La ce să se aştepte cetăţenii UE din Marea Britanie după BREXIT? Incertitudinile juridice

Comisia pentru probleme constituţionale din Parlamentul European a comandat un studiu privind „Impactul şi consecinţele asupra drepturilor dobândite ale cetăţenilor europeni din UK şi cetăţenilor britanici care trăiesc în UE27“.

Dat ieri publicităţii sub semnătura celor doi autori, Antonio Fernandez Tomas, profesor de drept internaţional şi Diego Lopez Garrido, profesor de drept constituţional  la  aceeaşi Universitatea de la La Mancha, textul se constituie într-o foarte amplă şi extrem de bine documentată argumentaţie juridică, oferind în acelaşi timp o deschidere spre enormele posibile consecinţe politice, în ce priveşte problematica viitorului drepturilor de care se vor bucura (sau nu) cele două categorii de cetăţeni.

Foarte, foarte important de aflat aceste date deoarece, în termenii lor se va discuta şi viitorul celor 300.000 de români care se află acum în Marea Britanie. Discuţie care se va purta în două scenarii posibile: cu Acord de Retragere (caz în care putem avea un acord „blând" sau unul „dur") sau fără nici un fel de Acord, caz la care ne referim ca la un „Savage Brexit", fără reguli, urmat de interminabile procese în tribunalele internaţionale şi cu consecinţe dintre cel mai ciudate şi triste pentru toată lumea.

„Retragerea din UE a Regatului Unit va avea consecinţe imposibil de negat în ce priveşte statutul legal, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor UK care trăiesc în cele 27 de State Membre rămase precum şi asupra cetăţenilor europeni care trăiesc în UK din momentul în care retragerea devine efectivă.

Într-o încercare de a minimiza aceste consecinţe, s-a sugerat că doctrina şi speţa juridică denumită, acum un secol, „drepturile dobândite ale persoanelor" s-ar putea aplica azi în cazul BREXIT... În consecinţă, studiul analizează precedentele juridice, câteva documente internaţionale şi doctrine şi ajunge la concluzia că nu există drepturi dobândite în ce priveşte drepturile conţinute în statutul cetăţeniei europene şi în relaţie cu cele patru libertăţi fundamentale din Piaţa Unică. Cu toate acestea, în dreptul internaţional nu există nimic pentru a împiedica  situaţia ca Acordul de Retragere însuşi să ofere protecţia pentru drepturile şi libertăţile cetăţenilor din Statele membre - pentru o perioadă de tranziţie sau în continuarea acesteia, ca şi cum legislaţia UE şi-ar exitinde aplicabilitatea pentru persoanele asupra în cazul cărora se aplicase până în acest moment.

Iată de ce, în vederea celor două posibile scenarii (retragere cu sau fără încheiere de acord), ar fi de preferat pentru cetăţenii de ambele părţi dacă negocierile ajung la un acord.

Articolele 9 şi 20.1 ale TFEU (Tratatului de funcţionare al UE) stipulează faptul că cetăţenia UE este adiţională la şi nu înlocuieşte cetăţenia naţională. Din această cauză, fiecare persoană care deţine naţionalitatea unui Stat Membru ar trebui să fie cetăţean al Uniunii. Obligaţia UE de a respecta drepturile garantate de statutul de cetăţenie europeană şi de cele patru libertăţi din Piaţa Unică este limitată, drept consecinţă, la acele persoane care deţin naţionalitatea unui Stat Membru. Drepturile subiective conferite de către legislaţia UE cetăţenilor unui Stat Membru derivă din condiţia lor de cetăţean al statului Membru respectiv. În consecinţă, cetăţenii britanici vor pierde drepturile respective în momentul în care ţara lor va părăsi UE".

Asta înseamnă că cel puţin legislaţia UE va continua să fie aplicată până în momentul retragerii efective a UE, cu Acord sau fără. În cazul unui Acord, varianta minimală pe care o propune UE este acceptarea unei soluţii în care să existe o zonă de drepturi garantate cel puţin pentru o perioadă de tranziţie, dacă nu chiar drepturi permanente pentru acei cetăţeni care trăiesc şi muncesc în condiţii legale (n.red. naţional şi contract stabil de muncă), acestora urmând să le fie garantată şi obţinerea cetăţeniei. Numai că, în asemenea caz, apare problema păstrării unei părţi importante din legislaţia UE în noile pachete legislative din UK şi, mai ales, acceptul principiului, că în acest domeniu, să poată continua să se aplice juridicţia CEDO şi Curţii Europene de Justiţie. Adică exact ceea ce Theresa May a repetat în numeroase rânduri că va refuza...ca şi subordonarea faţă de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, adică cea care „oferă mijloacele juridice de a apăra dreptul la rezidenţă şi celelalte drepturi derivate din acesta, cum ar fi dreptul la o viaţă privată şi de familie şi dreptul la proprietate".

Drepturi în mod egal importante de o parte şi de alta, iar subiectul extrem de cimplicat şi de delicat trebuie rezolvat în termeni de prioritate absolută deoarece, aşa cum obsesiv subliniază autorii studiului, drepturile actuale ale ambelor categorii de cetăţeni sunt garantate exclusiv, în forma lor actuală, doar până în momentul retragerii efective a Marii Britanii. În acel moment, fie totul se remodelează conform prevederilor din Acordul de Retragere, fie se declanşază haosul absolut.

Discuţia se prefigurează a fi deosebit de dură dat fiind că, practic, aşa cum constată autorii studiului, după retragerea Marii Britanii urmează, de facto şi de jure, un spaţiu gol care nu este acoperit decât parţial (şi în aceste cazuri relativ incomplet) de prevederi internaţionale.

Spre exemplu, în cazul „drepturilor dobândite şi libertăţilor şi activităţilor economice”, unul esenţial pentru primul subiect de interse al românilor din UK, studiul precizează clar:

„Obligaţiile contractuale pivind oferirea de servicii  sunt personale. Încetează contractul (sau Tratatul) care a produs aceste obligaţii, nu mai este posibilă menţinerea lor. În contextul libertăţilor economice (libertatea de rezidenţă, libertatea de a oferi servicii, libera circulaţie a bunurilor şi persoanelor, libertatea de mişcare a capitalului), precedentele pe care le-am găsit arată că noţiunea de menţinere a drepturilor câştigate dincolo de finele actului legal care le-a creat nu are nici un fel de bază".

Întrebarea fundamentală la care va trebui să existe un răspuns este dacă, da sau nu, drepturile cetăţenilor, odată dobândite în conformitate cu legislaţia europeană valabilă pe timpul când Marea Britanie era membră UE devin automat inalienabile şi, ca atare, nu vor fi afectate de măsurile legislative pe care UK le va lua cu siguranţă ca ţară terţă şi „liberă de contract”. Exemplul citat în acest sens fiind dreptul la rezidenţă, automat accesabil de orice cetăţean care proba şederea neîntreruptă de peste 5 ani în UK.

„Dacă dreptul consolidat al unui alt Stat Membru UE să rezide în UK sau al unui cetăţean britanic să aibă reşedinţă în oricare alt Stat Membru nu este considerat a fi un drept dobândit care va rămâne neafectat de plecarea UK din UE, atunci niciun alt drept creat de UE ca inerent cetăţeniei europene nu are calitatea de drept dobândit... În ce priveşte Marea Britanie, soarta acestor drepturi create de UE va depinde de legislaţia internă britanică şi de judecătorii britanici în cadrul a ceea ce ar trebui să fie un foarte de dorit Acord în domeniu între UE şi UK devenită ţară terţă”.

Ceea ce înseamnă că, din momentul retragerii UK, „aşa cum remarcă Gordon şi Moffatt, cetăţenii europeni din UK vor trebui să-şi apere situaţia folosindu-se doar de legile interne ale Marii Britanii”.

Aceasta ar fi perspectiva deschisă de lipsa unui Acord sau de prevederi ale unui „hard Bexit”.

Lucrurile de-abia încep să se contureze la adevărata lor cotă de explozie multiplă, iar aceasta este principala explicaţie pentru care Theresa May doreşte să-şi securizeze la maximum poziţia politică prin anticipatele din iunie.

Cine câştigă, cine pierde? Citiţi vă rog cu atenţie acest studiu şi veţi vedea că toată lumea, europenii mult mai puţin decât britanicii, dar necunoscuta stă în posibila escaladare juridică a tuturor sub-capitolelor invocate aici, cu mii, zeci sau sute de mii de procese care se vor deschide la nivel de state, companii şi cetăţeni care vor vrea să-şi protejeze bunurile, afacerile şi interesele.

Iar BREXIT-ul real nici măcar nu a început, drept care, mare atenţie, toate aceste sunt doar supoziţii în condiţiile în care nimeni nu ştie ce urmează să conţină pachetele legislative pe care le pregăteşte echipa doamnei Theresa May, cele în previziunea cărora va încerca să păstreze zone multiple de incertitudine până în ultima clipă, folosind situaţia drepturilor cetăţenilor europeni din UK drept monedă de schimb pentru obţinerea unor viitoare avantaje comerciale.