintele american declară din Cuba că e solidar cu belgienii şi că, europeni şi americani, trebuie să luptăm împreună contra terorismului.

15h52: O fotografie cu trei suspecţi, surprinsă de camerele de la aeroport, e difuzată de poliţie şi începe să circule în reţelele de socializare. Unul dintre cei trei ar fi scăpat.

16h05: În momentul în care sunt confirmate 34 de victime, premierul belgian ajunge la Zaventem pentru a vedea cu ochii lui ce daune a produs atacul de azi-dimineaţă.

16h20: Statul islamic revendică cele două atentate. Dimensiunea religioasă nu poate fi ocolită. peste câteva zile, e Paştele catolic şi protestant, aşa că lovitura musulmanilor a venit în Săptămâna Patimilor.

16h25: Suntem informaţi că putem părăsi clădirea Parlamentului European.

19h: Regele Belgiei vorbeşte despre laşitatea teroriştilor.

      

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite