Corespondenţă din Bruxelles: Secretarul General al NATO, intervenţie neaşteptată pe un subiect central al campaniei electorale din SUA!

Secretarul General al NATO Jens Stoltenberg FOTO Hepta / Mediafax

Azi, la Bruxelles, înainte de reuniunea de două zile a miniştrilor Apărării care începe mâine, a avut loc conferinţa de presă a Secretarului General al NATO. Eveniment care se înscrie în rutina bine stabilită de ani de zile, moment urmat de o altă conferinţă de presă, cea a ambasadorului american la NATO.

Temele au fost, cel puţin până la un punct, cele specifice unei asemenea reuniuni: anunţul că vor fi definite şi anunţate ţările care vor livra contingente pentru cele patru batalioane multinaţionale din est, coordonate de Canada, Germania, SUA şi Germania; discuţia despre stabilirea noilor coordonate de misiune ale misiunii NATO din Marea Egee dar şi a atribuţiilor misiunii „Sea Guardian” din Marea Mediterană care se va alătura şi acţiona în cooperare cu misiunea „SOPHIA” a UE; acţiunea promisă alături de UE, relaţia fiind „mai strânsă ca niciodată, dar care se va adânci în continuare pe domeniile reacţiei la războiul hibrid, apărare maritimă şi cibernetică, dar şi exerciţii comune”. Un punct deosebit de atenţie l-a constituit prezenţa maritimă rusească în Mediterana căci, chiar dacă ruşii se pot afla acolo în apele internaţionale, teama reală este că portavionul Amiral Kouzneţov ca şi o parte dintre navele din escorta de susţinere, pot servi drept platformă pentru coordonarea atacurilor în Siria şi în zona Alep, eventual chiar constituindu-se ca elemente participante direct la desfă;urarea ostilităţilor (aluzie la posibilitatea ca avioanele, elicopterele sau instalaţiile lansatoare de rachete să poată intra în acţiune).

Dar surpriza de care vă vorbeam a survenit în timpul sesiunii întrebări-răspunsuri. Domnul Stoltenberg a fost întrebat (chiar de două ori) despre poziţia Domniei Sale în legătură cu afirmaţiile lui Donald Trump care, dacă vă amintiţi, într-una dintre dezbaterile electorale, spunea că, în opinia sa, NATO ar trebui să ofere sprijin acelor ţări care contribuie financiar. Stârnind instantaneu o reacţie masivă de îngrijorare profundă privind ceea ce a fost numit instantaneu „sistemul Trump de servicii militare contra cost”. Ceea ce, dacă ar deveni vreodată realitate, ar pune totalmente sub semnul întrebării nu numai construcţia şi angajamentele actuale ale NATO, ci ar însemna o negare absolută a principiilor fondatoare ale organizaţiei.

Desigur, Secretarul General al NATO a început spunând că nu vrea în niciun fel să fie amestecat în campania politică internă din SUA. Dar a continuat cu un argument extrem de detaliat care se constituie în cel mai puternic răspuns pe care l-am auzit până acum, la un asemenea nivel, la afirmaţiile lui Trump.

„Garanţiile noastre, ale NATO, nu sunt şi nu vor fi vreodată condiţionate, sunt absolute”, a spus Stoltenberg, amintind apoi că acesta este principiul fundamental al Alianţei: „apărarea colectivă”, cea care dă garanţia supremă de securitate pentru TOATE statele din spaţiul euro-atlantic. Mai mult, a spus Secretarul General al NATO, desigur că alianţa cu SUA este extrem de importantă pentru Europa, dar niciun moment nu trebuie să uităm că, exact în aceeaşi măsură, este vitală şi contribuţia de securitate a Europei în relaţia cu SUA. A reamintit că singurul moment din istoria Alianţei în care a fost invocat Articolul 5 privind apărarea colectivă a fost legat de ameninţarea gravă împotriva SUA şi atacurile criminale contra teritoriul acestei ţări aliate. În această idee, trupe din atât de multe ţări ale Alianţei s-au alăturat SUA în coaliţia împotriva terorii şi pentru asta s-au sacrificat atâtea vieţi în teatrele de luptă.

Sunt de foarte mulţi ani corespondent de presă acreditat pe lângă instituţiile europene şi NATO şi pot să vă spun că, după foarte mult timp, de la apelurile dramatice ale lui Javier Solana în favoarea apărării cu orice preţ a valorilor occidentale aflate sub atac, nu am auzit o asemenea pledoarie, de data asta rostită în registrul calm, precis, foarte decis, dar la fel de convingător al unui om educat în civilizaţia Nordului.

Nu pot să nu vă mărturisesc că mi-a făcut bine, în tot oceanul vast de incertitudini în care pluteşte orice temă sau decizie importantă la Bruxelles, să aud reafirmat un angajament esenţial care priveşte implicit şi ţara mea, o repetare a unor garanţii de Tratat, dar readuse cu forţă în prim plan într-un moment al tuturor incertitudinilor. Un mesaj clar pentru toţi cei care intraseră realmente în vrie după mesajul lui Trump considerat, la momentul respectiv, ca relevant pentru poziţia cel puţin a unei părţi a establishment-ului militar american şi care ar fi putut cumva să influenţeze poziţia sau unitatea de abordare a NATO.

Vom mai vorbi despre ce se va decide la această ministerială, dar am ţinut să izolez şi să vă prezint ca subiect separat ceea ce este, pe fond, singurul lucru care ar trebui să ne intereseze, adică răspunsul pe care se angajează să-l dea Alianţa la întrebarea care, în anumite circumstanţe, poate deveni de pură supravieţuire fizică: în caz de, vin să ne ajute?

Aţi auzit răspunsul.