Mai vrea cineva ca Europa să avanseze în formatul UE 28?

Întrebarea este una fundamentală pentru supravieţuirea proiectului european. Sau pentru dispariţia lui. Sau, foarte probabil, pentru a se şti care va fi forma de reorganizare viitoare, într-un eventual sistem de cercuri concentrice.

Iar lucrurile au ajuns departe, vor fi concretizate foarte curând în ceea ce va fi „Cartea Albă” asupra viitorului Europei care urmează să fie publicată de Comisia Europeană înaintea Summitului aniversar de la Roma, pe 25 martie. Până atunci, jocurile se organizează pe grupe de ţări, pe nivele de putere, pe ambiţii comune şi pe viziuni apropiate sau convergente asupra unui anume tip de viitor. Care, de data, pare să se arate a se contura doar „parţial comun”.

Într-un discurs pronunţat în urmă cu câteva zile la Universitatea catolică francofonă de la Louvain-la-Neuve, Jean-Claude Juncker, Preşedintele Comisiei Europene, a vorbit despre acest proiect asupra „Noii Europe”:

„Oare mai vrem să mergem înainte în formatul de 28 de state? Sau n-ar trebui, poate, ca cei care vor să avanseze mai rapid să poată s-o facă fără a-i jena pe ceilalţi, implementând o construcţie mai structurată, deschisă tuturor?... Nu mai e momentul să ne mai închipuim că putem face toţi acelaşi lucru...Voi pleda în acest sens în următoarele zile... Trebuie ca în momentul comemorării de la Roma, să ne putem pune de acord pe baza unui text pe care-l va publica în curând Comisia Europeană... Cei care sunt de acord să facă împreună cele mai multe dintre lucruri, să se pună de acord şi asupra a ceea ce este esenţial de făcut, fie că sunt 15 sau 28... Iar asta poate să difere de la un subiect la altul... Cred că trebuie să imaginăm continentul nostru sub forma unor cercuri concentrice... iar în jurul acestei Europe să existe o orbită pe care pot să se aşeze cei care nu vor să împărtăşească ambiţia celorlalţi... Aici văd Marea Britanie, spre exemplu, Turcia şi celelalte ţări care nu ştiu încă acest lucru”.

Se poate? Tehnic, da. Fără schimbarea Tratatelor. Asta deoarece în ele există deja prevăzută procedura care poate sta la baza întregii transformări de care aminteşte Juncker: „Cooperarea întărită”.

Este vorba despre o procedură prin care „un minimum de 9 State Membre UE sun autorizate să stabilească între ele o integrare sau o cooperare crescută într-un domeniu sau mai multe din cadrul structurilor UE, fără participarea celorlalte State Membre. Aceasta le permite o progresie într-un ritm şi cu obiective diferite de ale celorlalţi. Procedura este concepută pentru a rezolva paralizia care survine în momentul în care o propunere este blocată de o ţară sau de un mic grup de ţări care nu doresc să se asocieze unei iniţiative. Cu toate acestea, procedura respectivă nu permite extinderea de competenţe în afara celor prevăzute prin Tratate. Autorizarea de cooperare întărită este dată de Consiliu pe baza unei propuneri înaintate de Comisie şi după aprobarea de către Parlamentul European. Începând cu 2013, această procedură este folosită în domeniile de drept aplicabile pentru divorţuri şi brevete şi a fost aprobată deja pentru taxele asupra tranzacţiilor financiare” (sura EUR-Lex).

Există deja o asemenea Europă cu mai multe viteze? Da. în măsura în care s-a permis, în urma negocierilor de aderare, ca unele ţări să beneficieze de sistemul „Europa a la carte”, prin derogări de participare în diverse domenii. Procedeul a fost cel mai des aplicat în cazul Marii Britanii care reuşise să deţină un record în materie: domeniul bugetar, domeniul justiţiei şi afacerilor interne, Carta drepturilor fundamentale, derogare de la directiva privind timpul de lucru, Spaţiul Schengen, Eurogroup... Danemarca dispune de patru asemenea derogări, Irlanda de două, Polonia şi Suedia de câte una.

Pe lângă toate acestea, evident, mai există un alt tip de „Europă variabilă” în măsura în care există „Europa spaţiului Euro” şi „Europa Spaţiului Schengen”, fiecare cu o altă configuraţie. Drept care, acum, avem această hartă de cercuri concentrice şi cu zone de relaţionare specifice suprapuse acolo unde este cazul.

După cum se vede, totul este departe de visul unei pieţe de interese comune, acoperită de reglementări specifice care să dea adevărata unitate şi identitate de putere. A sosit momentul unei schimbări radicale? Nu se ştie exact. Pe de o parte, avem multe discursuri despre Europa cu mai multe viteze, pe de alta, demersul instituţional bruxellez ca, într-un fel sau altul, să se continue jocul marilor compromisuri şi să se avanseze cu paşi mici şi prudenţi, pentru a nu supăra pe nimeni.Se mai poate? Poate da, dacă nimeni nu arată că a învăţat ceva din lecţiile foarte dure din ultima perioadă.

Dar dacă nu se poate, atunci cine va decide noua paradigmă?

Întrebare delicată şi dureroasă pentru mulţi dintre jucătorii de la masa europeană a acestui moment. Asta pentru că o parte dintre ei s-au decis că, dacă tot nu mai e timp de aşteptat, măcar să se reunească rapid şi să spună ei ce vor. Aşa se face că, pe 6 martie, la Versailles, va avea loc o foarte importantă întâlnire (pe care mulţi dintre comentatorii de la Bruxelles o anunţă drept decisivă) între Preşedintele Franţei, Francois Hollande, cancelarul german Angela Merkel şi şefii guvernelor italian şi spaniol, Paolo Gentiloni şi, respectiv, Mariano Rajoy.

„Nu este vorba de definirea a ceea ce trebuie să fie Europa. nu asta este concepţia noastră, dar suntem cele patru ţări cele mai importante şi este de datoria noastră să spunem ce vrem să facem alături de ceilalţi, împreună”, spunea Fr. Hollande, prezent la Malaga alături de Rajoy.

„Pot să existe mai multe viteze? Răspunsul este DA. De altfel, va fi una dintre posibilităţile deschise pentru ca, la Roma, să putem spune ce vrem să facem toţi, unii mai mult...” Francois Hollande

„Avem nevoie de mai multă Europa. Nu avem nevoie doar de o Uniune monetară, ci ne trebuie şi una bugetară, bazată pe o politică bugetară mai armonizată. Şi, înainte de toate, avem nevoie de o uniune politică. Trebuie, pas cu pas, să transferăm competenţe către Europa... Trebuie să permitem tuturor să participe. Dar nu trebuie să rămânem imobili deoarece una sau alta dintre ţări încă nu poate urma procesul... Toţi nu vor participa de fiecare dată la toate etapele integrării” Angela Merkel

Dar despre ce vor vorbi? Despre noua relaţi de putere care redesenează acum spaţiul european, poziţa lor fiind concordantă asupra principiului unei Europe cu mai multe viteze, fiind sprijinite de trei ţări din Benelux (Belgia, Olanda şi Luxemburg). Este foarte posibil ca lor să li se adauge restul statelor din zona Euro, formând astfel primul şi cel mai important dintre viitoarele cercuri concentrice.

Să vedem ce va conţine „Cartea Albă” a Comisiei Europene, în Bruxelles circulând deja un document care a fost deja discutat pe 22 februarie în Colegiul Comisarilor şi care prevede publicarea unor „documente de reflecţie”. Primul va fi despre dimensiunea socială a Europei (aşteptat pentru 26 aprilie), al doilea se va referi la relaţia cu procesul mondializării, al treilea va face propuneri pentru aprofundarea Uniunii economice şi monetare şi un al patrulea privind viitorul Europei apărării comune. Problema pare să fie că cei de la Comisie nu ar dori să propună, cel puţin în acest stadiu, un document de viziune care să vorbească, în clar, despre o Europă cu diferite nivele de integrare.Asta având în minte poziţia de rejecţie exprimată, foarte dur, de reprezentanţii Grupului Vişegrad.

Ce va fi la finele jocului, chiar nimeni nu ştie şi poate asta este observaţia cea mai dramatică. Bătălia este în toi, iar miza este supravieţuirea economică şi socială. Poate a unui grup de ţări, poate a mai multora, poate, într-o modalitate extinsă de cooperare, a celor 27 de acum. Şi unde sunt principiile democratice de până acum? Rămân în picioare, veţi auzi răspunsul, numai că se adaugă unul nou, cel determinant de acum încolo, cel al „nivelului comun de ambiţii, capacitate administrativă, putere economică şi ştiinţă de guvernare”.

Democratic, se aruncă în apă un nou năvod calibrat pentru o operaiune de pescuit selectiv. Ceilalţi? Să vedem cum vor fi construite cercurile concentrice, care dintre domenii le vor fi parametrii specifici şi atunci vom vedea cine poate, ce, cât şi în relaţie cu cine. 

P.S. Deocamdată, un document cu circuit limitat, „proiectul liniilor de discuţie” asupra Consiliului European din 9-10 martie. Interesant pentru că, cel puţin în acest stadiu, temele legate de viitorul Europei nu figurează pe agenda propusă pentru dezbateri.