2017: probleme economice pentru China şi Federaţia Rusă

Va fi, acest 2017 care urmează, un an extrem de complicat în materie de decizii economice cu consecinţe politice geo-strategice. Vor fi multe asemenea decizii în perspectivă imediată şi fiecare dintre ele poate antrena reacţii care depăşesc cu mult, prin semnificaţie şi efecte directe şi indirecte, raţionamentele stricte legate de schimburile economice.

Rusia

În cazul Federaţiei Ruse, discuţiile de la Bruxelles şi mesajele primite sub rezerva anonimatului de la înalţi oficiali din diferite State Membre, dar şi din structurile comunitare, anunţă la Bruxelles că vor fi prelungite sancţiunile economice ale UE. Poziţia europeană a fost deja prefigurată de decizile luate nu cu mult în urmă la Berlin, în cadrul unei reuniuni la nivel înalt între liderii Germaniei, Franţei, Marii Britaniei, Italiei, Spaniei şi SUA. Despre aceasta am vorbit în detaliu la timpul cuvenit, întrebarea de acum fiind dacă, în urma schimbării ce urmează să se producă la Casa Albă, a demisiei lui Renzi şi apropierii proceselor electorale din Franţa şi Germania, există o posibilitate reală de a vedea o poziţie europeană nouă, poate mai flexibilă şi gata de intrare în dialog, aşa cum solicită de mai mult timp Moscova.

Nu, am auzit în aceste zile în discuţii neoficiale în capitala europeană. Nu deoarece - şi aceasta este poziţia comună a NATO şi UE- Moscova trebuie să înţeleagă faptul că nu poate exista „bussines as usual” dacă nu vor fi aplicate integral TOATE prevederile Acordurilor de la Minsk, mesajul reiterat în forţă fiind că, în niciun caz, sub nicio formă, nu va fi recunoscută vreodată anexarea ilegală a Crimeei.

Pentru Federaţia Rusă, asta reprezintă o continuare a unei situaţii economic împovărătoare şi, totodată, a unei poziţionări delicate a ţări în relaţile internaţionale, acolo unde a început deja să simtă, practic, efectele unei izolări diplomatice (motivată de conjugarea acuzaţilor privind acţiunile din Ucraina şi cele din Siria). Cel puţin în acest moment, sancţiunile împotriva Rusiei sunt impuse de un grup de 37 de ţări care reprezintă 60% din PIB-ul mondial. Asta în condiţile în care datoria Rusiei ajunge acum să depăşească 42 de miliarde dolari, adică 144% în raport cu veniturile înregistrate. Dar, trebuie să adăugăm, ţara dispune, conform datelor FMI şi OMC, de o rezervă valutară estimată undeva între 400 şi 500 milioane dolari. 

Dar problema principală, care va continua dincolo de orizontul 2017, este că vorbim despre o economie bazată în principal pe exportul de materii prime. Chiar dacă ridicarea din acest moment a preţului la hidrocarburi (în urma îngheţări nivelului producţiei decis de ţările membre OPEC şi de alţi mari producători) poate aduce ceva bani suplimentari la visterie, se estimează că veniturile vor fi totuşi mult prea mici pentru a satisface nevoile interne. Plus pentru a compensa sumele uriaşe pe care le presupune reluarea în forţă a activităţilor din industria militară precum şi acoperirea costurilor unor misiuni militare de proporţii cum este cea din Siria dar şi a manevrelor şi dizlocărilor permanente de personal şi tehnică militară, demonstraţie de forţă la adresa Occidentului. Specialişti afirmă că, dacă preţul barilului de petrol va mai evolua mult timp în jurul barei de 50$/baril, atunci Rusia riscă să se confrunte cu dilemele specifice aşa numitelor „ţări sărace”... deci totul depinde de unitatea de decizie a ţărilor care participă la îngheţarea preţurilor, multe dintre ele aflate însă în situaţii economice dificile, ceea ce face ca estimările să vorbească despre o decizie ce va dura nu mai mult de 5-6 luni. Să vedem, foarte greu de anticipat.

Prelungirea regimului de sancţiuni, dacă va fi confirmată, înseamnă continuare tipurilor cunoscute de embargo extins, foarte importantă şi dureroasă pentru ruşi find secţiunea care se referă la interzicerea oricărui tip de export către Federaţia Rusă de „tehnologie sensibilă” (militară sau cu uzaj dual, adică posibil de aplicat în industria militară) dar şi a oricărui tip de tehnologie destinată exploatării zonelor de extracţie hidrocarburi, inclusiv piese de schimb. 

Este greu de spus care vor fi reacţiile Federaţiei Ruse şi ce poate face mai mult ca de fiecare dată, răspunsul fiind sancţiuni de răspuns ce s-au dovedit destul de puţin eficiente, mai ales că niciodată nu au depăşit nivelul critic, de teamă că Occidentul va trece la măsuri şi mai dure, cum ar fi interdicţia Rusie de a accesa sistemul SWIFT de transferuri bancare... Dar, înainte de a face scenarii, să vedem care vor hotărî liderii europeni. Decizie politică, evident, înainte de a fi una economică.

China

Gigantul asiatic demarează de azi, 11 decembrie, bătălia extrem de dificilă şi cu certe consecinţe geo-strategice pentru ca Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) să-i recunoască statutul de economie de piaţă. În cazul UE, Parlamentul European subliniind într-o Rezoluţie din acest an: „China nu este o economie de piaţă şi, în continuare, nu îndeplineşte cele 5 criterii de către Uniune pentru acordarea statutului de economie de piaţă” (puteţi accesa aici textul Rezoluţiei tradus în limba română).

Problema tuturor este că începând de azi, 11 decembrie, iau sfârşit derogările care permiteau, până acum, în cadrul reglementărilor OMC, ca China să nu fie considerată economie de piaţă. Şi atunci? În cazul UE, răspunsul va fi de a folosi în continuare măsuri de protecţie extinse de protecţie a industriilor şi pieţelor naţionale împotriva a ceea ce consideră că va fi efectul posibil de dumping major al unei export chinez care ar putea invada imediat Europa. Comisia Europeană pare să dorească acordarea statutului, dar însoţit de o reformă generală a procedurilor sale de apărare în domeniul comercial (aşa cum au cerut şefii de stat şi guvern cu ocazia Consiliului din iunie în acest an). 

Este justificată temerea faţă de China?

Un recent studiu realizat de Economic Policy Institute (îl puteţi accesa aici) avertiza că impactul exporturilor chinezeşti asupra economiei europene va fi o scădere de producţie de 1-2% din PIB-ul UE, cu o pierdere estimată de 2,7 milioane de locuri de muncă, mai ales în domeniul tehnologiilor de vârf. Urmează deci, de partea europeană, continuarea şi amplificarea măsurilor anti-dumping asemenea celor din domeniul producţiei siderurgice (Rusia şi apoi China au dat deja în judecată în noiembrie la Curtea Europeană de Justiţie Comisia Europeană pentru amenzile primite în domeniul unor produse siderurgice). Măsuri strict necesare, argumentează cei de la CEPII care spun că, fără sancţiuni anti-dumping, importurile europene din China ar putea creşte de la 5% -21% (aveţi aici studiul).

Ceea ce urmează este un proces imprevizibil, căci fiecare Stat Membru trebuie să fie de acord, formal, cu acordarea acestui statut de economie de piaţă Chinei. Ce avem acum, deja, sunt câteva ţări care aplică deja procedeele anti-dumping standard şi SUA care a declarat că nu-şi va schimba deciziile în raport cu China.

Întrebarea tuturor este cum va reacţiona China şi care vor fi eventualele măsuri de retorsiune pe care le-ar putea aplica în cazul în care, într-o formă sau alte, va simţi că interesele sale comerciale sunt afectate?

Ca şi în cazul Rusiei, răspunsurile rămân deschise, dar, în orice caz, vor domina evoluţiile globale în 2017 şi, în orice caz, vor influenţa multe dintre procesele interne europene.