Brazilia: între „Petrolão“ şi Pixadores

Proteste în Brazilia împotriva corupţiei

La 50 de ani de la lovitura de stat care instituia dictatura militară (1964-1985) şi când se celebrau 30 de ani de la tranziţia la democraţie, cetăţeni ieşiţi să protesteze pe 15 martie pe străzile oraşelor braziliene,  pentru demiterea preşedintei Dilmei Roussef au strigat şi au expus pancarte pe care scria: vrem intervenţia militarilor! O imagine greu de înţeles în absenţa contextului... şi chiar şi aşa.

Scandalul corupţiei Petrobras: ”Petrolão”

Petrobras (Petroleo Brasileiro S.A.) este compania de stat care exploateză petrolul brazilian, fiind fondată în 1953. Acum un an, în martie 2014 a început investigarea corupţiei politicienilor care au profitat de administrarea de către stat a celei mai mari companii braziliene. Astfel, peste 3 miliarde de dolari au fost furaţi din compania de stat, mândria Braziliei şi de aceste sume au profitat şi reprezentanţi de la cel mai înalt nivel ai structurilor politice şi economice braziliene.

Scandalul a început atunci când un fost director al companiei a fost arestat pentru spălare de bani. Mita oferită politicienilor de către reprezentanţii companiilor de construcţii ar ajunge la suma fabuloasă de 800 de milioane de dolari. 35 de politicieni au fost deja anchetaţi, printre care şi reprezentanţi ai partidului de guvernământ, Partidul Muncitorilor (PT, aflat la guvernare din 2002). Un fost preşedinte, Fernando Collor de Mello (de altfel el însuşi suspendat pentru corupţie în 1992...), şefii celor două camere ale Congresului, dar şi un apropiat al Dilmei, trezorierul PT. Acestora li se alătură nume mari din companiile de construcţii (Odebrecht, OAS, etc.) acuzaţi de luare de mită, spălare de bani, etc.

Preşedinta Dilma Roussef a scăpat până acum de acuzaţii deşi ea a fost ministru al energiei în primul guvern Lula şi a jucat un rol important în implicarea şi mai mult a statului în activitităţile Petrobras. De asemenea, a fost în board-ul director al companiei în 2003 şi 2010 deci, spun brazilienii, trebuie să fi ştiut de aceste scheme de finanţare folosind banii din exploatarea petrolului.

Efectele celui mai mare scandal de corupţie pe care l-a văzut Brazilia se fac deja simţite, mari companii nu mai pot lucra pentru că şi-au pierdut creditele, importante proiecte de infrastructură au fost oprite, şi, poate cel mai important, mulţi oameni şi-au pierdut locurile de muncă. Ca întotdeauna cei care suferă cel mai mult de pe urma acestui scandal, sunt cei care nu au obţinut niciun profit de pe urma sa, muncitorii.

Dezvrăjire democratică şi absenţa unei politici de memorie

În 15 martie 2015, sute de mii de brazilieni sau chiar aproape 2 milioane (conform poliţiei locale) au participat la cele mai mari proteste de la cele din 1985 de la sfârşitul dictaturii militare. Aceşti oameni au protestat contra guvernului PT, contra Dilmei şi uneori, pentru intervenţia militarilor! De fapt, la protestele din Rio de Janeiro cele mai şocante pancarte erau cele care cereau intervenţia forţelor armate ca în urmă cu 50 de ani.

Amnistia, uitarea instituţionalizată, cum o numeşte Paul Ricoeur, duce la reproducerea gesturilor care ar trebui anulate. Brazilia a avut o abordare marcată de uitare instituţionalizată şi de anulare a crimelor comise de militarii brazilieni în timpul dictaturii (1964-1985), chiar împotriva actualei preşedinte, luptătoare într-o organizaţie clandestină de gherilă şi apoi prizonieră şi torturată de către militari.

În primul său mandat, Dilma a mandatat de altfel cea mai amplă Comisie de adevăr pe care a văzut-o ţara şi care i-a înmânat raportul în decembrie 2014. Amnistia militarilor nu a fost însă anulată. Efectele acestei uitări si absenţa unor politici de memorie veritabile fac posibile gesturi precum cele de acum 2 săptâmâni, dar ele ar trebui condamnate, nu lăudate.

 Dilma are un început de mandat dificil

Aleasă în octombrie 2014 pentru un al doilea mandat, preşedinta Dilma Roussef are un început de mandat extrem de dificil. Un sondaj din 18 martie situa popularitatea sa la doar 13%, în scădere şi faţă de luna februarie, când fusese de 24%. Pe lângă scandalul de corupţie legat de Petrobras, economia braziliană stagnează şi o contracţie economică a fost prevăzută pentru anul în curs; în plus, o secetă puternică a afectat ţara în 2014, iar efectele economice ale scăderii preţului petrolului se văd deja. Seceta este poate cel mai greu resimţită la Sau Paulo, unde cea mai mică cantitate de ploaie a fost înregistrată începând din 1930, lucru care a dus la un program de raţionalizare a apei.

Pixadores, copiii rebeli ai favelelor

Absenţi atât de la protestele din 15 martie, dar şi din relatările privind progresul economic brazilian, sunt cetăţenii cei mai săraci. Un bun portret al celor uitaţi de guvernul brazilian este oferit de filmul documentar Pixadores (Amir Arsames Escandari, 2014) pe care l-am văzut duminică la festivalul de film documentar One World Romania.

Pixação este un tip de expresie artistică specifică Braziliei, care e creată de artişti anonimi din favelele din Sau Paulo şi Rio de Janeiro. Aceştia, numiţi pixadores se semnează criptic cu numele găştii lor pe clădiri înalte şi în locuri cât mai greu accesibile. Acei uitaţi ai prosperităţii aduse de reformele luliste (preşedintele Ignacio Lula da Silva care a guvernat ţara între 2002 şi 2010) care au mărit clasa mijlocie în mod considerabil, se revoltă în singurul fel în care pot, pictând cu spray numele lor pe pereţi ca ultim gest de libertate, aşa cum ne spune unul dintre cei 4 membrii ai trupei. Pixadores au protestat împotriva regimului Dilmei la protestele din 2013 deşi în film 3 din cei 4 pixadores nu votaseră.

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.