Vilnius, o oportunitate nu o piedică de netrecut pentru Europa

Pentru România, deciziile Kievului sunt semnificative. Ucraina este cel mai mare vecin al nostru.

Pe 27 noiembrie, şefii de state şi guverne se vor întâlni la Vilnius pentru a decide asupra viitorului relaţiei UE cu statele din Parteneriatul Estic. Dacă toate condiţiile vor fi întrunite, Republica Moldova, Ucraina şi Georgia vor semna Acordurile de asociere la UE, vor stabili Acorduri de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător, dar şi acorduri de liberă circulaţie în Europa.

De la Summitul NATO din 2008 de la Bucureşti, nu a mai existat o astfel de şansă ca visul unei Europe întregite, libere şi paşnice să devină realitate. Din raţiuni practice şi politice, din toate părţile, au fost create aşteptări uriaşe.

Riscul dezamăgirii este proporţional cu miza deciziilor părţilor. Atât pentru UE 28 cât şi pentru ţările Parteneriatului Estic şi vecinii lor, s-a creat sentimentul unui moment totul sau nimic. Vilnius este important, dar este, totodată, doar o etapă.

Atât UE, cât şi ţările din regiune mai au foarte multe de făcut indiferent de rezultatul imediat al Summitului. Un succes, legat de semnarea pentru Ucraina şi iniţierea pentru Moldova a tratatelor de asociere este semnificativ. Pentru UE poate să marcheze momentul întoarcerii la o abordare strategică, coerentă şi unitară a rolului său de putere globală şi de actor semnificativ cu responsabilităţi în consecinţă.

Rămâne de văzut şi dacă Rusia va înţelege că nu presiunea, intimidarea şi şantajul economic la adresa celor trei state, ci cooperarea cu UE şi în relaţia cu fostele republici ale imperiului sovietic reprezintă o şansă pentru dezvoltarea Rusiei. Aceasta poate să aibă loc doar împreună, şi nu împotriva Vestului. Ieşirea din mentalitatea unui joc de ”suma nula” nu pare, însă, iminentă. Cu atât mai mult UE şi ţările PE trebuie să acţioneze cu maturitate şi calm.

Războiul Rece a şlefuit gândirea strategică a multora dintre decidenţii de azi de la Moscova. În contrapartidă, Vilnius poate reprezenta momentul zero al unei noi abordări.

Dincolo de iluzia unei Uniuni Eurasiatice, o nouă relaţie între Rusia şi UE este posibilă.

Aceasta înseamnă un "vast spaţiu de colaborare între Los Angeles şi Vladivostok şi nu doar de la Los Angeles la Doneţk", cum inspirat spunea Victoria Neuland, vorbind de o "adevarată Renaştere transatlantică".

În ceea ce priveşte relaţia cu Ucraina,  în mod special, aceste ultime zile sunt cruciale. Condiţiile solicitate de UE, în mod deosebit cea legată de eliberarea pentru control medical a Iuliei Timoshenko, trebuie aprobate de Rada Supremă. Ea acoperă o cerere fundamentală, importantă pentru statul de drept şi guvernanţa în Ucraina: o justiţie independentă. Preşedintele Ianukovici are un rol decisiv în găsirea unei poziţii în interesul naţional al Ucrainei care impune o relaţie apropiată cu Europa, dar nu ostilă cu Moscova.

Pentru România, deciziile Kievului sunt semnificative. Ucraina este cel mai mare vecin al nostru. În pofida asperităţilor din relaţia bilaterală, potenţialul de cooperare este important. O atmosferă cordială şi europeană între Bucureşti şi Kiev este şi în interesul Moldovei de ambele părţi ale Prutului. Pentru comunitatea românească din Bucovina şi sudul Basarabiei e şansa unei normalizări de durată.

O piaţă de 45 de milioane de oameni, rute de comerţ, infrastructuri de transport şi comunicaţii este o miză importantă pentru România, nu doar pentru UE.

Exploatarea resurselor celor două ţări din platoul Mării Negre cu aceeaşi firmă americană - Exxon Mobil şi, mai ales, părăsirea ipostazei de ţară de prima linie între Est şi Vest pe care o ocupă azi România, iată tot atâtea argumente pentru o relansare spectaculoasă a relaţiei cu Ucraina. Un summit de success la Vilnius ne apropie de această oportunitate. 

Pentru Republica Moldova, Vilnius reprezintă un moment istoric. Peste 100.000 de patrioţi moldoveni au manifestat la Chişinău în favoarea destinului european al ţării. Cu Ucraina şi Republica Moldova în logica europeană, şi soluţionarea conflictului transnistrean devine posibilă. Visul nostru istoric de a ne regăsi împreună în Europa, români, dar şi ucrainieni, ruşi, sau găgăuzi din R. Moldova, este mai aproape de realitate decât oricând.

Şi pentru Georgia, vecinul nostru nemijlocit de peste Marea Neagră, Vilnius este un moment capital. În încleştarea epică pentru controlul acestei ţări-cheie în zona Mării Negre şi a Caucazului de Sud, atât UE, cât şi liderii georgieni au oportunitatea unei ieşiri din clişeul istoriei.

Cu cele trei state vecine mai aproape de Europa, România va deveni şi mai pregnant o Punte între Est şi Vest, un stat-pivot pe Noul Drum al Mătăsii. Rolul de punte e net preferabil celui de simplu membru la periferia geografică a Europei, slab irigată cu capital, infrastucturi şi tehnologie.

Cu o decizie favorabilă la Vilnius, geografia politică a Europei va glisa şi mai mult către Est. România va deveni automat "mai centrală" în construcţia europeană şi euroatlantică, căpătând mai multă profunzime strategică la graniţa noastră de răsărit. Economic, politic şi strategic, România are aproape la fel de mult de câştigat pe cât au protagoniştii summitului de la Vilnius.

Este la fel de important de spus că, în cazul în care Ucraina nu reuşeşte să îndeplinească în zilele următoare condiţiile imperative solicitate de Bruxelles, România, ca şi Polonia, trebuie să continue să acţioneze inteligent şi perseverent pentru ancorarea Ucrainei în Europa. Vilnius trebuie gestionat ca o oportunitate, nu ca o piedică de netrecut pentru Europa şi ţările Parteneriatului Estic.

Dacă summitul reuşeşte în integralitate, pe bună dreptate, Vilnius devine, măcar pentru câteva zile, noua capitală a Europei reîntregite.