Listele transnaţionale pentru Parlamentul European. Fata Morgana a politicii europene sau vis realizabil (I)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Parlamentul European
Parlamentul European

Necesitatea reformării Uniunii Europene şi refondarea sa pe noi baze pentru a combate un deficit democratic uneori greu de cuantificat a readus în atenţia publică problematica listelor transnaţionale pentru alegerile pentru Parlamentul European.

În contextul discursurilor unor înalţi oficiali europeni, precum Guy Verhofstadt, sau naţionali, precum preşedintele Franţei Emmanuel Macron, care susţin ideea listelor transnaţionale, România la rândul ei va trebui să ofere un răspuns acestei provocări. „În acest moment se impune un moment de reflecţie şi de cartografiere a iniţiativelor la nivel european şi naţional pentru a le identifica pe acelea care servesc o dublă condiţionalitate dată de interesele naţionale cât şi de cele europene. Viziunea prioritară ar fi aşadar aceea a refondării democratice a Uniunii Europene, iar întrebarea ar fi: când, alături de cine şi cum?

Discursul privind listele transnaţionale nu este un discurs care vine ex nihilo, ci poate fi identificat cel puţin din anul 2012. Astfel în contextul scăderii prezenţei la vot a cetăţenilor europene pentru alegerile dedicate Parlamentului European (de la 63% în 1979 la 43,9% în anul 2014) europarlamentarul britanic Andrew Duff (ALDE) a propus o reformă a sistemului electoral. „O schimbare radicală în procedura electorală va duce la o sporire a prezenţei la vot, va spori dimensiunea europeană a campaniei electorale şi va galvaniza dezvoltarea partidelor politice europene.“

Propunerea iniţială era de crearea a unei circumscripţii transnaţionale de 25 de deputaţi, în timp ce restul vor fi aleşi pe liste naţionale – o listă paneuropeană compusă din candidaţi selectaţi din cel puţin o treime din statele membre.

„(...) propune alegerea unui număr de 25 de deputaţi în Parlamentul European de către o circumscripţie unică pentru întreg teritoriul Uniunii Europene; listele paneuropene ar urma să fie compuse din candidaţi provenind din cel puţin o treime din state şi ar putea asigura o reprezentare adecvată din punctul de vedere al criteriilor de gen; fiecare alegător ar urma să poată acorda un vot pentru lista de la nivelul întregii UE, în plus faţă de votul pentru lista naţională sau regională, iar locurile ar urma să fie alocate fără un prag electoral minim, conform metodei D'Hondt; de asemenea, propune înfiinţarea unei autorităţi electorale la nivelul UE pentru a reglementa desfăşurarea alegerilor şi pentru a verifica rezultatul alegerilor desfăşurate pe baza listei paneuropene“ (AL DOILEA RAPORT din 2 februarie 2012 referitor la propunerea de modificare a Actului din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct (2009/2134(INI))

Aceasta va fi continuată de Rezoluţia Parlamentului European din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legislaţiei electorale a Uniunii Europene (2015/2035(INL)) care susţinea ideea unei liste comune: „reforma procedurii electorale a Parlamentului European ar trebui să urmărească consolidarea dimensiunii democratice şi transnaţionale a alegerilor europene şi legitimitatea democratică a procesului Uniunii de luare a deciziilor, să confere consistenţă conceptului de cetăţenie a Uniunii, să îmbunătăţească funcţionarea Parlamentului European şi a guvernanţei Uniunii, să mărească legitimitatea activităţii Parlamentului European, să întărească principiile de egalitate electorală şi egalitate de şanse, să mărească eficacitatea sistemului aplicat în desfăşurarea alegerilor europene şi să-i aducă pe deputaţii [din] Parlamentul European mai aproape de alegătorii lor, în special de cei mai tineri dintre aceştia“

Cu toate acestea Rezoluţia nu a întrunit suficient sprijin politic pentru a impune în clar ideea unor liste transnaţionale, fiind nevoită să aibă o formulă vagă cu privire la acest subiect. Unul dintre iniţiatori, europarlamentarul german Jo Leinen declara:

„Pentru listele europene, avem nevoie de o convenţie pentru a discuta cu colegii noştri din partidele şi guvernele naţionale. Parlamentul a arătat că este incapabil să avanseze şi să facă o propunere clară în această direcţie“.

Procesul de retragere din UE a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord va duce la relansarea acestei teme, odată cu vacantarea unui total de 73 de locuri alocate deputaţilor britanici. Discuţiile sunt în plină desfăşurare, propunerile variind în funcţie de nivelul de ambiţie şi de interesele părţilor implicate.

(Va urma)

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite