VIDEO Atenţie, vin sirienii!

ONU confirma în luna iunie că, anul trecut, 60 de milioane de refugiaţi plecau în pribegie în căutarea unei vieţi normale. Poveştile dramatice trăite de refugiaţii scăpaţi din ororile războaielor sectariene din Orientul Mijlociu au împărţit europenii în două tabere, pro şi contra. Ştiţi ce înseamnă 60 de milioane? Cam cât este toată populaţia Italiei...

Acest exod de proporţii biblice ne-a atras atenţia prima dată în 2013. O barcă plină de refugiaţi ce a străbătut Marea Mediterană s-a scufundat în largul coastei italiene, lângă insula Lampedusa. Zeci de oameni sărmani fugiţi din Libia pierzându-şi vieţile. Au urmat, apoi, alte tragedii.

Pentru aceşti bieţi nefericiţi, Europa este Tărâmul Făgăduinţei. Pentru noi, europenii verzi, sadea, refugiaţii nu înseamnă decât statistică. Liniştea noastră ne este perturbată de aceşti oameni în plus. Dar ei găsesc aici ceea ce în Siria sau Afghanistan nu ar fi avut niciodată: protecţie socială, perspective, locuri de muncă şi libertate. Ceva ce pentru noi, europenii, înseamnă un dat divin pentru că am uitat cum este să fugim din calea morţii. De la cel mai sângeros conflict armat au trecut 60 de ani iar Europa s-a schimbat fundamental.

Citind tot ceea ce se dezbate pe reţelele de socializare şi în presă, am identificat o serie de întrebări pe tema refugiaţilor la care voi încerca să dau câteva răspunsuri. 

Care este diferenţa dintre refugiaţi şi emigranţi?

Refugiaţii sunt acele persoane care sunt nevoite să trăiască în afara ţării de origine din cauza temerii fundamentate că ar putea fi persecutate din motive rasiale, religioase, etnice sau pentru că aparţin unui grup sau împărtăşesc o opinie politică.

Emigranţii îşi pot părăsi ţara natală, decizia lor având la bază multe alte motive care nu au legătură cu persecuţia. Un emigrant se bucură de protejarea drepturilor sale din partea guvernului ţării de origine.

Ce este Convenţia de la Geneva? Dar Acordul de la Dublin? În baza cărei legislaţii internaţionale sunt acceptaţi refugiaţii în Europa?

La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, comunitatea internaţională a adoptat o serie de prevederi, legi şi convenţii pentru a le asigura refugiaţilor un tratament adecvat în scopul protejării drepturilor fundamentale. La Geneva, în 1951, a fost adoptată Convenţia privind Statutul Refugiaţilor care a fost amendată, mai târziu, prin Protocolul din 1967. Această Convenţie are ca fundament articolul 14 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Oricine are dreptul de a depune cerere de azil şi de a se bucura de drepturile conferite în orice ţară, pentru a scăpa de persecuţie

Iniţial, Convenţia se limita la protejarea refugiaţilor europeni dar Protocolul din '67 a extins scopul Convenţiei, privindu-i de data aceasta pe refugiaţii din toate colţurile lumii.

Regulamentul Dublin, ratificat în 2003, stabileşte că un singur stat membru al UE este responsabil de examinarea unei cereri de azil. Mai exact, responsabil este primul stat din UE pe al cărui teritoriu a ajuns refugiatul. Germania a încetat, însă, să-i mai trimită pe refugiaţii sirieni spre punctul de intrare în UE, suspendând aplicarea Regulamentului Dublin.

De ce refugiaţii au nevoie de protecţie?

Statele sunt responsabile cu protejarea drepturilor fundamentale ale omului. Atunci cand nu pot sau nu vor sa faca acest lucru, de multe ori din motive politice sau bazate pe discriminare (religioasa, etnica etc), cetăţenii acelor state nu mai sunt protejaţi de guvern aşa că în ajutorul lor sare comunitatea internaţională.

"Germany!", "Germany!" Imigranţii sirieni se îmbarcă spre Austria şi Germania în Gara Keleti din Budapesta

De ce refugiaţii musulmani nu rămân în Turcia şi vor să vină în ţări precum Germania şi Norvegia?

Siria, Irak şi Afghanistan sunt cele trei puncte roşii ale conflictului sectarian de pe harta Orientului Mijlociu. Acolo, aproape că nu mai este piatră pe piatră. Cel mai mare număr dintre cei refugiaţi este cel al sirienilor. Din cei patru milioane de sirieni plecaţi în pribegie, 1.9 milioane au ales să se stabilească în Turcia. Restul a ales să plece în Egipt sau în Iordania. Alte 8 milioane de sirieni sunt strămutaţi în interiorul acestui stat eşuat. De regulă, refugiaţii aleg ca destinaţie ţările vecine urmând ca, după terminarea conflictului, să se reîntoarcă în locurile natale.

Numai că războiul din Siria ţine, deja, de cinci ani. Aceşti oameni nu mai trăiesc cu speranţa că, într-o bună zi, pacea va domni pentru totdeauna în acest ţinut care, acum, cu greu mai poate fi numit stat. ISIS decapitează pe bandă rulantă, armata lui Assad se luptă cu rebelii iar avioanele americane si cele ale Turciei se folosesc de bazele NATO pentru a lansa atacuri aeriene împotriva Statului Islamic. În plus, turcii au de împărţit unele socoteli mai vechi şi cu kurzii.
 

Dar de ce nu rămân în Turcia?

Ţinând cont că pe teritoriul Turciei sunt 1.9 milioane de refugiaţi sirieni, turcii pur şi simplu nu mai pot face faţă. În al doilea rând, Turcia a semnat Convenţia de la Geneva din 1951 cu o serie de rezerve. Turcia nu le oferă azilanţilor nimic în afara unui refugiu. Aici, refugiaţii nu au posibilitatea de a se integra în societate. Nu au acces la piaţa muncii sau la protecţie socială aşa că, pentru ei, Turcia va fi un loc de tranzit spre Europa. Aici, drepturile omului sunt respectate. 

Bine, bine, dar de ce refugiaţii vor să se ducă tocmai în Germania?

Centrele de cazare ale refugiaţilor din Italia şi Grecia sunt supra aglomerate. În plus, Germania, Franţa, Belgia, Olanda şi tările nordice sunt recunoscute fie pentru programele generoase în domeniul asistenţei sociale fie pentru rata scăzută a şomajului.

În plus, este aproape imposibil ca refugiaţii să nu aibă vreo rudă îndepărtată stabilită deja în aceste ţări. Odată ajunşi aici, refugiaţii vor încerca să îşi reîntregească familia printr-o serie de proceduri legale.

Germania tocmai a renunţat să mai aplice Regulamentul Dublin. În mod normal, autorităţile germane ar fi trebuit să-i trimită pe solicitanţii de azil în ţările unde au ajuns pentru prima dată în Uniunea Europeană. Odată ce acest Regulament este suspendat, Germania se aşteaptă să primească peste 800,000 de refugiaţi sirieni numai în acest an!

Ce drepturi au refugiaţii cărora li se aprobă cererea de azil?

În baza Convenţiei din 1951, refugiaţii se bucură de dreptul de a nu fi expulzaţi decât în anumite circumstanţe, nu vor fi condamnaţi pentru că au intrat ilegal pe teritoriul respectivei ţări, au drept de muncă şi la a beneficia de educaţie şi de asistenţă socială. Practic se bucură ce aceleaşi drepturi ca oricare alt cetăţean al Uniunii Europene!

Pot să fie trimişi înapoi refugiaţii cărora li s-a refuzat dreptul la azil?

Conform Convenţiei de la Geneva, niciun stat care a semnat acest act nu are dreptul să-i trimită pe refugiaţi pe un teritoriu unde vieţile lor sau libertăţile sunt ameninţate. Dacă cererea de azil este refuzată, acest refuz trebuie să fie foarte bine fundamentat. Refugiatul are la dispoziţie o serie de căi atac iar cererea sa poate fi analizată de instanţă. În plus, statutul său se poate schimba din refugiat în emigrant.

Schema de relocare a emigranţilor pe care Comisia Europeană doreşte să o impună nu încalcă actualul cadru legislativ?

La insistenţele Italiei, Comisia Europeană a propus la finele lunii mai un mecanism de relocare a refugiaţilor. Această schemă s-ar aplica, în mod special, celor veniţi din Siria. Spre exemplu, România ar urma să primească în jur de 2000 de refugiaţi.

Numai că, deocamdată, nimeni nu ştie cum se va putea pune în practică această redistribuire. Nimeni nu poate fi forţat ca, împotriva voinţei lui, să fie relocat în altă ţară.