Pentru UE, cel care citeşte acum e un potenţial infractor

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Europa se îndreaptă, din ce în ce mai grăbit, spre modelul politic bazat pe ipoteza că toţi cetăţenii sunt potenţiali infractori. Şi, prin urmare, măsurile de prevenţie sunt întărite în permanenţă. Nu total lipsit de temei, e drept, din cauza impotenţei sale politice, însă acesta este un subiect separat de reflecţie.

Foarte schematic spus, Marea Britanie şi SUA, ca să luăm exemplele cele mai reprezentative, consideră că cetăţenii lor sunt oneşti, le acordă asumpţia de bună credinţă ab initio şi fac legi aspre care îi penalizează doar pe cei care trădează această încredere. În extrema cealaltă, ţările comuniste, dictaturile şi ţările cu state slabe fac legi centrate pe prevenţie, care încearcă să împiedice o ipotetică infracţiune cu mult înainte ca acesta să fie făcută, însă cu preţul ca toţi cetăţenii să fie împiedicaţi să facă acel rău în egală măsură, chiar dacă 99 din 100 nu au nici cea mai mică intenţie să-l facă vreodată. Dar toţi cei 99 trebuie să plătească costul prevenţiei în “contul” aceluia unul. Şi care costuri sunt enorme, dacă ar sta cineva să le calculeze.

Până de curând, filosofiile politice din Europa Occidentală, la nivel de principii, erau asemănătoare cu cele din Anglia şi din SUA, însă acum se îndepărtează de ele. Noua legislaţie cu protejarea datelor personale, faimoasa GDPR, e doar ultimul din nenumăratele exemple. Nu au fost în stare să creeze sisteme şi să facă legi care să-i pedepsească pe cei care îţi fură identitatea şi trimit e-mailuri cu numele tău, care te înşală şi te fură în toate felurile pe Internet, deşi ar fi fost simplu. Însă au găsit soluţia primitivă de a interzice tuturor să mai trimită e-mailuri cu ce au de oferit sau de spus.

Până anul acesta, în mai, o mulţime de lucruri pe care nu le ştiam, de produse şi servicii care mi-au fost folositoare, ajungeau la mine prin e-maiurile cu ofertele de bună credinţă ale celor care mi le trimiteau. Desigur, primeam şi o mulţime de e-mailuri cu informaţii, produse şi servicii de care nu aveam nevoie, însă tot cu bună credinţă trimise, semnate şi cu toate datele de identificare ale celor care le-au expediat. Şi a treia categorie de mesaje, avalanşa de înşelătorii, cu nume de expeditori fictivi sau cu identităţi furate de-a dreptul, cu produse şi servicii care nu există, cu hoţii de toate felurile şi scenariile imaginabile.

Ei bine, GDPR-ul acesta a oprit cu totul e-mailurile trimise cu bună credinţă. Şi pe cele cu lucruri care îmi foloseau, şi pe cele care nu îmi sunt de folos în acest moment, dar ar putea să îmi trebuiască mâine, poate. Însă avalanşa cu înşelătorii e absolut intactă! Prietenii mei din agendă, clienţii şi cunoscuţii îmi “trimit” în continuare sute şi mii de e-mailuri pe care nu ei le-au trimis, însă în inbox-ul meu apar cu tot cu pozele lor reale, promiţându-mi că voi avea un penis gigantic dacă cumpăr nu ştiu ce buline de la ei, sau mă informează că am primit o moştenire colosală în Nigeria.

În timp ce scriu, o văd pe doamna Dancila în televizor spunând că trebuie să ne axăm legislaţia în mult mai mare măsură pe prevenţie. Nu ştiu dacă s-a gândit înainte să spună asta. Nu că ar fi important...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite