Marşul spre „Tsypriza“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Din oaia neagră a politicii europene, a devenit, brusc, preferatul marilor cancelarii pe imprevizibila scenă greacă. Desigur, numai după ce a acceptat cupa amară a acordului cu liderii Zonei Euro. Din care n-a sorbit, până acum, decât prima înghiţitură. Urmarea? Omul politic al anului joacă din nou în forţă, dovedind că nu se teme de urne. Poate fi, însă, Tsipras mai mult decât un bun candidat?

De la poker la şah

Alexis Tsipras loveşte din nou, în stilu-i imprevizibil, convocându-i la urne pe greci, pentru a treia oară în nouă luni. De această data, însă, fostul copil-teribil al stângii anti-austeritate nu mai e, pentru mulţi jurnalişti şi politicieni europeni, jucătorul de poker de până mai ieri.

Pokeristul din iulie a devenit, în august, jucătorul de şah.

Iar referendumul cel rău lasă loc referendumului corect, în viziunea multor analişti occidentali. O schimbare de optică, la care contribuie suportul Comisiei Europene pentru convocarea scrutinului anticipat. Dar şi un detaliu precum zvonul că până şi Angela Merkel laudă, în particular, personalitatea omologului său de 41 de ani. Proiectarea acestei lumini favorabile asupra lui Tsipras reflectă metamorfoza lui, din iarnă până-n vară. Şi, desigur, e alimentată de ineditul curajului, pe scena politică europeană, în faţa testului urnelor.

Chiar şi criticii cei mai înverşunaţi ai premierului grec îi recunosc această calitate, rar întâlnită după cucerirea puterii: disponibilitatea de a-şi pune în joc funcţia.

Şi pe drept cuvânt: i se pot reproşa multe lui Tsipras, numai că e un adevărat jucător politic nu.

Din păcate pentru greci, de la preluarea conducerii guvernului, la 26 ianuarie, Alexis Tsipras nu a demonstrat că poate fi mai mult decât un bun candidat. E, de altfel, marea carenţă a politicii europene a vremurilor noastre: inflaţie de candidaţi, buni ori slabi, dar incapabili să-şi depăşească această condiţie odată ajunşi la putere, pentru a-şi asuma responsabilitatea de oameni de stat.

 „Schema Ponzi” pentru Grecia?

Nu de trei rânduri de alegeri în mai puţin de un an avea nevoie Grecia vlăguită economic şi moral. Cele şase consultări electorale în decurs de şase ani (octombrie 2009, mai şi iunie 2012, ianuarie şi iulie 2015, la care se vor adăuga anticipatele din 20 septembrie) reflectă o criză politică cronicizată. Iar oglinda întoarce o imagine necruţătoare: nouă programe de austeritate şi alte trei de ajutor internaţional, în acelaşi interval de timp. Ajutor însemnând strict asigurarea solvabilităţii pe termen scurt.

Intrată într-o spirală toxică, Grecia împrumută în bună măsură pentru a-şi putea plăti creditorii.

Miercuri, Eurogrupul a deblocat din totalul de 86 de miliarde de euro, cât prevede cel mai recent acord, o primă tranşă de ajutor, însumând 23 de miliarde. În ziua următoare, Grecia a rambursat Băncii Centrale Europene 3,4 miliarde de euro. În septembrie, alte 1,5 miliarde vor fi virate către FMI. Acest circuit al banilor îi face pe unii observatori să acuze aplicarea, în cazul Greciei, a unei „scheme Ponzi”, evocând escrocheria care a dat naştere jocurilor financiare piramidale în anii 90.

O cursă contra cronometru

Susţinut acum de numai 119 deputaţi din totalul de 300 de membri ai Parlamentului elen, Tsipras a ales, şi de această dată, un joc în forţă, pentru a-şi consolida poziţia, înainte ca reformele prevăzute în acordul cu Eurogrupul să-i erodeze popularitatea şi înainte ca dizidenţii din propriul partid să-şi consolideze noua formaţiune.

Ajuns la guvernare pe valul celor 36 de procente obţinute în anticipatele din ianuarie, Tsipras mizează pe aproximativ 33% din intenţiile de vot în favoarea Syriza, conform sondajelor.

În sistemul electoral grec, partidul clasat pe primul loc obţine automat un bonus de 50 de mandate parlamentare. Se vorbeşte de o posibilă alianţă, pentru securizarea viitoarei guvernări, cu centriştii social-liberali pro-europeni de la „To Potami" („Râul"), cotaţi cu 6% în sondaje.

Un rol important poate juca, în această lună de campanie, fostul ministru de Finanţe, Yannis Varoufakis, care se bucură, graţie intransigenţei sale faţă de partenerii externi, de popularitate între cei 62% din greci care au spus „Nu” la referendum. După „capitularea” lui Tsipras, el a devenit port-drapelul refuzului austerităţii şi privatizărilor impuse de creditori. Varoufakis nu şi-a exprimat încă opţiunea de viitor, dar se află într-o intensă campanie personală, atât în plan intern, cât şi european. Posibila sa raliere ar putea asigura „Unităţii Populare” un scor de peste 10%, ceea ce, coroborat cu eventualul vot-sancţiune captat de extrema dreaptă reprezentată de „Zori Aurii” (6,28% la alegerile din ianuarie), ar îngreuna misiunea formării unui nou guvern.

În vreme ce partidele tradiţionale, „Noua Democraţie” şi PASOK, sunt discreditate în ochii grecilor, principalul pericol pentru Tsipras vine din partea foştilor săi colegi, cei 25 de parlamentari care au părăsit Syriza, fondând „Unitatea Populară”, condusă de fostul ministru al Energiei, veteranul comunist Panagiotis Lafazanis, căreia i s-a alăturat, ieri, o altă figură populară, Zoe Konstantopoulou, preşedinta Parlamentului.

Spre un Tsipras reinventat

În condiţiile în care mandatul acordat în ianuarie a expirat, aşa cum a admis Tsipras în discursul de joi, votul din 20 septembrie va însemna un mandat pentru aplicarea măsurilor din acordul de salvare convenit cu partenerii europeni. Curăţată de aripa radicală de stânga, Syriza poate deveni, valorificând prestaţia spectaculară a liderului său, ceea ce unii numesc ironic „Tsypriza”. Adică, baza parlamentară a unor decizii dureroase, a căror primă evaluare e programată în octombrie. De la reforma pensiilor, la colectarea taxelor şi simplificarea sistemului TVA, un calendar riguros şi dificil stă în faţa viitorului premier – cel mai probabil acest Tsipras aflat în plină redefinire.

Aşa cum observă presa europeană, Tsipras a dat dovadă, în primele opt luni ale acestui an, de foarte multă agilitate. Rămâne de văzut, acum, dacă va fi capabil să ofere Greciei şi stabilitatea de care are atâta nevoie. Pentru că acesta e adevăratul pariu al unui om politic autentic: trecerea de la stadiul de candidat la cel de om de stat.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite