Ştiri adevărate sau cele în care vrem să credem?

Suntem în plină demenţă: zeci de analize publicate în ultimele luni arată că numărul ştirilor false promovate de reţelele din spaţiul virtual, reluate apoi de agenţii de presă, ziare, radiouri şi televiziuni îl depăşeşte pe cel al ştirilor reale...

Suntem confruntaţi cu adevărate campanii gigantice de dezinformare concepute de profesionişti ai războiului informaţional, inundând, copleşinnd şi sufocând audienţele cu acest nou tip de ştiri totalmente false, dar prelucrate astfel încât să dea impresia adevărului.

Dar de ce sunt atractive?

Deoarece, urmând indicaţiile primite în cadrul anilor lungi de pregătire în domeniu, creatorii acestor ştiri „adevărate, dar complet false" ştiu că ele trebuie să răspundă unei caracteristici profunde a audienţei.

În manualele de construire a acţiunilor de dezinformare se arată că, pe măsură ce o audienţă este din ce în ce mai stresată, cu cât mediul în care trăieşte este mai conflictual şi violent agresiv, cu cât condiţiile economice generale sunt mai precare, cu cât ameninţările sunt prezentate ca a fi iminente, cu atât mai mult audienţa respectivă va căuta, printr-un mecanism psihologic de autoapărare, să asimileze şi să creadă cu plăcere doar în ştirile care vin să-i confirme propriile convingeri.

Cu cât criza sau ameninţarea de criză este mai mare, cu atât audienţele nu mai au nici timpul şi nici dorinţa de a prelua ştiri pe care să fie nevoie să le prelucreze şi care, eventual, să ducă la prăbuşirea propriului eşafodaj de convingeri. Dimpotrivă, vor fi căutate, crezute şi redifuzate acele ştiri care vin să confirme mecanismele şi prejudecăţile deja adânc şi demult instalate în conştiinţa individuală şi în percepţia de grup.

În consecinţă, puteţi observa asta foarte uşor, există grupuri de persoane, din ce în ce mai multe şi mai ample, care-şi reduc nevoia de informare la o singură sursă (sau, în cazuri din ce în ce mai rare, la câteva surse). De aici, spun experţii din zona războiului informaţional, lucrurile devin mult mai simple: fiecare grup va fi alimentat, în funcţie de preferinţele sale prestabilite, cu un anume tip de ştiri, comentarii şi analize.

Acestea nu trebuie să inducă un pachet de convingeri sau adevăruri ci să răspundă, să întărească şi să justifice blocurile de convingeri ale grupului respectiv. Devenit, asfel, extrem de uşor de manipulat pe o perioadă relativ lungă de timp. Cu atât mai lungă cu cât mesajele sunt mai puţin complicate, axate doar pe temerile, urile şi sensibilităţile istorice existente, tratând orice situaţie în termeni dicotomici prieten/inamic, alb/negru, nevinovat/vinovat, victimă/opresor.

Azi, pe reţelele sociale, pentru utilizatori, nu mai este important dacă o poveste este sau nu adevărată. Trebuie să obţină un număr cât mai mare de LIKE-uri. Dacă povestea respectivă nu are un număr suficient de SHARE atunci degeaba, nu devine ştire. Neetzan Zimmermann, Gawker.

Nu este absolut deloc întâmplător faptul că această bătălie se poartă în primul rând în spaţiul virtual, iar câmpul de luptă privilegiat îl constituie reţelele de socializare. Motivul este iarăşi foarte simplu: o mare parte a utilizatorilor fac parte din categoria audienţe anonime". Denumire falsă deoarece este vorba, de fapt, despre o autoanonimizare datorită unei laşităţi foarte comune, cea care face ca lupta pentru idei sau principii să se facă oarecum discret, în spatele unui pseudonim oarecare, toate defulările imaginabile fiind considerate ca fiind permise. Iar preluarea şi redifuzarea de mesaje se face în acest aninimat al unui subteran al lipsei de identităţi reale, ceea ce facilitează lucrurile pentru motoarele dezinformării. Sigur că aşa stau lucrurile, cel puţin la nivel general, căci, dacă lucrurile devin serioase, marii operatori de internet au încheiat deja cu Comisia Europeană un prim protocol de urmărire a persoanelor şi siturilor de tipul radicalizare islamică. Şi nu este decât un început, etapa imediat următoare fiind foarte uşoara identificare fizică şi tragerea la răspundere penală a generatorilor sau purtătorilor de mesaje violente, antisemite, xenofobe.

Dar rămâne mare întrebare: cum poate fi combătută vasta reţea de propagare de ştiri false? Davind Gershgorn răspundea zilele trecute pentru QUARTZ, vorbind, spre exemplu, despre HOAXY, noutatea din lumea cibernetică ce permite monitorizarea reţelelei Twitter precum şi determinarea gradului de veridicitate al unui mesaj.

În timp ce Facebook lucrează cu terţe părţi pentru a alerta utilizatorii asupra apariţiei pe site a unor ştiri false, alţii încearcă să găsească sursa ştirii false, cine o produce şi cine-i oferă vizibilitate pe reţelele de socializare. HOAXT face exact acest lucru: identifică cele mai populare ştiri false şi le urmăreşte din momentul când devin virale pe internet, alcătuind harta celor care le difuzează pe mai departe. Poate face comparaţii similare cu alte situri de acest gen (Snopes, Politifact sau Factcheck.org ).

Aveţi aici o listă destul de completă a siturilor care sunt deja cunoscute ca propagatoare de ştiri false tip Infowars, BREITBARTt sau NationalReport... Şi, dacă doriţi, încercaţi să vedeţi de câte ori mulţi dintre comentatori, chiar pentru articolele de la ADEVĂRUL, aduc ca argument suprem articole publicate pe siturile respective! Se poate, din acest moment, ca şi dvs. să puteţi folosi HOAXY, site de de control creat de Filippe Menczer, profesor în cadrul la Indiana University's Observatory on Social Media. Dar să ştiţi că şi cei de la Facebook au anunţat că, de acum, vor trece ştirile prin filtrul organizaţiilor din cadrul Poynter Institute's International Fact-Checking Network şi, în cazul în care se vor semnala probleme după trecerea lor prin filtre succesive, ştirile respective nu vor fi eliminate ci vor fi postate cu titulatura „ştire contestată" şi vor apărea mai jos în newsfeed. Mai întâi se va afişa acest mesaj:

Apoi, dacă doriţi, să daţi SHARE, acest avertisment:

Dacă veţi dori să raportaţi o ştire sau relatare ca fiind falsă, veţi avea la îndemână o metodă extrem de simplă (toate explicaţiile dorite le găsiţi aici, date de Adam Mosseri, Vicepreşedinte News Feed).

Sigur, iată, încep să apară procedee eficiente de apărare şi distilare a adevărului. Totul este ca utilizatorii din grupurile ţintă pentru care este sunt puse în mişcare mecanismele de dezinformare să-şi dorească să creadă că un eventual mesaj de avertizare nu este tocmai opera instituţiilor opresive şi de forţă, expresia ocultei mondiale şi un rezultat direct al dorinţei complotiştilor iudeo-masonici, neofascişti, neocomunişti, liberal-progresişti şi în general fiinţe ascunse şi duşmănoase (şi invidioase) de a le ascunde adevărul-adevărat.

Caz în care, după părerea mea, paranoia va continua şi mai vârtos ca acum, deoarece, poate cu asta veţi fi de acord, adevărul de care sunteţi convinşi este oricum mai bun, mai limpede şi evident mai adevărat decât al celorlalţi. Şi, în definitiv, cât de bine îţi face la moral să poţi înjura sub pseudonim, noul act de eroism social-virtual unde totul e permis, la fel de probabil ca orice altceva şi, până la urmă, la fel de indiferent.

Bun, dacă e aşa, de ce e importantă goana după ştirile false?

Pentru că unii încă se mai bat pentru impunerea şi protejarea valorilor şi salvgardarea prestigiului propriilor lor elite. Acesta este scopul real în războiul informaţional de acum, asta e miza şi, cine ştie, acesta ar putea fi şi rezultatul...