Urmează o nouă „to do list“?

FOTO Mediafax/Bogdan Baraghin

Domnul Teodor Meleşcanu anunţă că va fi prezent, luni la Bruxelles, pentru o discuţie „cu cărţile pe faţă” cu cei de la Comisia Europeană, urmat fiind, a doua zi, de doamna ministru Birchall şi „posibil de alţi miniştri”.

„Acest impact real va fi discutat, începând de luni, la nivelul Bruxelles-ului, la Uniunea Europeană şi cu toţi cei care vor dori să discute, de la domnul Timmermans la domnul Juncker, la doamna Mogherini, la cine vreţi dumneavoastră. O să fie... o să fiu şi eu luni, o să fiu la Bruxelles, marţi o să fie doamna Birchall, probabil că o să vină şi alţi miniştri, tocmai pentru a avea aceste discuţii cu cărţile pe masă. În momentul în care se va ajunge la o concluzie cu colegii din Uniunea Europeană, atunci putem şi noi, într-adevăr, să vedem care este impactul, pozitiv sau negativ”.

Am destul de puţine dubii asupra modului în care au fost şi mai sunt încă receptate evenimentele de la Bucureşti.

Singura întrebare este dacă autorităţile noastre vor primi şi de data asta o „to do list”, formală, cu cerinţele imediate şi indiscutabile ale Comisiei Europene. Ca parte integrantă a noului mecanism european pentru apărarea statului de drept.

Tehnic, cei de la Bruxelles pot face asta deoarece Comisia Europeană este „Gardianul Tratatelor” şi are misiunea explicită de a veghea la transpunerea acestora, precum şi la respectarea angajamentelor luate de Statele Membre în momentul aderării. Se poate autosesiza în cazul în care observă abateri sau i se cere oficial acest lucru. În cazul nostru, avem ambele variante activate.

În primul rând, avem declaraţia comună semnată de Jean-Claude Juncker, Preşedintele comisiei Europene şi de Frans Timmermans, prim-vicepreşedintele acestei instituţii, în care se spunea că :

„Lupta împotriva corupţiei trebuie să avanseze, nu să fie subminată. Urmărim cu foarte mare îngrijorare evoluţiile recente din România.

Ireversibilitatea progreselor realizate în lupta împotriva corupţiei este esenţială pentru a permite Comisiei Europene să ia în considerare eliminarea treptată a monitorizării României în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare (MCV).

Raportul Comisiei privind Mecanismului de cooperare şi de verificare (MCV) publicat saptamâna trecută, a salutat bilanţul pozitiv realizat de către procurorii şi judecătorii din România în abordarea corupţiei la nivel înalt. Totodată a precizat că orice alte măsuri care subminează acest progres, sau au ca efect slăbirea sau restrângerea domeniul de aplicare al corupţiei ca infracţiune va avea impact asupra evaluărilor viitoare.

In acest context Comisia Europeană atrage atenţia asupra posibilelor regrese şi va examina în detaliu ordonanţele de urgenţă privind Codul penal şi Legea cu privire la graţieri”.

Au urmat, în ordine, luări de poziţii extrem de dure şi critice provenind de la PPE, apoi dezbaterea din Parlamentul European, apoi scrisoarea celor şase ambasadori din România (SUA, Franţa, Germania, Olanda, Belgia şi Canada), primită imediat cu foarte mare îngrijorare atât de cei de la Bruxelles cât şi de cancelariile din Statele Membre.

„Noi, partenerii şi aliaţii internaţionali ai României ne exprimăm profunda îngrijorare cu privire la acţiunile Guvernului României din noaptea de 31 ianuarie 2017, care au subminat progresele înregistrate în ultimii zece ani de România în privinţa statului de drept şi în lupta împotriva corupţiei. Acest act, ce contravine înţelepciunii colective a întregii comunităţi judiciare şi a statului de drept, unor elemente credibile ale societăţii civile şi îngrijorării demonstrate de cetăţenii români în ultimele două săptămâni, nu poate decât să submineze reputaţia României în rândul comunităţii internaţionale şi riscă să afecteze parteneriatele bazate pe valori comune, inerente principiilor conducătoare ale UE şi NATO. Sperăm că Guvernul României va inversa acest curs care nu este util. Deşi ocazional sunt necesare amendamente la legi şi proceduri existente, aceste schimbări trebuie să se facă doar printr-un proces de consultare amplă şi credibilă cu toţi actorii.

De aceea, statele membre UE care au susţinut această declaraţie atrag atenţia şi asupra recentului raport MCV al Comisiei Europene. Acest raport stabileşte condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a evita o reevaluare a progreselor înregistrate în lupta împotriva corupţiei. Raportul a identificat un număr limitat de recomandări esenţiale a căror îndeplinire ar duce la închiderea provizorie a obiectivelor individuale de referinţă şi la încheierea procesului MCV. Statele membre UE care au susţinut această declaraţie speră că România va acţiona într-un mod care va permite Consiliului UE să ia măsuri în această direcţie.”

În fine, într-o scrisoare adresată lui Jean-Claude Juncker, Gunther Kirchbaum, preşedintele Comisiei pentru afaceri europene din Bundestag, i-a solicitat convocarea de urgenţă a premierului României la Bruxelles.

„Preşedintele Comisiei ar trebui să îl convoace de urgenţă pe premierul român la Bruxelles şi să-i solicite retragerea de îndată a măsurile propuse. În cazul În care guvernul român refuză să răspundă la acest apel, va trebui aleasă altă cale. Comisia ar trebui să iniţieze în această situaţie o procedură conform noului mecanism pentru asigurarea statului de drept. În cazul în care guvernul nu cedează, România riscă pierderea drepturilor de vot la nivel european.”

Cred că ne aflăm exact în acest moment. Comisia Europeană poate face într-adevăr apel la un cadru existent de discuţii şi consultări, special creat pentru a nu se intra direct în procesul de sancţiuni, cele prevăzute în art. 7 al Tratatului. Acest cadru este Mecanismul european pentru salvgardarea statului de drept.

Adoptat pe 11 martie 2014, el poate fi activat „în caz de degradare sistematică care aduce atingere integrităţii, stabilităţii şi funcţionării instituţiilor şi mecanismelor stabilite la nivel naţional pentru a garanta statul de drept”. În acest sens, Comisia Europeană poate demara o procedură denumită pre-articolul 7, angajând un dialog cu Statul Membru care prezintă probleme. Dialogul cuprinde 3 etape:

• Evaluarea Comisiei: în prima etapă, Comisia adună şi examinează toate informaţiile utile şi apreciază dacă există indicaţii clare asupra existenţei unei ameninţări sistemice la adresa statului de drept. În cazul în care Comisia ajunge la concluzia că există într-adevăr o asemenea situaţie, începe un dialog cu Statul Membru respectiv, transmiţându-i estimarea sa privind situaţia, avertisment în care se enunţă motivele de îngrijorare. Aceasta dă Statului Membru posibilitatea de a răspunde.
• Recomandarea Comisiei. Dacă problema nu a fost rezolvată în mod satisfăcător, într-o a doua etapă Comisia va adresa Statului Membru „Recomandare privind statul de drept”, indicând o perioadă clară de timp precum şi obligaţia de a informa Comisia. Documentul cuprinzând recomandarea Comisiei va fi făcut public.
• Urmărirea recomandării Comisiei. În a treia etapă, Comisia va controla modul în care Statul Membru a urmat recomandarea făcută. Dacă nu se constată o aplicare a recomandării în perioada de timp indicată, Comisia poate să recurgă la unul dintre mecanismele prevăzute în art. 7 din Tratat.

Atenţie, deci, la faptul că acest mecanism doreşte să prevină o escaladare iremediabilă a situaţiei, adică în ceea ce s-ar putea defini drept „risc clar de violare gravă” a principiilor de funcţionare a statului de drept. Cred că absolut toată lumea ar trebui să aibă acum interesul convergent de a rămâne doar la acest stadiu premergător invocării art. 7 şi declanşării procedurilor de sancţionare.

Să sperăm că se poate şi că jocurile nu se vor inflama în continuare, în defavoarea intereselor fundamentale comune, ale UE şi ale României totodată.