Liderii europeni clarifică relaţia cu Ucraina. Mesaj de forţă către Rusia

Jean Claude Juncker a avut dreptate, chiar dacă, în secret, tot se mai puneau speranţe în Parteneriatul Estic înţeles greşit de unii ca preludiu informal al aderării ţărilor membre la Uniunea Europeană.

Dar Juncker avertizase foarte limpede, încă de la începutul mandatului său, că în perioada cât va fi Preşedintele Comisiei Europene procesul extinderii va fi îngheţat. Foarte bine, se spunea de către liderii partidelor pro-europene din ţările membre ale Parteneriatului Estic, numai că vom avea Acorduri de Asociere care, chiar dacă asta nu poate fi spus direct la Bruxelles, sunt poarta deschisă pentru începerea negocierilor de aderare într-un viitor luminos şi care nu este departe.

Acesta este exact raţionamentul care a speriat unele cancelarii occidentale şi, în orice caz, a fost într-atât de îngrijorător încât să-i determine pe olandezi ca, într-un referendum pe 6 aprilie 2018, să voteze împotriva Acordului de Asociere UE-Ucraina, blocând astfel ratificarea acestuia. Iar prim-ministrul olandez a cerut omologilor săi şefi de state şi guverne garanţii formale, scrise, clare şi formulate într-o manieră care să nu lase loc la niciun fel de îndoială, că Acordul respectiv nu constituie în nici un fel o promisiune făcută Ucrainei privind un statut de membru în Uniunea Europeană. Altfel, tot a repetat primul ministru olandez, nu va putea să prezinte textul respectiv în faţa Parlamentului, cu speranţa că el va fi poate aprobat.

Drept care, ieri, Consiliul European, a adoptat un text de Concluzii în care se vorbeşte şi despre acest Acord, dar, în plus, o anexă în care sunt lămurite lucrurile la modul definitiv, prima precizare de acest fel, la un asemenea nivel, de la formarea Parteneriatului Estic (textul integral, la finele acestui articol).

„Cu toate că scopul este de a se stabili o relaţie apropiată între părţile Acordului (UE-Ucraina, n.n.) bazat pe valori comune, Acordul nu conferă Ucrainei statutul de ţară candidată la aderarea la UE şi nici nu constituie un angajament ca Ucrainei să-i fie conferit pe viitor un asemenea statut (...) Cu toate că afirmă obiectivul de a creşte mobilitatea cetăţenilor, Acordul nu conferă cetăţenilor ucrainieni sau, respectiv, celor europeni, dreptul de liberă reşedinţă şi dreptul liber la muncă pe teritoriul Statelor Membre UE sau al Ucrainei. Acordul nu afectează dreptul Statelor Membre de a decide asupra volumului de admisii a unor cetăţeni ucrainieni pe teritoriul lor pentru a căuta de muncă, ca salariaţi sau liberi-profesionişti”.

În fine, altă prevedere esenţială în actualul climat atât de tensionat cu Rusia:

„Acordul reafirmă cooperarea cu Ucraina în domeniul securităţii, mai ales în ce priveşte prevenirea conflictelor, managementul de criză şi non-proliferarea armelor de distrugere în masă. Dar nu conţine o obligaţie pentru Uniunea Europeană sau pentru Statele sale Membre de a oferi Ucrainei garanţii de securitate colectivă sau alt tip de asistenţă militară”.

Mai clar nici că se poate.

Recitiţi aceste angajamente şi înlocuiţi „Ucraina” cu „Republica Moldova” şi vedeţi ce iese. Absolut posibil de extrapolat raţionamentul căci o asemenea decizie formală a Consiliului European devine precedent obligatoriu, literă de lege pentru definirea relaţiilor viitoare ale UE atunci când va mai încheia astfel de acorduri de asociere. Mesaj care merge foarte departe, liniştind Kremlinul asupra conţinutului relaţiilor viitoare (Şi, mai ales, a limitelor foarte precise existente din acest moment) între UE şi statele din Parteneriatul Estic.

Problemă închisă?

Absolut deloc, deoarece Ucraina rămâne subiect de dispută majoră între UE şi Rusia din moment ce, datorită neaplicării de către Moscova a termenilor Acordurilor de la Minsk, există consensul deplin pentru prelungirea cu încă şase luni a pachetului integral de sancţiuni (decizia formală va veni în câteva zile) şi, nu se renunţă la cererea de returnare a Crimeei ilegal ocupată de Rusia către Ucraina, respectându-se integritatea teritorială şi suveranitatea acestui stat.

Dar cine va ajuta Ucraina? Recitiţi formularea adoptată de liderii europeni. Se spune acolo „că nu există o obligaţie” privind garanţiile de securitate sau alt tip de asistenţă militară! pentru Ucraina. Dar nu se interzice asta, deci totul trece la nivelul deciziei unuia sau mai multe State Membre care, eventual, să poată lua o hotărâre în acest sens. Lucru perfect legal din punctul de vedere al Tratatelor. Şi care, spun deja unele voci la Bruxelles, s-ar putea realiza ca element al unor prime acţiuni din cadrul noi cooperări aprofundate NATO/UE. De data asta, ipotetic desigur, ar putea fi vorba despre o misiune de impunere a păcii sau de intervenţie umanitară...

Iar mesajul de forţă a venit, ieri, de la Secretarul General al NATO, prezenţă de acum obişnuită la reuniunea de nivel înalt a liderilor europeni.

„Dacă vă referiţi la discuţia privind relaţia între Ucraina şi Uniunea Europeană, asta este decizia UE. DAR doresc să spun că NATO Cooperează foarte îndeaproape cu Ucraina. Ucraina este un partener important pentru NATO, iar pentru NATO principiul fundamental este că fiecare naţiune are dreptul să decidă asupra propriului său drum, inclusiv asupra tipului de aranjament de securitate din care doreşte să facă parte. Deci, dacă Ucraina va fi sau nu membru NATO este ceva pe care doar Ucraina şi statele membre NATO îl pot decide. Nimeni nu are dreptul să se opună unui asemenea proces. NImeni nu are dreptul să intervină într-un asemenea proces. Preocuparea Ucrainei în acest moment este să se reformeze, să-şi modernizeze apărarea şi instituţiile de securitate, iar NATO susţine aceste eforturi cu sprijin politic şi practic. ŞI vom continua să facem asta”.

O combinaţie între cele două mesaje plus cel privind apelul de a fi traşi la răspundere autorii crimelor de război din Siria, adică regimul de la Damasc şi aliaţii ruşi, arată că lucrurile sunt în continuare extrem de tensionate şi foarte complicate, iar prelungirea sancţiunilor face ca situaţia să fie şi mai problematică. Aceasta chiar dacă, cel puţin până în acest moment, nu există un consens asupra unui pachet suplimentar de sancţiuni pentru Siria, câteva dintre sursele mele afirmând că opţiunea este de a continua discuţiile pe această temă în marile instanţe internaţionale.