Un nou conducător la Vatican. Unele consecinţe geopolitice

Papa Francisc I  FOTO Reuters

După cum se vede, ziua de 13 martie a anului 2013 a adus un nou conducător la Vatican, după vechile canoane, care spun să nu credem în prea multe pariuri, ci să ne încredem în capacitatea celor din conclav - şi mai ales din jurul acestuia - de a decela cumva anumite tendinţe, care, în final, sunt bine cosmetizate şi prezentate sub numele „intervenţia Sfântului Duh”.

Este adevărat că Dumnezeu este prezent acolo, dar nu putem realiza acea identitate între ceea ce ar vrea oamenii şi ceea ce vrea El - suntem mereu doar ceea ce Dumnezeu vrea să fim, dacă respectăm preceptele sale. Evident, există şi partea urâtă a lumii, care mereu încearcă să prabuşească în abis creaţia divinităţii - şi uneori reuşeşte.

Textul nostru nu se doreşte să fie o discuţie despre temele religioase, deoarece despre ele se vorbeşte şi se va vorbi - de altfel, este uşor să scrii un text rapid pornind de la aceste mari probleme pe care biserica catolică le are. Ne vom rezuma la o scurtă analiză asupra consecinţelor geopolitice ale acestei alegeri, deoarece ele sunt mai largi şi merită atenţia noastră.

În primul rând, avem un italian de etnie, care şi-a petrecut marea parte a vieţii în Argentina. De aici, o idee evidentă - a venit din nou momentul spaţiului latinităţii să îşi desfăşoare potenţialul la nivel global. Trebuie să coroborăm aceasta cu faptul că din acest moment, cu excepţia Franţei, conducătorul de la Vatican devine cel mai important lider politic catolic din lumea latină, toţi aceştia urmând a se raporta în primul rând la noul părinte spiritual al catolicilor.

De aceea, situaţia devine mult mai complicată în America Latină, unde liderii politici ce sunt în funcţie - sau cei care vor apărea - vor trebui să ţină cont de poziţiile exprimate de la Vatican, atât în mod direct, cât şi prin intermediul diplomaţiei acestuit stat. În plus, exemplul de cumpătare dat de noul conducător nu va fi pe placul liderilor politici din zonă, cum nu va fi nici pentru o bună parte din prelaţii ce activează în state dezvoltate economic, deoarece acum se va vedea mai bine disproporţia dintre ceea ce au ei şi ceea ce avea - şi folosea - noul părinte spiritual.

De aceea, în America Latină va trebui să ne aşteptăm la comparaţii făcute de populaţie între liderii zonali şi marele lider mondial, precum şi la un nou stil de a face politică, cheltuielile sociale urmând să aibă în zonă o creştere sigură - nu neapărat foarte rapidă, dar sesizabilă. În lipsa urmării acestei direcţii, va fi de ajuns o critică de la balconul roman şi soarta preşedinţilor Americii Latine va fi pecetluită.

Primul test unde vom vedea influenţa Vaticanului va fi la alegerile prezidenţiale din Venezuela, unde este posibilă o implicare a numelui noului suveran roman, văzut ca un exemplu de urmat. În timp, însă, Venezuela va fi folosită foarte bine de diplomaţia vaticană pentru o mai bună relaţie cu Havana, dar şi pentru a realiza o mai clară delimitare între stânga politică şi activitatea socială a bisericii, în temeiul faptului că la Caracas nu va mai apărea multă vreme un lider cu anvergura lui Chavez.

Totuşi, în sarcina sa se va include şi situaţia din insulele Falkland / Malvine. Diplomaţia vaticană va avea acum - în temeiul vechii probleme faţă de anglicanism - un nou subiect de atac, deoarece fiul Argentinei este conducătorul a peste un miliard de persoane, ceea ce nu este o veste bună la Londra. Să nu ne iluzionăm, în politică nimic nu se uită, nimic nu se iartă, iar bisericile - având toate pretenţia de a fi eterne - îşi fac planuri de acţiune pentru zeci de ani în mod frecvent, beneficiind şi de o stabilitate la nivel de vârf, ceea ce nici o altă instituţie omenească nu are.

