Mita care a provocat alegeri anticipate

Ana Šarić Karamarko e expertă în marketing. În 2011 şi 2015, ea a primit 60 de mii de euro de la un lobbyist care lucra pentru firma maghiară MOL. Publicarea acestei informaţii în presă a declanşat un scandal care a condus la căderea guvernului de la Zagreb. Cum aşa? Simplu: Ana Šarić Karamarko e soţia liderului HDZ, cel mai important partid din Croaţia.

Tomislav Karamarko a fost ales în fruntea HDZ în 2012 şi a condus, în campania de anul trecut, coaliţia de centru-dreapta, care a obţinut cele mai multe mandate în Hrvatski Sabor, după ce reuşise să câştige şi alegerile locale, şi cele pentru Parlamentul European ţinute acum doi ani. Neavând, însă, majoritate în noiembrie 2015, Karamarko s-a văzut obligat să se alieze cu un partid de centru, Most, clasat al treilea la legislative, după socialişti. Condiţia pusă de centrişti a fost ca premierul să fie un independent. După îndelungi căutări, s-a căzut de acord ca guvernul să-l aibă la cârmă pe Tihomir Orešković, un om de afaceri croat născut în Canada, care vorbeşte prost limba maternă şi era lipsit de orice experienţă politică. În România, i s-ar zice tehnocrat. Fiecare partid a primit câte un post de vicepremier, iar Karamarko, în contul HDZ, şi Bozo Petrov, şeful Most, au ocupat respectivele poziţii, pentru a asigura coerenţa politică a guvernului.

Înţelegerea n-a ţinut nici cinci luni. Conflicte politice de tot felul au slăbit executivul. Lovitura de graţie a venit de la principalul partid croat. Într-adevăr, după ce gazetele au publicat ştirea despre soţia lui Karamarko, acesta a mimat inocenţa. O comisie parlamentară l-a declarat, însă, în conflict de interese, întrucât firma care a plătit-o pe Ana Šarić Karamarko e asociată cu statul într-o companie de energie. Până să se ajungă la verdict, tensiunea politică a sporit: prim-ministrul Orešković a cerut demisia ambilor vicepremieri, iar în HDZ s-au făcut auzite mai multe voci care au contestat autoritatea liderului.

Săptămâna trecută, Karamarko a demisionat, dar şi-a împins partidul să-l penalizeze pe premier, căruia i s-a reproşat lipsa de abilitate politică. Orešković a declarat că plăteşte, de fapt, preţul luptei anti-corupţie. Parlamentarii au fost nemiloşi: 125 au votat moţiunea de neîncredere şi doar 15 au susţinut guvernul. Imediat după, HDZ a anunţat că va forma un nou executiv, având în frunte tot un independent, dar atât Most, cât şi socialiştii au respins ideea unei colaborări cu partidul de centru-dreapta. Patru zile mai târziu, 137 de deputaţi au decis dizolvarea Parlamentului, aşa că în septembrie vor avea loc alegeri anticipate. Pentru socialişti, va fi o ocazie de revanşă, fiindcă ei nu au mai câştigat vreun scrutin - local, naţional sau european - din 2011. Partid nou, Most are de trecut un al doilea test electoral, după ce a obţinut 19 mandate în urmă cu şapte luni, iar pentru HDZ, miza e să convingă alegătorii că poate depăşi un nou scandal de corupţie, în condiţiile în care, la sfârşitul deceniului trecut, partidul de centru-dreapta a ajuns în opoziţie din pricina unor acuzaţii similare. Iată de ce acum îşi caută un nou şef. Primul pretendent anunţat e colegul meu din PE, Andrej Plenkovic. Sper să reuşească.