Răzbunarea idioţilor

Astăzi, mai mult ca oricând, constatăm că cei din Orient vin către noi, către Europa. În valuri, unii cu speranţa unui trai mai bun, alţii cu setea răzbunării, cu dorinţa nimicirii liniştii continentului. Europa, adeptă a dialogului, a toleranţei, a multiculturalismului este luată din nou prin surprindere.

Preţul este cuantificat în numărul morţilor din atentatele comise. Gândirea europenilor, cum că musulmanii se pot adapta culturii europene, este departe de adevăr. Ei nu se pot adapta, nu concep asimilarea culturii europene ci speră ca europenii să asimileze civilizaţia lor. Aşa sunt crescuţi, aşa sunt formaţi, asta cred. Securitatea cetăţenilor săi este defectul Uniunii Europene. Factorul de decizie nu a considerat „securitatea” o problemă esenţială atât timp cât nu a atentat nimeni la liniştea Europei.

Secolul XX a marcat profund omenirea. Decolonizările şi revoluţiile au modificat harta politică din Asia şi Africa. Numărul de state aşa zise independente şi recunoscute din Asia a crescut de cinci ori după 1945. În Africa înaintea celui de-al II-lea război mondial exista doar un singur stat liber. Nici continentul american nu a stat mai bine. Dincolo de numere ţin să subliniez ponderea lor demografică, în continuă creştere, cât şi direcţiile alese de cei din vecinătatea continentului european. Eric Hobsbawm în Secolul extremelor arată că la 1750 Europa reprezenta 20% din populaţia globului, o treime la 1900 şi a ajuns la 15% spre sfârşitul anilor 1980.

Se pare că această explozie demografică din ţările sărace a produs cea mai reprezentativă schimbare a secolului XX. Statele care au reuşit să iasă din epoca post colonială au adoptat sisteme politice derivate de la vechii stăpâni sau de la cei pe care i-au cucerit. În concluzie, lumea s-a umplut de republici parlamentare cu alegeri constante, republici cu regim democratic popular etc ceea ce, teoretic, toată lumea a devenit şi este democrată. Teoretic toţi vorbesc despre democraţie.

De la acordul Sykes–Picot (1916) care prevedea controlul Orientului apropiat prin punerea unui şef  „tehnocrat” arab care să reprezinte interesele britanice în primul rând, musulmanii au remarcat cum ies de sub influenţa unui Imperiu, cel Otoman şi intră sub control occidental. Sărăcia, lipsa unei educaţii primare, analfabetismul cât şi manipularea pe o scară largă amestecate cu traiul în regimurile autoritare îi poate transforma pe unii în bombe vii, kamikaze.

Este şi cazul celor care consideră că pentru tot ceea ce se întâmplă în zona lor, Occidentul este de vină. Şi din păcate, statele occidentale le-au oferit argumente suficiente ca cei cu o educaţie precară să se ducă către occident şi să ucidă, să se omoare în numele dreptăţii, a „câştigării” unui loc în Rai.

Toleranţa cu care se observă dezvoltarea statului islamic este pentru mulţi de neînţeles. Statele Unite împreună cu europenii s-au grăbit nu foarte de mult să intervină în Iugoslavia, în Iraq, în Libia şi în alte locuri dar nu consideră că ar fi cazul să intervină şi împotriva pericolului cel mai brutal, această creaţie denumită Stat Islamic. Este aproape imposibil azi ca arabii, persanii şi turcii să ajungă la un numitor comun. Unitatea islamică a dispărut odată cu Imperiul Otoman, cu abolirea Califatului. În locul său au apărut ideologii, şcoli de gândire islamică, filosofia asupra vieţii, sunniţii, şiiţi.

Scriam acum ceva vreme că Parisul este unul dintre centrele importante ale lumii. Ce se întâmplă acolo se transmite peste tot. Fiecare dintre noi percepe diferit şi înţelege asemenea. Informaţiile din mass-media dar şi lectura de specialitate stau la baza opiniilor noastre. Cine sunt, ce reprezintă şi cum de se întâmplă ca liniştea continentului nostru să fie perturbată. Ce am realizat şi ce am câştigat de-a lungul timpului dacă am ajuns să ne temem să ieşim pe stradă, să mergem în locuri publice, să ne fie frică să nu murim împuşcaţi sau bombardaţi?

Ceea ce s-a întâmplat este evident! Execuţie în stil mafiot! Cu repetiţie, în acelaşi oraş.

Întotdeauna în istorie relaţiile între diferitele culturi, religii, societăţi au fost construite din punţi fragile. Este simplu ca un grup rău intenţionat să facă un gest precum cel făcut ca certitudinile unor needucaţi să prindă contur. Trebuie înţeles că religia nu are a face cu fapte ce ţin de crimă! Nu se poate numi musulman, creştin, catolic, protestant un criminal!

Sper ca oamenii în general să facă diferenţa între Islam în cazul de faţă şi aceşti criminali. Faptul că anumite grupări omoară în numele unei religii nu reprezintă decât motivele penibile ale unor idioţi. În istorie există o sumedenie de exemple care ne arată că s-au dus războaie în numele religiei, s-a omorât în numele religiei. Sper ca aceste exemple să nu fie în zadar.

Libertate! Pentru acest cuvânt au murit milioane de oameni de-a lungul timpului. Parisul a fost centrul libertăţii în cele mai grele perioade. Aici au apărut ideile, iluminismul, speranţele omenirii, egalitatea, lumina pentru majoritatea statelor lumii, în perioadele de tranziţie către libertate. Ce este, ce reprezintă şi până unde poate fi înţeleasă libertatea? Desigur că în secolul XXI în Europa oamenii sunt şi trebuie să fie liberi, să spună ce gândesc, să nu simtă nicio teamă indiferent de ceea ce spun, dar în acelaşi timp ar trebui să existe o minimă educaţie, să nu transforme libertatea în bădărănism.

Sper ca forţele decidente să conştientizeze eforturile generaţiilor anterioare care au luptat pentru multiculturalism, pentru dialog, pentru libertate, pentru utopia numită egalitate şi să gestioneze cu calm izbucnirile răzleţe ce se vor aprinde de acum. Este uşor de aprins focul nemulţumirilor antisociale, inter-religioase.

În acelaşi timp poate conştientizăm că fiecare dintre noi aparţinem unei anumite părţi a lumii definită printr-o anumită cultură. Este dreptul fiecărui individ să adere şi să-şi asume o anumită cultură, religie, însă în acelaşi timp este primordial ca minoritatea să rămână minoritate şi să respecte mediul, cultura, legea şi religia majorităţii care o tolerează şi îi oferă garanţii.

Cred că ar trebui căutat motivul apariţiei acestor criminali. Şi stopat! Iar eradicarea acestor fanatici nu se poate face decât prin anihilare şi control. Educaţia este singurul mod prin care aceşti manipulaţi pot deveni ne-manipulabili. Este drept, generaţiile noi. Cele care au deprins certitudini, ar trebui izolate.