Care mai este pulsul geostrategic al lumii de azi?

Întrebarea de mai sus nu vizează un răspuns exhaustiv. Fiecare continent are pulsaţii specifice, fiecare ţară are puseuri de tensiune internă distincte, fiecare şef de stat - mai mare sau mai mic - tânjeşte ca imaginea sa publică să fie marcată de siguranţă de sine, deşi ulterior aflăm frământări de o noapte, cu decizii imprevizibile. În Vest şi-n Est.

America a răspuns la propunerea rusă, de a trimite o delegaţie condusă de Dmitri Medvedev, pentru discutarea, la nivel înalt, a situaţiei din Siria, cu un refuz clar.

Reacţia preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, la acest răspuns a fost precizarea că nu înţelege modul în care partenerii americani pot critica acţiunile Rusiei, oficial de combatare a terorismului internaţional, dacă refuză să aibă un dialog direct despre viitorul unei zone cheie în ecuaţia geostrategică actuală.

Şeful statului rus consideră că reacţia negativă a Washingtonului nu a fost constructivă şi slăbiciunea poziţiei americane, în acest caz, s-ar baza pe lipsa oricărei agende referitoare la situaţia din Siria, în special, şi a celei din Orientul Mijlociu, în mod particular.

Putin a mai ţinut să afirme că diplomaţia rusă a lăsat uşile deschise pentru un... dialog constructiv cu toţi participanţii, inclusiv cu partenerii americani, la procesul complicat de pacificare a furtunilor din deşerturile statelor sirian şi irakian.

Dar Vladimir Putin rămâne omul surprizelor.

Astfel, după ce a surprins Europa - cu agresiunea militară din Ucraina, ulterior divizând, de facto, pe statele membre ale Uniunii Europene, incoerente şi deloc unitare la criza refugiaţilor, finanţată abil din zone interesate de bulversarea comunităţii democratice europene - şi după ce a surprins Statele Unite ale Americii - cu podurile aeriene care au permis implementarea unei Forţe Expediţionare Ruse în Siria, care a demarat şi derulează o campanie aeriană în forţă contra celor ostili aliatului fidel al Moscovei, încă la putere, preşedintele Bashar al-Assad – acum, mai precis pe 15 octombrie, la Astana, pe timpul dialogului avut cu preşedintele Kazahstanului, preşedintele Rusiei a luat în calcul materializarea unei idei comune, respectiv crearea unui Forum Islamic Împotriva Terorismului.

În dimineaţa aceleiaşi zile, preşedintele şi vicepreşedintele SUA au fost informaţi, în Biroul Oval, asupra pulsului geostrategic, încă agitat, al lumii de azi.

Şi nu puţini americani cred că este mai bine că Barack Obama păstrează, în tot acest timp, calmul lui Dwight Eisenhower, cel de pe timpul evenimentelor din Cuba şi Vietnamul de Nord, unde preluaseră puterea forţe de stânga, deoarece, ulterior, angajarea militară a SUA, în statele respective, sub preşedinţii care au urmat la Casa Albă, a dus la eşecuri cunoscute.

Din România lucrurile se văd şi se analizează altfel.

Pentru că în spaţiile intra şi extracarpatin ale mioriticului stat, încă membru al Uniunii Europene - dinamitată inteligent de aroganţi iuncheri, cei vorbitori nativi de germană imperială -  şi ţară componentă a Alianţei Nord-Atlantice - situată nu la polul vestic al bătrânului nostru continent, nici în inima neagresată a Europei Centrale, ci taman la marginea de est a NATO - chiar dacă nu vor unii logofeţi de azi, arma soldatului român nu trebuie ţinută doar pentru onorul unor piticuţi efemeri, ci şi pentru a nu mai cânta alte coruri şi fanfare militare marşuri triumfale, "eliberatoare", pe unde mai flutură liber, al nostru Tricolor. 

                                                                                             *****

PULSUL GEOSTRATEGIC este sintagma aleasă şi de publicaţia editată la Braşov, de generalul în rezervă Corneliu Pivariu, care prin evoluţia sa, în cariera militară, a fost unul dintre membrii comunităţii de informaţii militare, iar acum, pe baza experienţei sale în diplomaţia militară, conduce revista menţionată, care a ajuns, în aceste zile, la numărul 200.

Generalul Pivariu a scris cărţi vizând informaţiile strategice, terorismul şi situaţia din Irak. Anterior a urmat un curs de securitate regională la Harvard University – Kennedy School of Government. Este membru al Institutului Internaţional de Studii Strategice din Londra şi al Chatham House. Din 1 decembrie 2012, generalul Pivariu a fost acceptat ca membru al Academiei de Ştiinţe Politice din New York, unde, printre membrii onorifici ai acestei prestigioase instituţii, de peste Ocean, se numără Madeleine Albright, Zbigniew Brzezinski, Lee Hamilton, David Rockfeller, Brent Scowcrofft, George Schultz.

Cei care îl secondează pe generalul în rezervă Corneliu Pivariu în realizarea revistei amintite sunt ambasadorul Dumitru Chican, directorul INGEPO Consulting Cornel Vaida şi dr. Octavian Dumitrescu, ultimii doi fiind rezervişti.

Dintre colaboratorii publicaţiei menţionez aici pe cei trei care au avut pragmatice intervenţii pe timpul evenimentului organizat în inima Braşovului, joi dimineaţa: generalul Mihaiu Mărgărit, cofondator al Clubului Militar Român de Reflecţie Euroatlantică, prof.univ.dr. Marian Rizea şi Dorian Vlădeanu, cercetător ştiinţific principal în cadrul Academiei Române.

Aşa cum preciza fondatorul revistei PULSUL GEOSTRATEGIC, generalul Corneliu Pivariu, cele 200 de numere editate înseamnă circa 7.000 de pagini de text, incluzând numere speciale dedicate unor state cu evoluţii care au reţinut atenţia realizatorilor publicaţiei, precum Siria, Armenia, Liban, Republica Moldova şi Ucraina.

Este o reuşită a unor diplomaţi militari şi civili, care contribuie, prin analizele, comentariile şi expertiza lor, la prestigiul revistei, faptul că la sediul redacţiei au sosit şi au fost onorate invitaţiile la conferinţele organizate de Harvard BSSP, SIPRI-Stockholm, IISS Londra etc.

Generalul Corneliu Pivariu crede că, în cei 9 ani de existenţă, revista pe care o conduce a fost marcată de curaj şi credinţa în adevăr:

“Curaj, pentru că, într-un spaţiu informaţional în care îşi manifestă creativitatea câteva mii de entităţi, care, pe mapamond, activează în acest domeniu investigativ, analitic şi editorial, într-o lume în care războiul informatic, manipularea şi folosirea informaţiei ca armă de primă mărime, în lumea contemporană conflictuală, înseamnă o proclamaţie a curajului de a respinge ceea ce faptele şi bunul simţ contrazic şi de a căuta şi a afla întotdeauna numai cuvântul ce exprimă adevărul, chiar cu riscul de a deveni incomod. Tocmai această credinţă în adevăr şi curajul de a îl afirma bazându-te pe temeiul raţiunii şi nu al patimii, în concordanţă cu sentinţa istoricului Tacit sine ira et studio a dat credibilitatea, imparţialitatea şi prietenia de care se bucură PULSUL GEOSTRATEGIC.”

Reflectând la electrizantele alocuţiuni ale unor conaţionali precum Mihaiu Mărgărit, Gheorghe Nicolaescu, Marian Rizea, dar şi la cerebralele intervenţii ale lui Adrian Constantinescu, Liviu Mihai Dănilă, Dorian Vlădeanu, Boris Popescu, Anton Costescu mă gândeam cât de câştigaţi ar fi fost tineri interesaţi de mersul lumii de azi, dacă ar fi avut şansa prezenţei lor la duelul verbal al unor seniori al căror puls este marcat de seninătatea unei vieţi irepetabile, dar au convingeri ce merită a fi perpetuate. Mâine, ca şi ieri.