Însă este evident faptul că un argentinian la Vatican, pare a fi un mare folos pentru orice guvern de la Buenos Aires, similar poziţiei Varşoviei din 1990 până în 2005. Aceasta mai înseamnă, pe plan zonal, că Brazilia nu este totuşi cea mai importantă voce a zonei, că unele din pretenţiile sale trebuie reduse şi că, cel mai probabil, va fi nevoie de o împărţire a sferelor de influenţă în zonă. Dar, tot similar poziţiei pe care o avea Jaruzelski în Polonia comunistă, toţi oamenii politici din Argentina sunt acum dependenţi de imaginea noului episcop al Romei.

Victoria sa nu va fi însă privită pozitiv în alte state, deoarece anumite poziţii sunt ireconciliabile - laicii vin astăzi cu argumente care nu se susţin uneori sau nu sunt încă validate de istorie - după cum precizam mai sus, bisericile operează pe alte repere temporale, şi ar fi o imensă eroare să le judecăm după aceeaşi schemă aplicabilă statelor.

Însă noul conducător de la Vatican mai are o calitate - este iezuit, primul care a ajuns în această poziţie. Acest ordin - Compania lui Iisus este vestit prin educaţia elevată pe care o oferă membrilor săi, dar şi prin calităţiele extraordinare de diplomaţi, tocmai sensul peiorativ al cuvântului fiind o aplicare vulgarizată a percepţiei pe care au lăsat-o în istorie. Sunt consideraţi a fi astăzi foarte apropiaţi de Opus Dei, prelatură personală a papei, cu o influenţă majoră în multe din problemele curente ale catolicismului.

Numele pe care şi l-a ales nu este doar o referinţă la sfîntul Francisc din Asissi - cel ce vorbea cu animalele - ci la un călugăr iezuit ce a propovăduit Evanghelia în China şi Japonia. Nu cred că un iezuit la Vatican este foarte apreciat la Beijing, deoarece politica statului chinez faţă de catolicii din propria ţară a venit în ultimii ani în coliziune directă cu politica vaticană. Este previzibil că în contextul global actual vechea Companie a lui Iisus va lua din nou cu mai multă fermitate calea ce duce spre adâncurile teritoriului chinez.

Pe continentul european, un latin va fi apreciat mai mult în peninsula Iberică, în ambele state, în Italia şi într-o anumită măsură, în Polonia. Este prima dată după 35 de ani când la conducerea catolicilor nu este un ne-italian - deci, ne-latin - iar aceasta va fi mai puţin apreciat în unele ţări europene cu spirit mai pragmatic.

Totuşi, diplomaţia vaticană va avea de jucat o partidă şi în fostul spaţiu sovietic, unde poziţia catolicilor nu este cea dorită de aceştia. Va fi important de urmărit poziţia noului lider al catolicilor relativ la Moldova, deoarece până acum ea a fost în grija Ungariei şi Poloniei, iar rezultatele obţinute de acestea nu au fost mulţumitoare.

În spaţiul musulman însă, poziţia creştinilor se înrăutăţeşte din ce în ce mai mult, iar acolo diplomaţia nu are întotdeauna şanse de reuşită, deoarece în această zonă a geopoliticii strada şi predica de la moschee, după serviciul religios de vineri, a dus de multe ori la tensiuni grave, soldate cu mulţi morţi, răniţi, lideri politici înlocuiţi ş.a.

De aceea, va fi o misiune dificilă pe care noul conducător al catolicilor o va avea în acest areal geopolitic. Este dificil de estimat câte îmbunătăţiri va putea să aducă, deoarece situaţia volatilă din regiune în ultimii ani, coroborat cu absenţa unor politici eficace de dezvoltare a accentuat sărăcia şi a crescut instabilitatea politică şi socială.

Un mandat greu, într-o lume care pare că şi-a pierdut busola, deşi acum, mai mult ca oricând, sunt atâtea posibilităţi să îţi împlineşti vocaţia. Îi dorim cu toţii succes noului conducător de la Vatican, gândindu-ne totuşi că, deşi mulţi au fost chemaţi (undeva, oriunde, oricând), puţini, foarte puţini au fost aleşi / ajuns. Şi, când nu se cunoaşte destinaţia - sau este prea mare confuzia asupra drumului de urmat către ea - urmarea este doar pierderea şi a ceea ce mai există.