Patru zile fără Facebook

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Iran

Săptămâna trecută, am fost la Teheran, ca membru al comisiei de afaceri externe din PE. Am avut întâlniri cu parlamentar şi miniştri, cu o vicepreşedintă şi cu un sfătuitor al lui Khamenei. Subiectul principal a fost Acordul nuclear din 2015. Câteva teme – în special cele care privesc drepturile omului – au fost ignorate de către interlocutorii noştri.

Vizita euro-deputaţilor face parte dintr-un şir de contacte ale oficialilor de la Bruxelles cu cei iranieni. Noi, europenii, suntem într-o poziţie complicată, fiindcă, după alegerea lui Trump, dosarul Iran a devenit o temă care a tensionat relaţia UE cu Statele Unite. Deşi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a constatat de nouă ori că Teheranul respectă condiţiile acceptate în înţelegerea din 2015, preşedintele american ar vrea ca Acordul să fie renegociat. A dat, de curând, şi un termen-limită Congresului: mai 2018. Iranienii au fost încântaţi să vadă că miniştrii de Externe din cele 28 de ţări ale UE au spus la unison că o revenire asupra termenilor înţelegerii e imposibilă. Ei aşteaptă ca europenii să-i convingă pe americani să nu mai facă presiuni pentru stoparea programului balistic iranian şi, de asemenea, pentru discutarea unor conflicte regionale, în primul rând cel cu saudiţii. Oficialii de la Washington şi-ar dori, desigur, să aibă o poziţie comună cu europenii în privinţa Teheranului. E imposibil de anticipat ce se va întâmpla în următoarele săptămâni, pentru că Iranul susţine sus şi tare că nu va opri cu niciun chip înarmarea cu rachete, iar despre zonele de conflict din Siria, Irak, Yemen şi Liban nu vrea să discute cu Statele Unite, ci cu Rusia şi Turcia.

Pe de altă parte, iranienii rămân foarte critici la adresa europenilor. Ei ar fi vrut ca investiţiile directe din UE să fie mult mai mari decât au fost în ultimii trei ani şi, în primul rând, ca băncile lor să fie reintegrate în sistemul internaţional. Unii dintre cei cu care am stat de vorbă s-au arătat indignaţi că Federica Mogherini le-a explicat, în urmă cu câteva luni, că economia europeană e una liberă şi că nici Comisia, nici guvernul vreunui stat-membru nu ar putea obliga vreun investitor să vină în Iran. E drept că cetăţeanul obişnuit nu resimte avantajele JCPOA (acronimul pentru Joint Comprehensive Plan of Action), fiindcă din 2015 încoace efectele reluării schimburilor comerciale cu Europa sunt modeste. Creşterea economică a fost de 16% în primul an după semnarea Acordului nuclear, dar a „picat” sub 4 procente anul trecut.

În general vorbind, oficialii iranieni consideră că drepturile omului sunt un instrument folosit pentru „amestecul în treburile interne”.

Regimul de la Teheran ar mai vrea ca de la Bruxelles să nu se mai audă critici referitoare la drepturile omului. Iranul îşi dispută cu China primul loc în privinţa execuţiilor capitale. Justificarea prezentată de regimul teocratic e simplă: cei mai mulţi dintre condamnaţi au comis delicte legate de traficul ori de consumul de droguri. Recente modificări ale legislaţiei penale – în special mărirea cantităţilor de stupefiante pentru care se prevede pedeapsa cu moartea – sugerează că numărul execuţiilor s-ar putea diminua. În general vorbind, oficialii iranieni consideră că drepturile omului sunt un instrument folosit pentru „amestecul în treburile interne”. E vechea doctrină – cunoscută şi-n spaţiul ex-sovietic – potrivit căreia nimeni nu are drept de intervenţie.

Includerea în delegaţia PE a unor membri ai subcomisiei pentru drepturile omului i-a panicat pe oficialii de la Teheran, calificaţi în presa occidentală drept „moderaţi”. Am avut ocazia de a vorbi şi cu cei numiţi „conservatori”, iar ceea ce am auzit şi de la unii, şi de la alţii e greu de imaginat în Europa. Unii zic că e bine să dialogăm. Ce am simţit peste tot e că iranienii nu au încredere în noi. De altfel, conturile de Facebook şi Twitter ne-au fost blocate pe toată durata şederii. Ziarele româneşti nu puteau fi consultate online. Imaginea care însoţeşte prezentul articol arată că şi accesul la adevarul.ro mi-a fost blocat timp de patru zile. Un coleg suedez care îşi dăduse întâlnire, chiar în holul hotelului în care eram cazaţi, cu avocatul unui concetăţean de-al său condamnat la moarte, a fost împiedicat de atotputernicele servicii de securitate să discute cu invitatul său. Reproşuri am primit cam de la toată lumea şi în forme mai degrabă agresive decât moderate. De fiecare dată când am cerut lămuriri referitoare la condamnarea la moarte a minorilor, la presiunile exercitate asupra jurnaliştilor de la secţia persană a BBC sau de la alte posturi de radio occidentale, la trimiterea în închisoare a unor lideri civici sau religioşi care militau pentru libertăţi, eram trataţi cu critici despre starea drepturilor omului în UE sau ni se spunea că nu suntem informaţi corect.

Adevarul cenzurat
Într-un regim teocratic, chiar într-unul care organizează regulat alegeri, precum cel iranian, nu e loc pentru prea multe libertăţi.

Despre protestele recente nu am reuşit să discutăm pe fond. Când ni s-a spus, totuşi, câte ceva, era subliniată mai curând natura socială decât cea politică a revoltei. Unii interlocutori ne-au prezentat o judecată strict cantitativă: de ce ar conta 50 de mii de contestatari într-o societate cu 80 de milioane de suflete? Faptul că voci conservatoare au fost amestecate în nemulţumirile din stradă era argumentul folosit pentru a ne domoli criticile despre arestarea a peste 4000 de persoane şi mai ales despre moartea câtorva zeci de iranieni paşnici. Într-un regim teocratic, chiar într-unul care organizează regulat alegeri, precum cel iranian, nu e loc pentru prea multe libertăţi.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite