Sobri, dar nu defetişti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Înainte ca liderii din ţările UE, mai puţin din Marea Britanie, să se aşeze la aceeaşi masă, la Bratislava, pentru a vedea ce-i de făcut după Brexit, totul părea haotic.

Merkel zicea că Europa are nevoie de mai multe joburi şi de cooperare în domeniul securităţii. Hollande a reluat vechiul proiect al unei armate comune. Ţările din grupul de la Vişegrad cereau comisarilor de Bruxelles să abandoneze o parte din putere, lăsând mai mult loc de acţiune pentru guvernele naţionale, în particular în dosare precum migraţia. Şefii executivelor din sudul Europei – mai toate de stânga – s-au reunit şi ele, la iniţiativa lui Ţipras, iar solicitările lor păreau să reunească ambiţia unei Europe sociale şi preocuparea pentru fluxul de străini sosiţi pe pământul Vechiului continent. Oficiali din Flandra au propus, la rândul lor, revigorarea unei Europe a Nordului, care să cuprindă Beneluxul, ţările scandinave, Danemarca şi Germania.

Deşi, în vremea din urmă, am văzut renăscând solidarităţi regionale, mai toată lumea a cerut unitate. N-au lipsit nici tensiunile. De pildă, italienii şi grecii au constatat că, la un an după ce toţi cei 28 de lideri europeni s-au pus de acord să redistribuie 160 de mii de imigranţi, doar 1000 au plecat din cele două ţări din Sud către alte zări. Unele guverne au refuzat să preia fie şi un singur oropsit. Iritat de o asemenea rezistenţă, ministrul luxemburghez de Externe a declarat că Ungaria ar trebui suspendată sau chiar exclusă din UE, fiindcă, în loc de solidaritate, oferă garduri de sârmă. Premierul Orban n-a răspuns direct, ci prin ministrul de Externe, care a zis că omologul său din Luxemburg „nu poate fi luat în seamă”, întrucât e „arogant şi frustrat”.

Un „pom de Crăciun” – aşa se anunţa a fi concluzia pe care urma s-o prezinte preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, după întâlnirea de la Bratislava. În mare, profeţia s-a împlinit. Cei 27 au reuşit să facă un plan de acţiune care cuprinde cinci obiective, dintre cele mai diverse: (1) revenirea la funcţionarea spaţiului Schengen, printr-un control riguros al frontierelor externe, pentru a împiedica orice flux de migraţie necontrolată, precum cel de anul trecut; (2) sprijin pentru statele membre în lupta cu terorismul; (3) sporirea cooperării în materie de apărare şi securitate, în particular prin punerea în aplicare a declaraţiei adoptate la ultimul summit NATO de la Varşovia; (4) extinderea Fondului European pentru Investiţii Strategice, care ar putea diminua şomajul în rândul tinerilor; (5) îmbunătăţirea comunicării dintre statele membre şi instituţiile europene.

„Suntem sobri, dar nu defetişti”, a rezumat Tusk atmosfera discuţiilor. Urmează ca, până în primăvară, când se vor împlini şase decenii de la semnarea Tratatului de la Roma, obiectivele enumerate să capete mai multă concreteţe.

Două vorbe despre poziţionarea României. Înainte de reuniunea de la Bratislava, Klaus Iohannis a participat la o discuţie în patru, alături de Merkel şi premierii belgian şi luxemburghez, a avut un schimb de păreri tête-à-tête cu Fr. Hollande şi o discuţie prin telefon cu Donald Tusk. La încheierea reuniunii de la Bratislava, preşedintele român a reiterat ambiţia Bucureştiului de a fi acceptat în Schengen, a exprimat dubii referitoare la o aderare rapidă la euro, dar a încurajat conceperea Uniunii Europene ca o „reuşită”, nu ca „un bolnav cronic”.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite