Alina Mungiu-Pippidi: În Turcia nu a câştigat democraţia. Cel puţin nu deocamdată

Alina Mungiu-Pippidi este preşedinta Socităţii Academice din România (SAR)

Faptul că o lovitură de stat militară nu e soluţia la problemele unei democraţii nu înseamnă că liderii globali care au sărit să apere ordinea constituţională din Turcia au ei înşişi vreo soluţie la manipularea constituţională practicată de Erdogan cu mult înainte.

Înainte de lovitura de stat avortată din Turcia, marea ţară de la Marea Neagră pe care liderii politici români par să o iubească necondiţionat nu era o democraţie, având un scor Freedom House de ţară numai parţial liberă, cu libertăţi civile insuficiente (vezi aici) şi o presă ne-liberă (vezi aici).

În cei doi ani precedenţi, preşedintele Erdogan, care a schimbat  Constituţia ca să poată fi ales direct de popor încă două mandate după ce fusese deja preşedinte ales de Parlament a făcut următoarele acţiuni în detrimentul democraţiei şi statului de drept:

• A eliminat, înlocuit şi mutat mii de procurori şi cadre din poliţia judiciară (aţi citit bine) pentru a opri investigaţiile anticorupţie contra familiei sale şi unor miniştri apropiaţi lui.
• A dat afară zeci de primari ai partidului reprezentând minoritatea kurdă.
• A arestat zeci de jurnalişti critici, a pus sub control ziare de opoziţie favorabile, a dat mari concesiuni pentru lucrări publice unor oligarhi în schimbul achiziţionării de către aceştia a unor organe media critice şi transformarea lor într-unele favorabile (vezi aici).
• A permis miilor de bărci să transporte refugiaţi din Siria în Europa de pe litoralul turcesc, arătând că îi putea uşor opri prin faptul că i-a oprit, odată ce Germania excedată i-a satisfăcut toate pretenţiile.
• Sub pretextul conflictului din Siria, unde voci din propria birocraţie l-au acuzat că a contribuit la escaladare în primii ani, a reprimat din greu minoritatea kurdă din Turcia. Dacă a cumpărat petrol de la ISIS, cum îl acuză ruşii sau a livrat arme rebelilor la începuturi, nu e clar, dar cert a permis miilor de luptători jihadişti să treacă prin frontieră înainte de atentatul de la Bataclan.
• A început clar să demanteleze structura constituţională a Turciei seculare moderne, urmându-şi propriul percept de pe vremea când era primar al Istanbulului şi declara că Vestul poate fi învins folosind armele sale, adică democraţia.
• A luat controlul asupra unei mare părţi din armată, arestând sute de ofiţeri sub pretextul unei lovituri de stat niciodată dovedită şi le-a forţat condamnarea, dovadă că vreo două sute au fost achitaţi pe motiv de probe falsificate.
• A fost ales în alegeri declarate de OSCE ca fiind problematice, cu intimidare, folosire de resurse administrative şi chiar fraudă.

Faptul că a fost ales în condiţiile astea nu înseamnă nimic. Ales era şi Victor Ponta când a căzut guvernul său, dacă ar fi intervenit să oprească acţiunea justiţiei contra sa, cum a făcut Erdogan, mai era la putere şi astăzi.

Tentativa de lovitură de stat, în mare parte o încercare a armatei de a se apăra de luarea controlului prin politizare, de către ofiţeri promovaţi pentru că sunt apropiaţi de islamiştii lui Erdogan, nu va aduce nicio democraţie în Turcia, ci este încă un pas spre controlul absolut şi demantelarea separaţiei puterilor în stat în această ţară. Va urma o represiune în care Erdogan va desăvârşi tot ce nu făcuse încă[1].

Faptul că o lovitură de stat militară nu e soluţia la problemele unei democraţii nu înseamnă că liderii globali care au sărit să apere ordinea constituţională din Turcia au ei înşişi vreo soluţie la manipularea constituţională practicată de Erdogan cu mult înainte, mult mai rea decât cea a lui Viktor Orban, contra căreia au fost foarte vocali, fiind vorba de o ţară cu rol militar minor. Nici Obama, nici UE, ce să mai vorbim de noi nu am găsit şi nu găsim soluţii la degradarea democraţiei din Turcia. Încercăm să ne facem că nu o vedem.

Evident, pentru că nu ne permitem încă o ţară NATO, şi cea cu cea mai mare armată, să fie destabilizată după Brexit şi atentatele franceze şi preferăm să dăm semnalul că islamistul moderat, deşi clar nedemocrat, e acceptabil pentru noi. Deşi nu e clar cu ce e mai bun Erdogan decât Putin.

Erdogan e clar mai ineficient decât Putin, dovadă că nu mai avem curaj să zburăm la Ankara şi Istanbul, şi supravieţuirea lui nu aduce nimic bun nici pentru Europa, nici pentru NATO, ce să mai vorbim de securitatea întregului continent. Că eu îl cred că turcii au dat jos din greşeală avionul rusesc, dovadă că şi-au cerut şi scuze. Sunt exact genul care pot provoca din greşeală o conflagraţie mondială, nefiind parte în vreo soluţie, ci chiar problema.

Puteţi comenta acest articol pe portalul de bună guvernare România Curată