Ascensiunea Hezbollah pe scena politică din Liban

După nouă luni de negocieri, clasa politică din Liban a reuşit să ajungă la un consens privind formarea guvernului naţional, însă costurile politice interne şi externe sunt încă greu de măsurat în momentul de faţă, asta pentru că forma executivului reprezintă o mare victorie pentru aripa politică a Hezbollah, grupare catalogată drept teroristă de către SUA şi Israel.

Cu un sistem politic care încearcă să răspundă problemelor etnice şi sectare, funcţia de premier îi revine lui Saad Hariri, liderul Mişcării Viitorului, grupare sunnită susţinută de către Occident şi Arabia Saudită, însă cu toate acestea, cabinetul format din 30 de miniştri, este puternic divizat, ceea ce face ca Hezbollah să nu mai ocupe o poziţie marginală ca în anii precedenţi.

„Republica Islamică Iran felicită guvernul libanez, care este rezultatul empatiei şi înţelegerii al tuturor libanezilor, indiferent de apartenenţă“, a fost mesajul venit de la Teheran, principalul aliat al Hezbollah, prin vocea lui Bahram Qassemi, purtătorul de cuvânt al MAE iranian.

La rândul său, premierul israelian, Benjamin Netanyahu a replicat dur, spunând că în momentul de faţă Hezbollah şi Iran controlează guvernul libanez.

Hezbollah a preluat controlul a trei portofolii ministeriale - cele mai multe de până acum - însă cea mai mare reuşită constă în faptul că Hariri a cedat negocierilor, în ciuda presiunilor SUA şi a oferit Hezbollah portofoliul Ministerului Sănătăţii. Deşi Ministerul nu este condus direct de către un membru „înregistrat“ al Hezbollah, gruparea va controla cel de-al patrulea buget ministerial, ceea ce-i conferă o capacitate mărită de proiecţie a puterii.

Nu în cele din urmă, cel puţin jumătate din celelalte portofolii ministeriale sunt ocupate de către formaţiuni apropiate grupării şiite, aşa cum este cazul Ministerului de Externe, condus de către Gebran Bassil, liderul Mişcării Patriotice Libere, dominate de către creştini.

În acelaşi timp, Forţele Libaneze Creştine, cealaltă formaţiune a comunităţii creştine din Liban, apropiată de Hariri a pierdut capital politic în ultimii ani, în special ca urmare a reuşitelor Hezbollah pe frontul din Siria, dar şi ca urmare a dinamicilor politice interne, unde tensiunile sociale au escaladat pe fondul problemelor economice şi a nivelului scăzut de trai.

Paradoxul face că inclusiv cedările lui Hariri către Hezbollah vin pe fondul presiunilor internaţionale, Banca Mondială oferind un ultimatum Libanului în formarea guvernului pentru a aloca un împrumut în valoare de 11 miliarde USD, care să menţină economia naţională pe linia de plutire.

Acum, Hariri trebuie să gestioneze o ţară în care rata şomajului este de 36%, iar datoria externă depăşeşte 150% din PIB, alături de un partener incomod, ceea ce ar putea conduce inclusiv către noi tensiuni regionale, cu precădere între Israel şi Hezbollah.